Înfrângerea zdrobitoare a inodorului Barna îi arată lui Dăncilă calea spre victorie

11 noiembrie 2019

Barna a fost pur și simplu zdrobit în lupta pentru turul II nu pentru că PSD și Dăncilă ar fi făcut o campanie bună ci pur și simplu pentru că USR-ul a refuzat să accepte ideea că nu puteau lua alegători decât de la Iohannis.  În  visele lui Barna, Chichirău șamd probabil că exista un electorat care abia aștepta să fie aburit cu sloganuri de 2-3 cuvinte mestecate pe Facebook, în realitate însă candidatul USR putea ajunge în turul II doar dacă tăbăra cu pumnii și picioarele pe Iohannis (figurat vorbind desigur)  și reușea să rupă de la el suficienți alegători cât să ia fața candidatului PSD. Cum Barna a preferat să facă o campanie plată, inodoră, în care nu s-a atins de Iohannis nici cu o floare, evident că a rămas cu alegătorii din bula corporatist-feisbucistică, iar ăia sunt isterici, fanatici, degrabă scuipători de insulte, dar relativ puțini.

Pentru Viorica Dăncilă (sau mai bine zis pentru organizatorii de campanie ai PSD) mesajul e cât se poate de clar: Iohannis are în față 14% după primul tur, dacă nu se întâmplă nimic care să schimbe trendul, locatarul de la Cotroceni va câștiga al doilea mandat din inerție. Trebuie jucat la rupere, trebuie făcut ce n-a făcut Barna și ceea ce O PARTE DIN ELECTORATUL LUI AȘTEPTA. Aici e cheia  unei posibile victorii a lui Dăncilă: câștigarea votului acelei părți a electoratului USR care nu-l suportă pe Iohannis și nu vrea să plătească încă 5 ani de protocol desănțat pentru cuplul Klaus-Carmencita. Dacă alegătorii USR stau acasă sau votează majoritar cu Iohannis meciul e jucat de pe-acum, deci campania lui Dăncilă (nu candidatul Dăncilă, să fim bine înțeleși, pentru că imaginea de „nășică de la Videle” este un asset important ce nu trebuie pierdut)  trebuie să se dezlănțuie cu ferocitate împotriva destul de greu digerabilului cuplu prezidențial.

P.S. Desigur toată discuția asta are sens dacă PSD chiar vrea să dea bătălia pentru Cotroceni. Dar cred că ne vom lămuri repede dacă e vorba de un blat, pe joi cel târziu ar trebui să fie clar.


PSD s-a speriat și pierde puterea pentru că nu știe să numere

27 mai 2019

Tentativa mult prea târzie a PSD de a dezmembra monstruoasa coaliție dintre serviciile secrete și justiția ceaușistă nereformată s-a terminat prin condamnarea lui Liviu Dragnea, venită după o lovitură de imagine primită la europarlamentare. Spun „lovitură de imagine” pentru că de fapt PSD nu a pierdut nimic, orice om care știe să numere înțelege imediat că totalul voturilor luate la Europarlamentarele din 2019 de PSD + Ponta  ( 23,44% + 6.74%  din 9.330.178 de alegatori adică 2.815847 de voturi)  este MULT MAI MARE decât totalul voturilor luate de coaliția PSD+UNPR+PC la Europarlamentarele din 2014 (2.093.237).  Imaginea de înfrângere zdrobitoare, pe care PSD a fost INCAPABIL S-O CONTRACAREZE  vine din faptul că alea 2 milioane de voturi din 2014 au însemnat 37%, în vreme ce toate aceste 2,8 milioane de voturi luate de PSD + Ponta în 2019 abia dacă au reprezentat 30%, pe fondul unei prezențe mult mai substanțiale la vot.   Poate că pesediștii nu s-ar fi pierdut așa cu firea și n-ar fi uitat de aritmetica elementară dacă otrăvitul ăla de Ponta nu separa aproape 7 procente din voturile pesediste, ducând PSD-ul pe un loc 2 neverosimil de apropiat de locul 3 ocupat de USR+Cioloș.  Cu 30% și primul loc ferm asigurat ar fi fost evident pentru orice pesedist că scăderea de la 37% se datorează mobilizării manipulaților de pe facebook și inerentei erodări cauzate de guvernare și de opoziția destructivă a bandei pedeliste raliate în spatele lui Iohannis.

