SIE şi bloggerii pişcotari sau cum să te împuşti în picior ca un 007 rătăcit în online

21 Martie 2017

În toiul scandalului creat în jurul SRI de afacerea Ghiţă scriam câteva cuvinte despre felul înţelept în care generalul Silviu Predoiu de la SIE a ştiut să stea departe de „lumina reflectoarelor” de la televiziunile de ştiri. Cum orice minune ţine câteva zile în România, n-a trecut prea mult până ce SIE a decis să se arunce singur într-un posibil scandal mediatic.

O să încep cu o ştire aparent fără nici o legătură cu această speţă: compania Google a fost luată dur la întrebări (şi nu numai) de câţiva dintre marii săi clienţi de publicitate, care constataseră că reclamele lor au ajuns să fie afişate pe YouTube lângă conţinut video creat de diverşi extremişti de dreapta.  (un articol bine închegat pe tema asta are The Guardian) . Evident, Google şi-a cerut imediat scuze şi a luat măsuri, deşi respectivele reclame nu fuseseră plasate acolo voit, ci în mod automat, de către diverse progrămele şamd. Această atitudine fiind forţată de faptul că Unilever îşi retrăsese deja reclamele în vreme ce alţi mari clienţi de publicitate „puseseră pauză” până se rezolvă problema.

Cu alte cuvinte, în mediul privat marile organizaţii au grijă de imaginea lor, nu vor ca reclamele lor să fie asociate cu personaje nefrecventabile, care propovăduiesc ura de rasă, de clasă şamd. Meanwhile in Romania se făcea că SIE, serviciul secret care traversase furtuna Ghiţă fără să fie deranjat cu o vorbă, se hotăra subit să-şi facă reclamă (în vederea unei campanii masive de angajări)  prin 4 bloggeri, între care Cetin Ametcea zis Arhi şi Valentin Adrian Petcu zis Zoso.

Cetin Ametcea, un vector de imagine pentru SIE

Cetin Ametcea, un vector de imagine pentru SIE

Pe Cetin Ametcea îl puteţi vedea în acţiune în imaginile de mai sus, dar nu asta ar fi problema, poate SIE vrea să recruteze mai de la mahala şamd. Chestia e că pe timpul protestelor contra ordonanţei 13 respectivul a făcut o propagandă absolut disperată anti-PSD, la nivel de spume la gură. Dreptul lui, desigur, doar că SIE ar trebui teoretic să fie un serviciu apolitic, deci asocierea cu activişti, propagandişti şamd ar trebui să fie exclusă din start.

Şi mai grav stau lucrurile în cazul lui Petcu Adrian Valentin zis Zoso, personaj care când nu se lăuda cu furturile comise în Metro (la propriu)  făcea „interviuri” de PR cu Băsescu sau scria că ţăranii din România (adică oamenii care locuiesc la sat, nu „ţăranii” în sens figurat) ar trebui înecaţi ca şobolanii. Mi-e prea silă să stau să înşir acum print-screen-uri şamd, cam toată lumea cunoaşte povestea.

Pe scurt, dacă vroia să declare război PSD-ului, simpatizanţilor acestuia şi instituţiilor media care nu prea înghit băsismul în formă delirantă, SIE a făcut exact ce trebuia. Lucru demonstrat imedat de Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Postacul băsist din blogosferă – scurt ghid de identificare

12 Februarie 2016

Întrucât mi se pare uluitor de mare numărul gunoaielor umane care trăiesc de ani buni din banii negri primiţi de la camarila lui Băsescu pentru a crea pe net o realitate paralelă, fără nici o legătură cu România reală, al cărei singur scop este să încerce spălarea pe creier a rătăciţilor care au impresia că  „de pe net” curge adevărul în stare pură, m-am gândit că ar fi util un scurt ghid de identificare a postacului băsist din blogosferă. Asta pentru că lucrurile astea sunt foarte evidente pentru cei cu experienţă în mass media şi în online, dar nu la fel de clare pentru cei din afara fenomenului. Şi pentru că rechizitoriul DNA  care demonstra fără putinţă de tăgadă ce armată de postaci plătea Elena Udrea cu bani negri a fost făcut uitat niţel prea repede.

Aşadar hai să vedem care sunt semnele clare, indubitabile, pe baza cărora puteţi şti imediat că aveţi de-a face cu un lătrău băsist:

1. Atacuri la Raed Arafat, de obicei sincronizate cu cele ale altor lătrăi băsişti. Raed Arafat este fără discuţie obsesia lui Băsescu pentru că matrozul este fix genul de individ mărginit şi răzbunător care pur şi simplu nu poate accepta ideea că a hăhăit prosteşte „ghici cine pleacă, secretarul de stat sau ministrul”  pentru a se trezi apoi că rămâne fără preşuleţul Boc sub picioare. În plus, erau în joc şi enorm de mulţi bani, ajunge să ne gândim cum ar fi tăiat vreun „băiat deştept” chitanţe pe sume colosale pentru fiecare zbor al elicopterului SMURD , dacă ieşea  şmenul cu privatizarea.  Sigur, nu vorbim aici de vreun medic cu 20 de ani de experienţă în spate care are critici argumentate la adresa unor măsuri luate de Arafat şi le exprimă pe site-ul personal, unde semnează cu nume şi prenume.  Personajele la care ma refer sunt fomişti care nici măcar n-au terminat vreo facultate, oricare ar fi ea, dar care umplu www-ul românesc cu dejecţiile dictate de aparatul băsist de propagandă. Oricum, pentru verificare mergem la punctul 2.

