Dan Tudorache, candidatul care a demonstrat că prostia facebook-ului românesc este necuprinsă

6 iunie 2016

Încep cu o precizare necesară: nu sunt xenofob, am votat cu Iohannis ba chiar am scris la vremea respectivă câteva texte contra celor care făceau o campanie tâmpă gen „cine-au îndrăgit străinii” şamd. Pe scurt, faptul că USB a venit cu un candidat de altă etnie la sectorul 1 n-a fost foarte relevant pentru mine.

Ce a contat, în schimb, a fost comparaţia dintre biografiile celor doi candidaţi, pe care ar fi trebuit s-o facă orice om sănătos la cap. Punctez pe scurt principalele repere:  Tudorache este născut, crescut şi locuieşte în sectorul 1, iar după mulţi ani petrecuţi în diverse funcţii în această primărie plină de penali nu a fost nici măcar acuzat, darmite cercetat pentru vreo ilegalitate.  Clotilde Armand a fost 3 ani director la Distrigaz Sud (dupa preluarea de catre GDF Suez), apoi inca 3 la Distrigaz Sud retele (deci retrogradata in cadrul companiei) dupa care a mai coborat o treapta pe scara ierarhica a companiei, petrecand inca 3 ani ca „Director of Innovations and new Markets”. Cu alte cuvinte, este un expat fracez care a lucrat vreo 9 ani puşi cap la cap pentru o companie nu tocmai iubită de consumatorul român şi ale cărei interese nu sunt nici pe departe aceleaşi cu interesele bucureşteanului obişnuit.

Toate astea trebuiau puse cap la cap şi cu prestaţia publică a candidatei Clotilde Armand, care nu s-a jenat de fel să facă dovada unei mentalităţi de colonist venit să-i civilizeze pe băştinaşi: a-ţi lua cetăţenia în 2015 pentru a candida în 2016 la conducerea celui mai bogat sector al Capitalei este, până la urmă, o dovadă de desconsiderare a celor pe care ai vrea să-i conduci.  E nevoie să ne imaginăm de pilda  câte voturi ar lua un neamţ (nu mai vorbesc de un român…)  care şi-ar lua cetăţenia în 2015 ca să candideze în 2016 la conducerea arrondissement-ului nr 4 (cel cu Ile de la Cite, Notre Dame samd)  ca să înţelegem pe deplin magnitudinea acestei aberaţii?

Ei bine, în aceste condiţii cretinul român de pe facebook mai că moare de ciudă când vede că dimineaţa Tudorache a trecut în faţă la numărătarea parţială a BEC. Asta pentru că, deşi se crede informat şi dispreţuieste „pensionarii care votează PSD”, cretinul român de facebook este de fapt cu desăvârşire incapabil să se documenteze, pentru a putea alege în cunoştinţă de cauză. „Informaţiile” pe care crede el că le deţine sunt de fapt propagandă de doi lei, servită însă prin ecranul smartphone-ului sau tabletei.

Repet ideea: e irelevant că dna Armand este străină. Dacă USB venea cu un medic francez care să fie cetăţean român de prin 1995, să locuiască în sectorul 1 cam tot de pe atunci şi care să fi creat vreo secţie experimentală într-un spital de stat, luptând cu mafia din sistemul sanitar, vă dau cuvântul meu că il votam din toată inima şi îmi convingeam şi toţi cunoscuţii din S1 să-l voteze.  Dar a-l vota pe omul GDF Suez ca primar pentru a „salva Bucureştiul” este dovadă de prostie cretinism în stare pură. Asta mai ales când Dan Tudorache era o optţiune perfect raţională şi decentă, nefiind un om de patid (PSD nu a investit practic nimic în campania lui)  şi având mai ales necesarul background de locuitor şi administrator al sectorului 1…


Hai să coborâm pragul electoral pentru alegerile din 2020

2 martie 2016

O ţară întreagă s-a crucit când a văzut-o pe „tehnocrata” Prună (apropo, oare scăpăm vreodată de ăştia cu părinţii prin nomenclatura ceauşistă?) vorbind fără s-o fi întrebat nimeni despre coborârea pragului electoral.  Iar uimirea s-a transformat în cazul multora în indignare când,  întrebată de ce propune măsuri care ar avantaja momentan doar partidul de buzunar al lui Macovei, Raluca Prună n-a găsit ceva mai bun de spus decât că are o „afinitate de idei” cu Monica Macovei dar că asta nu înseamnă că măsura propusă nu este justă.  (evident, ştirea e de găsit doar pe mult-hulitele posturi şi site-uri ale lui Voiculescu, aspect despre care am mai discutat şi cu ocazia scandalului Guseth).