Adormiți însă de sondajele mincinoase pe care Pieleanu&Co le scuipau pe piață cu puțin timp înainte de europarlamentare, pesediștii nu au simțit ce urmează și  au fost complet luați prin surprindere de prezența mare la urne a votanților „de ocazie” manipulați prin social media.  Așa se face că impresia pe care au lăsat-o aseară a fost de înfrângere totală (nu era nici pe departe cazul). Iar condamnarea servită la ICCJ lui Dragnea de către grupul de magistrați ex-ceaușiști aciuat acolo a venit firesc.

Evident, succesul pesedist (2.8 milioane cu tot cu Ponta în 2019 față de 2,1 milioane cu tot cu Oprea în 2014)  a fost complet pus în umbră de ascensiunea uriasă a USR (20% înseamnă 1,86 de milioane de voturi) care coroborată cu prăbușirea ALDE sub pragul electoral a schimbat complet peisajul politic.  Dar asta s-a datorat nu abandonării PSD-ului de către propriul electorat ci pur și simplu apariției la urne a alegătorului de facebook, manipulat bestial cu câteva sloganuri simple și incapabil să urmărească atât lupta pe care PSD-ul lui Dragnea a dat-o cu aparatul represiv al regimului Băsescu, dar mai ales excelentele măsuri economice luate de Vâlcov&Co.

Lipsa oricărui plan de damage control s-a văzut din plin aseară și a produs imediat efecte: ICCJ-ul sinistrei Cristina Tarcea l-a executat instantaneu pe Dragnea, iar acum PSD-ul va face implozie pe fondul inevitabilei lupte interne pentru putere. Luptă care, evident, va putea fi Citește restul acestei intrări »


Se pregătește Boc să-i ia locul lui Iohannis?

11 februarie 2019

 

Boc, Boc, Boc, bate toba cu noroc

Boc, Boc, Boc, bate toba cu noroc

Senzaționala manevra de imagine reușită de Emil Boc, practic primul politician român care reușește să se „lipească’ de un succes major al unei reprezentative a României, aduce în mod brutal pe agenda publică o problemă cât se poate de acută a muribundului regim neo-securistic de la noi: oricât ai încerca să-l  scoți la vopsea pe Klaus Iohannis, tot un ins scrâșnit și cu alură de gardian de lagăr de concentrare îți iese (adică prea bătrân ca să se înroleze voluntar în SS și prea rău ca să-și vadă naibii de treabă așteptând să se termine războiul).  Asta ca să nu mai vorbim și că acest bizar reprezentant al unei minorități atât de respectate la noi pare capabil să-i poarte ghinion și lui Pițurcă la barbut: mandatul lui a început practic cu accidentul aviatic din Apuseni (în care au murit doi oameni iar alți patru au fost răniți)  și a continuat cu o serie nesfărșită de nenorociri (Colectiv), insuccese, scandaluri și conflicte care ar pune pe gânduri și pe cel mai înflăcărat adept al ateismului științific.