2. „Dubii” cu privire la vinovăţia lui Mircea Băsescu, în general exprimate la modul  „înregistrările alea au fost editate de Gâdea”. Părerea mea despre Gâdea o ştiţi, dar în cazul lui Mircea Băsescu genul ăsta de „scuze” pot fi explicate doar prin prostie nesfârşită sau prin băsism pe bani.  Dacă postacul cu pricina mai are la activ şi aberaţii despre Arafat lucrurile încep deja să fie foarte clare. Oricum, pentru deplnă edificare mergem la punctul 3.

3.”Fericire maximă” exprimată cu ocazia condamnării lui Voiculescu, asta venită după alte postări în care se exprimau speranţe cu privire la o condamnare cât mai     rapidă şi la o sentinţă cât mai îndelungată. Să fim serioşi, Voiculescu nu este un household name în România, nu are charismă nici cât o cazma,  românii pur şi simplu  nu au trăiri intense în legătură cu el. Dacă  iei o cameră de filmat şi opreşti 100 de inşi la o staţie de metrou într-un cartier mai „popular” din Bucureşti (nu mai zic pe la ţară sau în vreun oraş mic de provincie)  , răspunsurile la întrebări despre Voiculescu şi condamnarea lui o să varieze de la „cine-i ăsta” la „bine le face, să-i condamne pe toţi care au furat”. Dar nu cred că 5 inşi din ăia 100 o să ştie ce-i aia ICA, unde are terenuri, cât a dat Voiculescu pe el etc. Ei, un blogger care ştie el că Arafat e naşpa, că Mircea Băsescu e nevinovat şi care bloger a chiuit de bucurie când a fost condamnat Voiculescu este, fără nici un fel de dubiu, un postac băsist.

Bineînţeles, nu discutăm aici despre oameni care nu-l suportă pe Voiculescu din  cauza lui Gâdea dar cărora nici nu le-a trecut vreodată prin cap să delireze despre „nevinovăţia” inculpatului şi ulterior condamnatului  Băsescu Mircea şamd. Înţelegeţi desigur ideea, vorbim despre trei condiţii sine qua non pentru identificarea fără dubii a postacilor băsişti din blogosferă. Condiţii care, odată îndeplinite, permit să vedem şi dincolo de „acoperirea” pe care încearcă unii postaci s-o păstreze, declarându-se deplin scârbiţi de Băsescu Traian dar, în acelaşi timp, prestând la bară fixă pe toate temele propagandei băsiste.

P.S.  Hai să luăm şi un exemplu la încemână, respectiv postacul băsist zoso. Ăla cu „interviul” cu Băsescu, deci un personaj imund în legătură prestaţia căruia  nu există dubii. Să vedem dacă se aplică prevederile acestui mic ghid:

Proba 1, postare Citește restul acestei intrări »


Zoso şi ceilalţi postaci din gaşca lui au tăbărât la comandă pe cadavrul lui Vadim

16 Septembrie 2015

citeşte şi Necrologul lui Vadim (necosmetizat)

Cine are curiozitatea să observe felul în care se manifestă bloggerii pişcotari postacii cu ocazia evenimentelor care stârnesc interesul opiniei publice poate lesne să-şi dea seama care sunt comenzile venite de la „centru” şi pe care aceşti homunculi le execută fără crâcnire. Cum Vadim a fost un personaj care, dincolo de defectele sale evidente, nu lăsa pe nimeni indiferent, decesul lui neaşteptat a stârnit un val de interes. Care val, nu-i aşa, poate fi deturnat şi speculat de diversele persoane şi instituţii din specia celor care-şi permit să plătească postaci.

Să remarcăm aşadar nişte „coincidenţe”: în ziua morţii lui Vadim apar la comandă pe blogurile pişcotarilor postări care au în comun afişarea unui dezgust total faţă de răposat precum şi ideea că Iliescu ar trebui să-i urmeze cât mai curând. Zoso publică postarea imundă intitulată „Şampanie şi carmol” pe 14 septembrie la ora 20, Arhi publică practic în acelaşi timp  „Despre morţi, numai bine”(titlul este înşelător) şi exemplele pot continua, dacă ai stomacul suficient de tare. Toate postările de acest gen cuprind chestii gen „Bun. Un otrăvit mizerabil mai puțin. Iliescu, tu când?! Nu, serios, tu când?!?! Că uite, Ceaușescu s-a dus, poetul de casă al tovarășei s-a dus, Nicu s-a dus, Brucan s-a dus. Ai mai rămas tu, Roman, Hrebenciuc și Capatos.” sau „Acesta a fost Vadim. Un limbric coleric, limbric de care mulți dintre noi își vor aminti doar pentru că a fost cel din cauza căruia Iliescu a ieșit președinte a 3 a oară. Pentru că aveam de ales între un criminal, Iliescu și un dement, Vadim. Am ales Iliescu, atunci. Acum cu toții punem la gheață șampania pentru Iliescu.”

Cum însă coincidenţe s-au mai văzut, nu ar fi fost imposibil ca în această gaşcă de pişcotari să fie suficienţi inşi care să aibă boală pe Vadim şi Iliescu, ba chiar să fie şi destul de deranjaţi la tărtăcuţă încât să aibă impresia că e normal să doreşti cu disperare moartea cuiva care nu-i chiar Stalin, Hitler, Pol Pot şamd. Doar că, să vezi minune, în seara zilei de 15 septembrie „păpuşarul” nevăzut care le dă ordine pişcotarilor a constatat că opinia publică i-a cam uitat lui Vadim derapajele şi tinde să privească decesul lui ca pe un lucru regretabil, mai ales ţinând cont de materialul uman, nivelul cultural, patriotismul samd  al politicienilor cu epoleţi din ultima vreme. Aşa că pişcotarii au mai primit un ordin, executat cu aceeaşi promptitudine: Citește restul acestei intrări »