Diferențele dintre ofițerul de informații și securist

securistii de ieri

securistii de ieri

În ultima vreme am citit și auzit diverse reacții destul de indignate la adresa revenirii discursului anti-securiști în prim planul vieții publice. Destui oameni de prin servicii (foști sau actuali) susțin (nu fără oarecare temei) că nu se pot pune chesti de genul protocoalelor secrete în cârca tuturor ofițerilor de informații și că foarte puțini dintre aceștia au fost de fapt implicați în porcăriile întâmplate prin subteranele sistemului de justiție. După care discursul se ramifică, se ajunge inevitabil la diversele afaceri bănuite a fi protejate de servicii dar de pe urma cărora nu beneficiază nicicum maiorul X de la UM cutare etc etc etc.

Ca să n-avem vorbe, hai să vă spun eu cum vede subsemnatul povestea asta cu securiștii:

1. În primul rând securistul este ăla care a sărit fulminant în ierarhia serviciului secret pentru simplul motiv că executa orbește cele mai mari porcării, ba chiar avea și aplecare în această direcție. Genul ăsta de securiști sunt simplu de deosebit de ofițerii de informații respectabili, ajunge să te uiți în CV-urile lor.  Când vezi că X a ajuns colonel pe funcție de general la 30 și ceva de ani, în structura centrală a serviciului, deși mulți alții din sistem au mâncat decenii întregi micul dejun, prânzul și cina pe la UM Bărăganul Prăfuit mai întâi prin armată și apoi prin serviciul în cauză până să ajungă pe la 40+ pe funcții mult mai mici, poți să fii sigur că ai depistat un securist.

2. În foarte multe cazuri securiștii de la punctul 1 au în spate rude apropiate (gradul 1 sau cel mult 2) care au activat în Securitate înainte de 1989.  Asta ar fi o metodă de triere foarte eficientă cu condiția să ai acces la dosarele de cadre. Vorba aia din popor care spune  „ce naște din pisică șoareci mănâncă”  rămâne al naibii de adevărată, vă dați seama că atitudinea față de drepturile omului a unui ofițer care a avut bunicul torționar pe timpul lui Dej și tatăl cirac de-al lui Pleșiță pe timpul lui Ceaușescu n-o să fie tocmai la standardele Uniunii Europene, asta ca să folosim un eufemism. Doar nu credeți că Negulescu putea aranja pentru victimele lui paturi ude în celule cu viețași fără ca SRI Prahova să afle nimic, nu? Iar ăsta e așa, un exemplu foarte la îndemână…

3. Securistului i se pare foarte normal ca serviciul din care face parte să se implice în politică, să infiltreze presa până la distrugere, să acționeze concertat pentru a elimina din viața publică pe politicianul X sau Y.  Ofițerul de informații loial jurământului depus ar face naibii ceva când ar constata să superiorii lui încalcă evident Constituția și legile României.  Și în alte țări au avut loc de-a lungul timpului derapaje majore în activitatea serviciilor secrete dar de fiecare dată s-a găsit cineva din interior care să arunce bomba în presă. Mark Felt, directorul adjunct al FBI, i-a informat pe ziariștii Woodward și Bernstein despre ilegalitățile pe care le comiteau „instalatorii” lui Nixon și așa s-a ajuns ca afacerea Watergate să fie expusă în presă în toată urâțenia ei, iar Nixon să fie practic forțat să demisioneze. Este doar cel mai celebru exemplu, cunoscut practic de toată lumea.

4.  Securistul nu este loial României, este loial celor care îl pot ajuta să avanseze cu orice preț în carieră.  Dacă ăștia sunt biroul CIA din România, securistul o să le urmeze orbește ordinele, chiar dacă este destul de evident că acestea contravin intereselor României, chiar și celor pe termen lung.  Așa se face de exemplu că la noi există un discurs public anti-rusesc și mai ales anti-Putin extrem de violent, propagat tot de vuvuzelele „statului de drept”, susținut aberant de o armată de postaci șamd. Asta cu toate că țări mult mai puternice decât noi (vezi Germania) se străduiesc din greu să aibă tot timpul o relație civilizată cu Moscova, chiar și când interesele sunt diametral opuse.   Pe scurt, una e să fii un aliat loial al SUA și cu totul alta e să fii idiotul care îl scuipă pe Putin prin gard, iar securiștii sunt ăia care aleg a doua variantă din motivul expus mai sus.

5.  Securistul o să urască mereu presa liberă și pe ziariștii care nu au dublă comandă, pentru că pur și simplu nu înțelege rolul presei într-o societate democratică. De fapt nu înțelege nici motivele pentru care un serviciu secret sănătos nu ar încerca să ia puterea într-un stat.   În linii mari securistul este ofițerul de informații care crede că „știm noi mai bine” și că regimul ideal ar fi un simulacru de democrație în care oligarhia din umbră ar fi formată din … ofițeri de informații. Nici acum, după 14 ani de securism, oamenii ăștia n-au înțeles că un asemenea model duce direct la dezastru…

P.S. Stiați de pildă că „neprihănita” Macovei l-a numit în 2006 pe Cătălin Grigoraș director adjunct la INEC (Institutul Național pentru Expertize Criminalistice), adică la instituția are realizeaza expertizele solicitate de instante si parchete in cauzele penale si civile? Iar Cătălin Grigoraș este fiul generalului SIE Corneliu Grigoraș, cel trecut în rezervă după Țigareta 2. Asta așa, ca să înțelegem mai bine despre ce vorbim…

Reclame

2 Responses to Diferențele dintre ofițerul de informații și securist

  1. cobol spune:

    Cu PS-ul ai ajuns direct la securistii din Justitie, o tema de maxima actualitate. Ma intreb de ce n-am vazut subiectul asta cu Grigoras junior la Antena 3? O fi fost tatal coleg cu dom profesor?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: