Elefantul Gaia de la Zoo Bucureşti, omorât de directoarea lui Băsescu pentru câteva blocuri

13 aprilie 2011

 

 Fostul tarc al elefantului Gaia, invecinat acum cu doua blocuri

Fostul tarc al elefantului Gaia, invecinat acum cu doua blocuri

 Mai ţineţi minte scandalul iscat în octombrie 2006 de moartea elefantului Gaia de la Zoo Băneasa? La vremea respectivă toată lumea s-a minunat de incompetenţa directoarei numite de primarul Traian Băsescu, iar uimirea s-a transformat în indignare după ce s-au aflat concluziile comisiei de anchetă. Citez din articolul scris de o fostă colegă de la răposatul ziar Gândul, articol care reia concluziile susmenţionatei comisii:

 „Pentru că nu agrea mirosul câinilor, pisicilor şi al şobolanilor care-i invadaseră adăpostul,cu 3-4 ani înaintea morţii, elefantul a refuzat să mai intre în padoc şi dormea numai în picioare. Pe lângă frica de animale, o altă posibilă explicaţie oferită de specialiştii străini ar fi reprezentat-o şi lipsa dotărilor minime necesare unui elefant bătrân.
 În loc să elimine cauzele pentru care elefantul refuza să mai intre în adăpost, directorul Grădinii Zoologice Bucureşti a ales să forţeze introducerea animalului în padoc cu făclii aprinse şi jandarmi cu câini. Efectul unei astfel de decizii a fost catastrofal. Elefantul de 4 tone s-a speriat, a căzut fracturându-şi un picior, iar operaţiunea de ridicare, cu ajutorul unei macarale, s-a întins pe durata a două zile. În tot acest interval, chingile şi plasa au fost aşezate necorespunzător, motiv pentru care acestea s-au încurcat de câte ori  s-a încercat ridicarea elefantului. Manevrele de ridicare nu numai că au eşuat, dar au chinuit inutil animalul.  Mai mult, este ştiut că, dacă animalul nu se scoală în maximum zece ore, pulsul şi presiunea sângelui cresc cauzând leziuni interne ce-i provoacă moartea.

După ce Gaya a murit, conducerea Jandarmeriei, prin purtătorul de  cuvânt, a anunţat că jandarmii însoţiţi de câinii au venit vineri, pe 20 octombrie 2006, la solicitarea verbală a directoarei Anca Oprea  şi că aceştia au stat departe de elefant. Comisia de analiză şi verificare a activităţii Administraţiei Grădina Zoologică i-a cerut primarului general al Capitalei, Adriean Videanu, sesizarea organelor de cercetare penală atât împotriva directoarei Anca Oprea, cât şi a celor care au răspuns solicitării ei, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. Mai mult «introducerea unui animal sălbatic captiv în padocul de iernat cu făclii şi câini» nu intră în competenţele Jandarmeriei Române, motiv pentru comisia cere atât demiterea, cât şi cercetarea penală a directoarei Anca Oprea.”

 Aşadar, să recapitulăm: directoarea pedelistă a Zoo Băneasa, numită în post (deşi nu avea nici cea mai măruntă calificare) de Traian Băsescu, pe când matrozul era primar general, asmute cânii pe elefant până când biata Gaia cade şi îşi rupe un picior. După care o lălăie două zile cu manevre de ridicare tip Stan şi Bran, pentru ca bietul pachiderm să-şi dea duhul.  La prima vedere, efectul numirii pe criterii politice a unui „referent (S) gradul profesional I la Centrul de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare a Municipiului Bucureşti” în postul de director al unei Grădini Zoologice.

 Numai că, uitîndu-ne la poza de mai sus, făcută în urmă cu câteva zile,  înţelegem imediat că atât  numirea  Ancăi Oprea cât şi moartea elefantului au avut un scop foarte bine precizat şi măsurabil în milioane de euro. În plin boom imobiliar, terenul aflat gard în gard cu ţarcul elefantului era Citește restul acestei intrări »

Reclame

Zmărăndescu, vânat de clanul Becali?

25 februarie 2010

 O să încep acest articol cu declaraţiile făcute de Cătălin Zmărăndescu acum câteva săptămâni, la emisiunea lui Măruţă, referitor la situaţiile prin care a trecut după ce a executat ordinul lui Becali de a-i sechestra pe hoţii care furaseră maşina oierului. Din păcate, cum nu urmăresc nici emisiunea lui Măruţă de la ProTv şi nici pe cea a lui Mădălin Ionescu de la Antena 1, dispun doar de fragmentele care au fost postate pe net, dar care sunt, cred eu, destul de edificatoare.

 După ce a relatat cum a fost săltat cu mascaţii şi în ce situaţie financiară a ajuns, Cătălin Zmărăndescu a recunoscut, de faţă cu fetiţa lui, că ajunsese în pragul sinuciderii:

   Sincer, la momentul respectiv, după ce am aflat de aceste declaraţii şi am văzut imaginile, am crezut că e vorba de un publicity stunt tip „Cinderella Man” făcut de Eduard Irimia în cârdăşie cu MediaPro. Cum însă aveam unele dubii că Zmărăndescu ar marşa la aşa ceva, am preferat să mai aştept niţel înainte de a scrie, şi bine am făcut.

 Imediat ce a devenit evident că, reintrat în lumea sporturilor de contact, Cătălin Zmărăndescu e pe punctul de a-şi relansa cariera, au început să apară, prin diferite fiţuici de scandal, articole despre datoriile imense pe care fostul director al firmei Zmărăndescu VIP Security SRL le-ar avea către diferite persoane.  Invitat într-o altă emisiune a lui Măruţă, Zmărăndescu şi-a prezentat punctul de vedere, destul de coerent pe ansamblu, chiar dacă, uneori, nu părea să spună (tot) adevărul:

 Ce a urmat a fost însă uluitor: mai întâi la Măruţă şi apoi în emisiunea Acces Direct de la Antena 1, proprietarul canisei Kris, pe nume Cristian Vătau, afacerist despre ale cărui isprăvi puteţi citi pe larg aici,  a susţinut că Zmărăndescu datorează 3,5  milioane de euro, că s-ar fi imprumutat „de ici de colo” cu sume curpinse între câteva zeci şi câteva sute de mii de euro „pe bază de prietenie” şi că acum refuză să returneze banii.  Cu tot aspectul lui de babyface, Măruţă a avut puterea să-l întrebe pe Vătau de ce-i cere lui Zmărăndescu banii datoraţi de firma la care acesta nu era nici măcar administrator, darmite patron, primind un răspuns penibil-grotesc pe care vă las să-l apreciaţi la Citește restul acestei intrări »


Inspectoratul de Stat în Construcţii, jumulit de consiliera lui Tăriceanu

27 aprilie 2009

 Nota bene: Informaţiile din acest articol pot fi preluate numai cu citarea sursei.  

Nu mi-e prea clar pentru ce ia DNA-ul banii, dar cert e ca nu pentru instrumentarea unor cazuri evidente de corupţie. Pentru că, alminteri, nu avea cum să-i scape isprava reuşită la Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) de către Bogdana Balmuş, fost consilier personal al fostului premier Călin Popescu Tăriceanu şi membru în consiliul de conducere al Inspectoratului.

 Faptele sunt pe cât de simple pe atât de şocante:  pe 9 noiembrie 2007,  Inspectoratul de Stat în Construcţii cumpără cu aproximativ 12 milioane de euro de la S.C. Balpo Investment SRL o structură de bloc cu 11 etaje, situată în strada C.F. Robescu nr 23. sector 3.  Respectiva structură fusese cumpărată de Balpo pe data de 1 octombrie 2007, aşadar cu 5 săptămâni înainte! Un fler în afaceri ieşit din comun? Greu de crezut, dacă remarcăm faptul că Bogdana Balmuş era, la data realizării tranzacţiei, membru în Consiliul de Conducere al ISC, iar soţul ei, Mihai Balmuş, deţine 50% din firma Balpo. Mai mult, sediul firmei se află într-un apartament din imobilul situat pe strada Iordache Golescu la nr 28 A, acelaşi apartament care apare în declaraţia de avere depusă de Bogdana Balmuş.

Pe scurt, beneficiind de ciudata îngăduinţă a directoarei Dorina Nicolina Isopescu şi a ciudatei îmbârligături de colonei pensionari de la ISC, fosta consilieră a lui Tăriceanu a tras un tun de zile mari, folosind o firmuliţă de apartament cu numai 200 de lei capital!

 Cine este însă Bogdana Balmuş? În vârstă de nici 38 de ani, a lucrat ca redactor la departamentele politice ale Evz, Libertatea şi Ziua între 1995 şi 2005. În Aprilie 2005 a devenit consilier al ministrului delegat pentru relaţia cu Parlamentul, Bogdan Olteanu, iar în august 2005 a făcut saltul la funcţia de consilier personal al Ptimului Ministru! A lucrat pentru Călin Popescu Tăriceanu până pe 6 aprilie 2006, după care s-a văzut blagoslovită cu o serie de sinecure care mai de care mai călduţe: Membru în Consiliul de Conducere al ISC (23180RON pe an), membru în CA al Societăţii Naţionale de Radiodifuziune (37.650 ron pe an), consilier la Camera Deputaţilor (45.592 ron pe an) şi consilier la  SC Master PR Consulting (30.000 ron pe an). Datele provin din Citește restul acestei intrări »


Infringement împotriva României pe motiv de … Orange şi Vodafone

30 ianuarie 2009

Comisia Europeană a declanşat ieri împotriva României procedura privind încălcarea dreptului comunitar (infringement) . Nu este vorba nici de Justiţie, nici de Afaceri Interne, ci de … Telecomunicaţii.  Mai exact, despre două scandaluri, unul relativ recent iar celălalt vechi de doi ani, care au trecut neobservate de către publicul larg, din cauză că presa mogulizată s-a dedulcit de mult la banii din publicitate veniţi dinspre firmele de telefonie mobilă.