Cum argumentele Ralucăi Prună în favoarea reducerii pragului electoral sunt destul de logice şi cum, pe de altă parte, reducerea pragului electoral chiar în anul alegerilor (doar ca să intre partidul lui Macovei în parlament)  ar fi un precedent extrem de periculos , eu am o propunere foarte simplă:  hai să reducem pragul electoral pentru următoarele alegeri parlamentare, cele care ar urma să aibă loc în 2020.  În acest fel următorul ciclu electoral s-ar desfăşura de la început pe nişte reguli deja ştiute, nu ar mai exista acuzaţii că  Citește restul acestei intrări »


Doar Coldea îl vrea prim-ministru pe Predoiu

30 septembrie 2015

Concluzia după moţiunea de cenzură chestia aia penibilă de ieri din Parlament este fix cea din titlu. Ponta se menţine la Palatul Victoria pentru simplul motiv că talentatul domn Coldea se încăpăţânează să-l pună premier pe un ins şters, fără absolut nici un fel de susţinere publică (nu, postacii cate ţipă în online pe 100 de voci fiecare nu se pun) şi pe care, în general vorbind,  nimeni altcineva nu-l vrea în fruntea Guvernului.

Aşa se face că Iohannis zice „da, Predoiu e premierul PNL” însă nu mişcă nici prima falangă de la degetul mic pentru a-i da brânci lui Ponta.  Omul a promis că-l pune pe Predoiu şi nu şi-a luat vorba înapoi. Dar cum doborârea lui Mickey Mouse nu era parte a înţelegerii, n-are de gând să scoată şi castanele fierbinţi din foc în locul lui Coldea.  Mai ales că îşi dă perfect de bine seama de un lucru simplu: cu Coldea controlând total şi SRI şi Guvernul (prin Predoiu)  ar fi complet izolat la Cotroceni.

Nici Blaga, marele maestru al combinaţiilor din fostul PDL, n-are nici cea mai mică intenţie să pună umărul la un proiect care ar însemna de facto trecerea lui în linia a doua a conducerii noului PNL. Cu Predoiu şef la Guvern şi cu Gorghiu ferm susţinută de Iohannis, rolul lui Blaga ar fi din nou la fel de ingrat ca pe vremea lui Boc şi Udrea.  Să fim serioşi, după ce ai câştigat atâtea alegeri pentru PDL doar ca să-i vezi pe alţii luând caimacul, parcă vrei să ajungi să pui umărul odată şi pentru tine. Mai ales că timpul trece, nimeni nu întinereşte etc.

Cam la fel stau lucrurile şi cu Dragnea,  care îşi dă prea bine seama că o şansă precum cea de acum n-o să mai aibă în vecii vecilor. Odată ajuns lider „cu acte” al PSD va avea nevoie de măcar un an pentru a pune lucrurile la punct şi a organiza ca la carte campania pentru alegerile din 2016. Când poate ajunge premier, dacă îşi joacă bine cărţile.  Ponta îi este extrem de util la Guvern, unde se luptă cu disperare să nu fie dat jos, nemaiavând timp şi energie pentru a se ocupa şi de partid. În  plus are nevoie de Ponta premier, atât ca să se asigure că nu va organiza Blaga alegerile cât şi pentru a-l folosi pe post de ţintă falsă.

În fine, Gabi Oprea, omul fără ale cărui voturi Ponta nu poate fi urnit de la Guvern (cel puţin nu fără a recurge la mişcări ample de stradă, care ar putea scăpa de sub control) este suficient de versat  ca să ştie că dacă schimbă corabia şi îl face pe Predoiu prim-ministru riscă să Citește restul acestei intrări »


Luaţi plasă cu Honorius!

16 ianuarie 2010

 

 Operaţiunea de mită electorală, devenită marcă înregistrată a PDL, s-a dezlănţuit  în colegiul 1 Bucureşti 1, vizate fiind, cu precădere, zonele sărace din Dămăroaia. Camerele de filmat ale televiziunilor i-au surprins pe portocalii în timp ce distribuiau pungi cu Honorius Prigoană, umplute cu niscai alimente. Nici restul colegiului n-a fost uitat, subsemnatul având, de pildă, dubioasa surpriză de a găsi în poartă punga din imagine, în care se aflau un ziar, un cd cu Fuego (probabil una din producţiile Taraf TV) şi niscai materiale promoţionale.