Pe scurt, undeva prin laboratoarele subterane ale noii securități, pe unde stau la o cafea Coldea, Dâncu și compania scremându-și creierii cum să se agațe de putere,trebuie să fi încolțit gândul că sasul ar trebui dat la REMAT  și înlocuit cu un model de fabricație autohtonă care să producă niscaiva asocieri pozitive în mințile alegătorilor . Și cum 99.99% dintre alegători au memoria mai scurtă decât a vrabiei și au uitat de mult isprăvile anti-umane ale premierului Boc,  nu cumva ar fi potrivit  primarul de succes Emil Boc, om care indiscutabil a scuturat Clujul de praf și l-a făcut să arate pe cât de omenește poate arăta un oraș din România? Sigur, asta făcuse și Iohannis la Sibiu, doar că Boc nu are atârnate după el șase case „luate din meditații” și, foarte important, proiectează o imagine de personaj bonom și pus pe treabă în sens pozitiv, un soi de „tovarăș de nădejde” varianta 2.0  pentru tefeliștii anului 2019.  În plus, are și CV-ul potrivit pentru Coldea și Dâncu, la o adică se poate conta că n-o să vină cu bursieri Soros la conducerea civilă a SRI.

În linii mari, mai era nevoie doar de un impuls puternic de imagine, ceva care să-l asocieze instantaneu pe Boc în ochii tuturor românilor cu evenimente foarte pozitive de dată recentă.  Așa că, să vezi minune, primarului de la Cluj i-a venit ideea să se facă șef de galerie, să organizeze deplasarea pentru câteva zeci de clujeni cu chef de strigat și să meargă să Citește restul acestei intrări »


Cum ne-a pricopsit Ponta cu guvernul SRI Grindeanu

30 decembrie 2016

L-am văzut ieri pe Dragnea spunând pe toate posturile povestea despre cum l-a dus Zgonea de mână pe Grindeanu sa-l bage în comisia SRI, că rămânea Sorin fără comisie şi poate se supăra şi se întorcea la Timişoara să fie viceprimar (nu râdeţi, chiar asta era ideea). Sigur că nu suntem o ţară de tâmpiţi, aşa că modul în care ministrul comunicaţiilor Sorin Grindeanu a împins la legile Big Brother cântăreste niţel mai mult decât asemenea poveşti, dar nu asta e ideea acestui articol. Aşa că vă propun să studiem nişte fapte concrete şi să vedem dacă 2+2 încă mai fac 4 în România:

  1. În campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2014 Klaus Iohannis a refuzat iniţial participarea la dezbateri TV cu Ponta, în ciuda uriaşei presiuni exercitate de PSD şi de media. Sasul s-a ţinut tare până când s-a găsit cineva să-i arunce câteva găini moarte peste gard, ca insultă pentru presupusa lui laşitate. în aceeaşi seară Iohannis s-a prezentat subit la Realitatea, complet nepregătit, doar cu telefonul mobil în mână, fiind aproape zdrobit de un Ponta care rânjea cu masa plină de copiuţe de pe care citea tot felul de cifre..
  2. Iohannis a primit cu o atitudine relativ pozitivă propunerea iniţială făcută de Dragnea şi Tăriceanu, a sunat-o pe Sevil Shhaideh şi i-a spus că o numeşte după care i-a dat câteva subiecte pe care vroia să aibă o discuţie înainte de a face nominalizarea.
  3.  Cu o oră înainte ca Iohannis să apară şi să facă nominalizarea, Ponta a postat pe contul său oficial de facebook următoarea chestie:
sursa: contul oficial de facebook al lui Ponta

sursa: contul oficial de facebook al lui Ponta

4.  La o oră după ce Ponta posta mizeria asta, Iohannis a apărut cu un rânjet strâmb şi a anunţat că n-o nominalizează pe Sevil Shhaideh, fără a furniza nici cea mai mică explicaţie.

În momentul ăsta, mie mi se pare cât se poate de clar că Iohannis a reacţionat la insultele lui Ponta exact cum reacţionase şi la găinile moarte din 2014: „Aha, ziceţi că sunt laş? Hai că vă arăt eu”.

Problema care se pune de fapt este în ce măsură Ponta a făcut chestia asta Citește restul acestei intrări »


Cât a contribuit propaganda tâmpă cu asistaţii social la victoria zdrobitoare a PSD?