 Pe scurt, preşedintele ANRCTI, Dan Georgescu, a fost mătrăşit de Tăriceanu, a contestat decizia în instanţă şi a câştigat. Chestie care nu i-a servit la nimic, pentru că Guvernul a anunţat reorganizarea instituţiei. Ce să vezi însă, exact acelaşi lucru se întâmplase în 2005, când preşedintele de atunci al ANRC, Ion Smeeianu, a fost demis de premierul Tăriceanu  după ce Orange şi Vodafone au făcut presiuni enorme în acest sens. Motivul? Omul chiar îşi făcea treaba pentru care fusese pus în fruntea ANRC şi forţa cele două firme să-şi reducă tarifele absolut nesimţite de interconectare practicate la acea vreme.  Evident, Smeeianu a contestat decizia în instanţă şi a câştigat, la sfârşitul lui 2006. Numai că, fix în ziua în care Curtea de Apel Bucureşti îşi anunţa decizia,  Guvernul a scos din pălărie iepurele reorganizării ANRC, lăsând procesul fără obiect.

 Evident însă, UE poate că  înghite odată asemenea gogoriţe dâmboviţene, dar cu siguranţp că n-o face de două ori, drept care a declanşat ieri procedura de infringement. Comunicatul oficial nu lasă nici un fel de dubiu cu privire la motive: Citește restul acestei intrări »


Ţeapa cu jocurile „Xplosiv”, dată de Monosit la Diverta, PC Garage etc

6 octombrie 2008

  În România, şi dacă vrei să iei jocuri PC originale, tot nu ai şanse: prin magazine, inclusiv unele cu pretenţii, se vând fara probleme softuri piratate, la preţ de originale, şi o gramadă de fraieri  clienţi care nu ştiu cu ce se manancă marfa  iau ţeapă după ţeapă.

 Exemplu concret absolut uluitor, în două capitole:

 Capitolul I: un coleg care are un puşti abia dat la şcoală vrea să-i facă junelui educaţie prin PC gaming şi, ştiind că mă descurc binişor prin www-ul românesc, mă roagă să-l ajut să cumpere un Age of Mythology: vorba aia, mai vede copilul un minotaur, o Gorgona Meduza, un leu din Nemeea şamd. Evident, fiind un cadou pentru un puşti aşa de mic, pachetul „Gold Edition” de două CD-uri cu manuale şamd de la Microsoft ar fi ideal. Începe căutarea şi, surpriză, pachetul „Gold Edition” apare la PC Garage ca fiind pe stoc, în schimbul a numai 39.99 ron. Cum poza nu prea seamana, iar pretul este al naibii de bun, sub cel din strainatate, sun si verific: fata de la PC Garage confirmă că produsul e pe stoc şi că pe eticheta de la furnizor scrie clar „Age of Mythology – Gold Edition”.

 Boon, batem drumul pana la faţa locului (PC Garage e pe o străduţă pierdută prin spatele Căii Dudeşti), pentru a constata ca nici vorbă de un produs Microsoft original: în locul ditamai cutiei cu sticker de autenticitate etc ni se oferă o copertă de DVD dubioasă, pe care scrie Xplosiv. La o privire mai atentă, reiese că este un expansion pack Titans, care contine si jocul initial. Nici vorba de Gold Edition.

 Enervat la culme de faptul că fusesem prostit în faţă la telefon, mă încrunt la fata de la ghişeu, care se scuză, pierită, arătând eticheta lipită de furnizor, despre care îmi povestise la telefon: pe ea scrie mare „Gold Edition”.  Neavând ce face, şi ştiind deja cu ce se mănâncă jocurile Xplosiv, îl anunţ pe coleg că e ţeapă şi plecăm.

 Capitolul II: Citește restul acestei intrări »


„Şedinţa cu cotonogeli” a mutat autostrada Soarelui unde trebuie

1 august 2008

Citiţi în Gândul de azi ancheta mea despre felul în care autostrada Soarelui a zburat de pe terenul statului pe terenurile unor băieţi deştepţi. Orice comentarii sunt de prisos.


Singurul ziarist prezent la „săltarea” manifestanţilor anti-NATO

2 aprilie 2008

 În timp ce diverşi reporteri care mai de care mai speciali au rămas cu ochii în soare în faţa porţii de la Flaros, subsemnatul s-a strecurat frumos pe lângă camioanele de jandarmerie care intrau în curte şi s-a amestecat dezinvolt printre muncitorii adunaţi ca la urs.  Aşa că am fost singurul ziarist care a asistat vreme de 20 de minute la modul în care mascaţii jandarmilor i-au tratat pe manifestanţii anti-NATO.  

 Ce pot să spun fără nici cel mai mic dubiu este că incidentul care a declanşat circul a fost orchestrat de Citește restul acestei intrări »