 Evident, PDL nu poate miza în buricul Bucureştiului pe o fraudă electorală de tipul celor comise pe la secţia de la Paris, nici nu poate recurge la turismul electoral pe scară largă. Şi atunci apelează la banala mită electorală, pe principiul vanghelian „hai domle, că un pui, un ulei, astea dă toţi, nu-i fraudă”. Manevra are însă şanse de succes doar dacă prezenţa la vot va fi foarte mică: colegiul 1 acoperind în mare parte zone locuite de oameni cu venituri peste medie, proporţia celor care s-ar putea lăsa influenţaţi de „un pui, un ulei” nu este semnificativă, şi ar putea înclina balanţa numai în cazul unui absenteism electoral masiv.

 În concluzie, dacă locuiţi în colegiul 1 Bucureşti şi  nu vreţi să fiţi reprezentat în parlament de un puştiulică de 23 de ani, genul care conduce un Lamborghini când are permisul suspendat, faceţi mâine minimul efort de a vă prezenta la vot. Asta ca să nu vă fie ales deputatul de cei care-şi dau votul pe „un pui, un ulei”…


Băsescu, tătucul de care nu avem nevoie

20 noiembrie 2009

 Traian Băsescu a demonstrat în seara asta, cu ocazia dezbaterii versus Geoană şi Antonescu, că vorba „conduce ţara ca pe un vapor” e 100% adevărată. Ultimul său mesaj către români, la spartul târgului, a fost „mă voi opune unui Parlament care nu respectă voinţa poporului care l-a ales”.  Nimeni n-a mai avut cum să taxeze pe loc această ieşire tip „voinţa poporului sunt eu”, întrucât, cu bafta deja binecunoscută, marinarul trăsese la sorţi biletul care-i permitea să aibe ultimul cuvânt.

 Dar, în următoarele 24 de ore, sunt convins că presa îl va toca mărunt pentru această zicere de om care, după cinci ani în fruntea ţării, nu pricepe nici măcar fundamentele Constituţiei. Pentru că Băsescu n-a făcut decât să le dea un cec în alb celor care, de cinci ani, se străduiesc să demonstreze că marinarul nu vrea altceva decât să instituie un soi de dictatură personală.


Lenuţa lu’ chioru’ versus Leana lu’ cizmaru’

8 iunie 2009

 O excelentă anchetă a Hotnews a dezvăluit mecanismul prin care, la ordinele lui Traian Băsescu, voturile activiştilor PD-L au fost sacrificate în favoarea catindatei Elena Băsescu. 10 voturi la fiecare din cele 17.000 de secţii de votare înseamnă 170.000 de voturi. Adică, în linii mari, exact câte a şi obţinut această pisi de Bamboo la scrutinul care desemnează reprezentanţii românilor în Parlamentul European. Lucru perfect normal, întrucât, exceptându-i pe Ion Ion Ţiriac şi Andrei Hrebenciuc, plus amicii lor de „liniuţe” albe pe masă, mi-e greu să văd cine s-ar putea simţi reprezentat de Elena Băsescu.

 Acum, după ce servim o lămâie fără zahăr, ca să se mai ducă greaţa, ne putem întreba la ce naiba a mai folosit Revoluţia/lovitura de stat/ce-o fi fost, dacă, după ăia 20 de ani prezişi de Brucan, am ajuns nu în democraţie, ci fix de unde plecasem:  în situaţia ca un şef  de stat să-şi poată pune nestingherit nevasta şi copiii în ce funcţie îi trece prin cap. Ba chiar, dacă ne gândim niţel, lucrurile arată mai rău: Leana lu’ cizmaru’ s-o fi cocoţat uşor-uşor până în funcţia de prim-viceprim-ministru, dar începuse ca o biată secretară în MAE. Lenuţa lu’ chioru’ a început tare, ca europarlamentar, dacă la toamnă se realege tăticu’, nu se ştie dacă în 3-4 ani, după oscurtă  ucenicie pe la Bruxelles, n-o vedem în locul lui Boc. În tot cazul, sigur o să-l bată pe Nicu Ceauşescu, a cărui ascensiune s-a oprit la un banal post de secretar de partid pe judeţ, oarecum echivalent unui prefect de azi. Post relativ mic şi, pe deasupra, nasol, cu bătaie de cap, probleme, audienţe, nu o plăcută huzureală la Bruxelles Citește restul acestei intrări »