12 decembrie 2016

Una din cele mai abjecte idei ale propagandei băsiste a fost, fără doar şi poate, includerea la grămadă a pensionarilor în categoria „asistaţilor social”, pentru a facilita demonizarea acestei categorii sociale în ochii cretinilor de net/facebook. De aproape un deceniu asistăm în spaţiul public la repetarea obsesivă a acestei manevre, al cărei singur scop este să dezbine societatea românească pentru a permite unor ciorditori notorii sau unor năimiţi din străinătate să controleze o masă de oameni foarte proşti şi relativ needucaţi dar cu vise elitiste: pierzătorii de timp pe net. Nu mă refer aici la multele milioane de români care deschid zilnic un mail, citesc ştirile de pe vreo două site-uri respectabile (nu, hotnews nu se încadrează în această categorie), caută un produs de care au nevoie şamd, ci la tembelii care pierd zilnic ore aiurea în faţa ecranului, cu notificările de la facebook pornite, arzând de fapt gazul de pomană dar simţindu-se  superiori pentru că se informează din bezna minţii lui Tapălagă şi a diverşilor postaci ai lui Lăzăroiu, nu de pe Antena 3.

Evident, realitatea din societatea românească nu are nimic în comun cu delirurile despre pensionarii „asistaţi social”: o mare parte a acestor pensionari au contribuit câte 40 de ani sau chiar mai mult la fondul de pensii, cu sume care însumate şi aduse la zi ating valori colosale. Mai mult, chiar şi ţăranii care au fost deposedaţi abuziv de pământuri de regimul comunist şi apoi au fost ţinuţi să muncească pe salarii ridicole la CAP-uri sunt eventual victime, nicidecum asistaţi social. Normal că au acum pensii de mizerie şi au nevoie de tot felul de ajutoare, dar ar trebui să zicem mersi că nu şi-au făcut vreo asociaţie care să ceară daune uriaşe statului român prin instanţe.  Sigur, se poate discuta despre foarte mulţii indivizi care s-au pensionat pe caz de boală cu acte false şi acum căpuşează statul, dar ăştia sunt pur şi simplu escroci care ar trebui deferiţi Justiţiei.

Asistaţi social sunt, în realitate, cu totul alte categorii despre care postacii Lăzăroilor nu suflă o vorbă, cum ar fi de pildă ţiganii care trăiesc din alocaţiile nenumăraţilor puradei. Adică grupuri  complet marginalizate social şi controlate de interlopi gen clanul Bercea, pe care regimul Băsescu i-a folosit fără ruşine când a avut nevoie.

Incluzând însă întreaga masă a pensionarilor (de la foşti profesori universitari, doctori, avocaţi, economişti şi până la muncitorii care au construit prin muncă onestă lucrurile de care ne folosim cu toţii azi (metrou, blocuri, drumuri, baraje etc etc etc)  propaganda băsistă (şi mai nou cea USR-istă)  nu a făcut decât să piardă aproape complet voturile acestei uriaşe categorii sociale. Aici intrând inclusiv mulţi pensionari bine situaţi material, educaţi şamd care au reacţionat la Citește restul acestei intrări »


Maroon 5 l-a lăsat pe Nicuşor Dan fără reprezentanţi în unele secţii de votare

7 iunie 2016

E greu să nu te buşească râsul văzând cu cine vroia ăsta să „salveze” Bucureştiul:

Sublinierea îmi aparţine

Sublinierea îmi aparţine

 

Facem pariu că a doua zi dimineaţă toţi iresponsabilii ăia care dezertaseră ca să meargă la concert urlau pe câte 7 voci fiecare „FRAUDĂ!!!”?

Dar nu imbecilitatea unor aşa-zişi „salvatori ai Bucureştiului” este relevantă aici, ci subţirimea îngrozitoare a aparatului de partid al lui Nicuşor Dan.  Pentru că degeaba ai simpatizanţi care se dau cu fundul de pământ pe Facebook dacă dintre ei nu se găsesc măcar câteva sute care să vrea să sacrifice câteva ore din viaţă pentru „cauză”. Vă daţi seama ce neant îngrozitor este în spatele poster-boy-ului Nicuşor Dan? Credeţi că trebuie să mergem mai departe de listele lui de consilieri la sectoare ca să găsim (pe lângă oameni puşi „să iasă la număr”) tot soiul de infiltraţi ai partidelor „clasice”, ai serviciilor, ai diverselor Citește restul acestei intrări »


Nicuşor Dan numără ca Pristanda frauda imaginară de la sectorul 1

6 iunie 2016

Fiind bad loser e uşor să pierzi respectul oamenilor care mai şi gândesc.  Fiind matematician (pe bune) e penibil să postezi mesaje care se vor de impact dar în care te trădează aritmetica elementară. Ambele performanţe au fost reuşite de Nicuşor Dan într-un singur post pe facebook (sublinierile îmi aparţin):

 

Liniste! Numara matematicianul Nicusor Dan!

Linişte! Numără matematicianul Nicuşor Dan!

 

Nu ştiu ce ar mai fi de adăugat pe lângă ce i-am scris acolo pe facebook. E limpede ca lumina zilei că relevant în acest caz (bineînţeles dacă nu discutăm despre vreo minciună sfruntată) ar fi să vedem unde sunt localizate cele 36 de secţii din sectorul 1 în care USB nu a avut reprezentanţi. Pentru că dacă or fi toate prin Străuleşti, Chitila şamd e perfect firesc ca acolo Dan Tudorache s-o zdrobească pe dna GDF Suez.

Cu alte cuvinte, pe lângă faptul că nu ştie să adune (sau că lasă să-i posteze pe facebook oameni care nu ştiu să adune), e foarte posibil ca Nicuşor Dan să ne fi demonstrat azi fie că habar n-are de specificul sectorului 1, fie că manipulează mai ordinar decât greii partidelor consacrate. Spun „mai ordinar” pentru că ăia barem nu fac pe sfinţii…

 


Dan Tudorache, candidatul care a demonstrat că prostia facebook-ului românesc este necuprinsă

6 iunie 2016

Încep cu o precizare necesară: nu sunt xenofob, am votat cu Iohannis ba chiar am scris la vremea respectivă câteva texte contra celor care făceau o campanie tâmpă gen „cine-au îndrăgit străinii” şamd. Pe scurt, faptul că USB a venit cu un candidat de altă etnie la sectorul 1 n-a fost foarte relevant pentru mine.

Ce a contat, în schimb, a fost comparaţia dintre biografiile celor doi candidaţi, pe care ar fi trebuit s-o facă orice om sănătos la cap. Punctez pe scurt principalele repere:  Tudorache este născut, crescut şi locuieşte în sectorul 1, iar după mulţi ani petrecuţi în diverse funcţii în această primărie plină de penali nu a fost nici măcar acuzat, darmite cercetat pentru vreo ilegalitate.  Clotilde Armand a fost 3 ani director la Distrigaz Sud (dupa preluarea de catre GDF Suez), apoi inca 3 la Distrigaz Sud retele (deci retrogradata in cadrul companiei) dupa care a mai coborat o treapta pe scara ierarhica a companiei, petrecand inca 3 ani ca „Director of Innovations and new Markets”. Cu alte cuvinte, este un expat fracez care a lucrat vreo 9 ani puşi cap la cap pentru o companie nu tocmai iubită de consumatorul român şi ale cărei interese nu sunt nici pe departe aceleaşi cu interesele bucureşteanului obişnuit.

Toate astea trebuiau puse cap la cap şi cu prestaţia publică a candidatei Clotilde Armand, care nu s-a jenat de fel să facă dovada unei mentalităţi de colonist venit să-i civilizeze pe băştinaşi: a-ţi lua cetăţenia în 2015 pentru a candida în 2016 la conducerea celui mai bogat sector al Capitalei este, până la urmă, o dovadă de desconsiderare a celor pe care ai vrea să-i conduci.  E nevoie să ne imaginăm de pilda  câte voturi ar lua un neamţ (nu mai vorbesc de un român…)  care şi-ar lua cetăţenia în 2015 ca să candideze în 2016 la conducerea arrondissement-ului nr 4 (cel cu Ile de la Cite, Notre Dame samd)  ca să înţelegem pe deplin magnitudinea acestei aberaţii?

Ei bine, în aceste condiţii cretinul român de pe facebook mai că moare de ciudă când vede că dimineaţa Tudorache a trecut în faţă la numărătarea parţială a BEC. Asta pentru că, deşi se crede informat şi dispreţuieste „pensionarii care votează PSD”, cretinul român de facebook este de fapt cu desăvârşire incapabil să se documenteze, pentru a putea alege în cunoştinţă de cauză. „Informaţiile” pe care crede el că le deţine sunt de fapt propagandă de doi lei, servită însă prin ecranul smartphone-ului sau tabletei.

Repet ideea: e irelevant că dna Armand este străină. Dacă USB venea cu un medic francez care să fie cetăţean român de prin 1995, să locuiască în sectorul 1 cam tot de pe atunci şi care să fi creat vreo secţie experimentală într-un spital de stat, luptând cu mafia din sistemul sanitar, vă dau cuvântul meu că il votam din toată inima şi îmi convingeam şi toţi cunoscuţii din S1 să-l voteze.  Dar a-l vota pe omul GDF Suez ca primar pentru a „salva Bucureştiul” este dovadă de prostie cretinism în stare pură. Asta mai ales când Dan Tudorache era o optţiune perfect raţională şi decentă, nefiind un om de patid (PSD nu a investit practic nimic în campania lui)  şi având mai ales necesarul background de locuitor şi administrator al sectorului 1…


Hai să coborâm pragul electoral pentru alegerile din 2020

2 martie 2016

O ţară întreagă s-a crucit când a văzut-o pe „tehnocrata” Prună (apropo, oare scăpăm vreodată de ăştia cu părinţii prin nomenclatura ceauşistă?) vorbind fără s-o fi întrebat nimeni despre coborârea pragului electoral.  Iar uimirea s-a transformat în cazul multora în indignare când,  întrebată de ce propune măsuri care ar avantaja momentan doar partidul de buzunar al lui Macovei, Raluca Prună n-a găsit ceva mai bun de spus decât că are o „afinitate de idei” cu Monica Macovei dar că asta nu înseamnă că măsura propusă nu este justă.  (evident, ştirea e de găsit doar pe mult-hulitele posturi şi site-uri ale lui Voiculescu, aspect despre care am mai discutat şi cu ocazia scandalului Guseth).

Cum argumentele Ralucăi Prună în favoarea reducerii pragului electoral sunt destul de logice şi cum, pe de altă parte, reducerea pragului electoral chiar în anul alegerilor (doar ca să intre partidul lui Macovei în parlament)  ar fi un precedent extrem de periculos , eu am o propunere foarte simplă:  hai să reducem pragul electoral pentru următoarele alegeri parlamentare, cele care ar urma să aibă loc în 2020.  În acest fel următorul ciclu electoral s-ar desfăşura de la început pe nişte reguli deja ştiute, nu ar mai exista acuzaţii că  Citește restul acestei intrări »


Doar Coldea îl vrea prim-ministru pe Predoiu

30 septembrie 2015

Concluzia după moţiunea de cenzură chestia aia penibilă de ieri din Parlament este fix cea din titlu. Ponta se menţine la Palatul Victoria pentru simplul motiv că talentatul domn Coldea se încăpăţânează să-l pună premier pe un ins şters, fără absolut nici un fel de susţinere publică (nu, postacii cate ţipă în online pe 100 de voci fiecare nu se pun) şi pe care, în general vorbind,  nimeni altcineva nu-l vrea în fruntea Guvernului.

Aşa se face că Iohannis zice „da, Predoiu e premierul PNL” însă nu mişcă nici prima falangă de la degetul mic pentru a-i da brânci lui Ponta.  Omul a promis că-l pune pe Predoiu şi nu şi-a luat vorba înapoi. Dar cum doborârea lui Mickey Mouse nu era parte a înţelegerii, n-are de gând să scoată şi castanele fierbinţi din foc în locul lui Coldea.  Mai ales că îşi dă perfect de bine seama de un lucru simplu: cu Coldea controlând total şi SRI şi Guvernul (prin Predoiu)  ar fi complet izolat la Cotroceni.

Nici Blaga, marele maestru al combinaţiilor din fostul PDL, n-are nici cea mai mică intenţie să pună umărul la un proiect care ar însemna de facto trecerea lui în linia a doua a conducerii noului PNL. Cu Predoiu şef la Guvern şi cu Gorghiu ferm susţinută de Iohannis, rolul lui Blaga ar fi din nou la fel de ingrat ca pe vremea lui Boc şi Udrea.  Să fim serioşi, după ce ai câştigat atâtea alegeri pentru PDL doar ca să-i vezi pe alţii luând caimacul, parcă vrei să ajungi să pui umărul odată şi pentru tine. Mai ales că timpul trece, nimeni nu întinereşte etc.

Cam la fel stau lucrurile şi cu Dragnea,  care îşi dă prea bine seama că o şansă precum cea de acum n-o să mai aibă în vecii vecilor. Odată ajuns lider „cu acte” al PSD va avea nevoie de măcar un an pentru a pune lucrurile la punct şi a organiza ca la carte campania pentru alegerile din 2016. Când poate ajunge premier, dacă îşi joacă bine cărţile.  Ponta îi este extrem de util la Guvern, unde se luptă cu disperare să nu fie dat jos, nemaiavând timp şi energie pentru a se ocupa şi de partid. În  plus are nevoie de Ponta premier, atât ca să se asigure că nu va organiza Blaga alegerile cât şi pentru a-l folosi pe post de ţintă falsă.

În fine, Gabi Oprea, omul fără ale cărui voturi Ponta nu poate fi urnit de la Guvern (cel puţin nu fără a recurge la mişcări ample de stradă, care ar putea scăpa de sub control) este suficient de versat  ca să ştie că dacă schimbă corabia şi îl face pe Predoiu prim-ministru riscă să Citește restul acestei intrări »


Luaţi plasă cu Honorius!

16 ianuarie 2010

 

 Operaţiunea de mită electorală, devenită marcă înregistrată a PDL, s-a dezlănţuit  în colegiul 1 Bucureşti 1, vizate fiind, cu precădere, zonele sărace din Dămăroaia. Camerele de filmat ale televiziunilor i-au surprins pe portocalii în timp ce distribuiau pungi cu Honorius Prigoană, umplute cu niscai alimente. Nici restul colegiului n-a fost uitat, subsemnatul având, de pildă, dubioasa surpriză de a găsi în poartă punga din imagine, în care se aflau un ziar, un cd cu Fuego (probabil una din producţiile Taraf TV) şi niscai materiale promoţionale.

 Evident, PDL nu poate miza în buricul Bucureştiului pe o fraudă electorală de tipul celor comise pe la secţia de la Paris, nici nu poate recurge la turismul electoral pe scară largă. Şi atunci apelează la banala mită electorală, pe principiul vanghelian „hai domle, că un pui, un ulei, astea dă toţi, nu-i fraudă”. Manevra are însă şanse de succes doar dacă prezenţa la vot va fi foarte mică: colegiul 1 acoperind în mare parte zone locuite de oameni cu venituri peste medie, proporţia celor care s-ar putea lăsa influenţaţi de „un pui, un ulei” nu este semnificativă, şi ar putea înclina balanţa numai în cazul unui absenteism electoral masiv.

 În concluzie, dacă locuiţi în colegiul 1 Bucureşti şi  nu vreţi să fiţi reprezentat în parlament de un puştiulică de 23 de ani, genul care conduce un Lamborghini când are permisul suspendat, faceţi mâine minimul efort de a vă prezenta la vot. Asta ca să nu vă fie ales deputatul de cei care-şi dau votul pe „un pui, un ulei”…


Băsescu, tătucul de care nu avem nevoie

20 noiembrie 2009

 Traian Băsescu a demonstrat în seara asta, cu ocazia dezbaterii versus Geoană şi Antonescu, că vorba „conduce ţara ca pe un vapor” e 100% adevărată. Ultimul său mesaj către români, la spartul târgului, a fost „mă voi opune unui Parlament care nu respectă voinţa poporului care l-a ales”.  Nimeni n-a mai avut cum să taxeze pe loc această ieşire tip „voinţa poporului sunt eu”, întrucât, cu bafta deja binecunoscută, marinarul trăsese la sorţi biletul care-i permitea să aibe ultimul cuvânt.

 Dar, în următoarele 24 de ore, sunt convins că presa îl va toca mărunt pentru această zicere de om care, după cinci ani în fruntea ţării, nu pricepe nici măcar fundamentele Constituţiei. Pentru că Băsescu n-a făcut decât să le dea un cec în alb celor care, de cinci ani, se străduiesc să demonstreze că marinarul nu vrea altceva decât să instituie un soi de dictatură personală.


Lenuţa lu’ chioru’ versus Leana lu’ cizmaru’

8 iunie 2009

 O excelentă anchetă a Hotnews a dezvăluit mecanismul prin care, la ordinele lui Traian Băsescu, voturile activiştilor PD-L au fost sacrificate în favoarea catindatei Elena Băsescu. 10 voturi la fiecare din cele 17.000 de secţii de votare înseamnă 170.000 de voturi. Adică, în linii mari, exact câte a şi obţinut această pisi de Bamboo la scrutinul care desemnează reprezentanţii românilor în Parlamentul European. Lucru perfect normal, întrucât, exceptându-i pe Ion Ion Ţiriac şi Andrei Hrebenciuc, plus amicii lor de „liniuţe” albe pe masă, mi-e greu să văd cine s-ar putea simţi reprezentat de Elena Băsescu.

 Acum, după ce servim o lămâie fără zahăr, ca să se mai ducă greaţa, ne putem întreba la ce naiba a mai folosit Revoluţia/lovitura de stat/ce-o fi fost, dacă, după ăia 20 de ani prezişi de Brucan, am ajuns nu în democraţie, ci fix de unde plecasem:  în situaţia ca un şef  de stat să-şi poată pune nestingherit nevasta şi copiii în ce funcţie îi trece prin cap. Ba chiar, dacă ne gândim niţel, lucrurile arată mai rău: Leana lu’ cizmaru’ s-o fi cocoţat uşor-uşor până în funcţia de prim-viceprim-ministru, dar începuse ca o biată secretară în MAE. Lenuţa lu’ chioru’ a început tare, ca europarlamentar, dacă la toamnă se realege tăticu’, nu se ştie dacă în 3-4 ani, după oscurtă  ucenicie pe la Bruxelles, n-o vedem în locul lui Boc. În tot cazul, sigur o să-l bată pe Nicu Ceauşescu, a cărui ascensiune s-a oprit la un banal post de secretar de partid pe judeţ, oarecum echivalent unui prefect de azi. Post relativ mic şi, pe deasupra, nasol, cu bătaie de cap, probleme, audienţe, nu o plăcută huzureală la Bruxelles Citește restul acestei intrări »