SIE şi bloggerii pişcotari sau cum să te împuşti în picior ca un 007 rătăcit în online

21 Martie 2017

În toiul scandalului creat în jurul SRI de afacerea Ghiţă scriam câteva cuvinte despre felul înţelept în care generalul Silviu Predoiu de la SIE a ştiut să stea departe de „lumina reflectoarelor” de la televiziunile de ştiri. Cum orice minune ţine câteva zile în România, n-a trecut prea mult până ce SIE a decis să se arunce singur într-un posibil scandal mediatic.

O să încep cu o ştire aparent fără nici o legătură cu această speţă: compania Google a fost luată dur la întrebări (şi nu numai) de câţiva dintre marii săi clienţi de publicitate, care constataseră că reclamele lor au ajuns să fie afişate pe YouTube lângă conţinut video creat de diverşi extremişti de dreapta.  (un articol bine închegat pe tema asta are The Guardian) . Evident, Google şi-a cerut imediat scuze şi a luat măsuri, deşi respectivele reclame nu fuseseră plasate acolo voit, ci în mod automat, de către diverse progrămele şamd. Această atitudine fiind forţată de faptul că Unilever îşi retrăsese deja reclamele în vreme ce alţi mari clienţi de publicitate „puseseră pauză” până se rezolvă problema.

Cu alte cuvinte, în mediul privat marile organizaţii au grijă de imaginea lor, nu vor ca reclamele lor să fie asociate cu personaje nefrecventabile, care propovăduiesc ura de rasă, de clasă şamd. Meanwhile in Romania se făcea că SIE, serviciul secret care traversase furtuna Ghiţă fără să fie deranjat cu o vorbă, se hotăra subit să-şi facă reclamă (în vederea unei campanii masive de angajări)  prin 4 bloggeri, între care Cetin Ametcea zis Arhi şi Valentin Adrian Petcu zis Zoso.

Cetin Ametcea, un vector de imagine pentru SIE

Cetin Ametcea, un vector de imagine pentru SIE

Pe Cetin Ametcea îl puteţi vedea în acţiune în imaginile de mai sus, dar nu asta ar fi problema, poate SIE vrea să recruteze mai de la mahala şamd. Chestia e că pe timpul protestelor contra ordonanţei 13 respectivul a făcut o propagandă absolut disperată anti-PSD, la nivel de spume la gură. Dreptul lui, desigur, doar că SIE ar trebui teoretic să fie un serviciu apolitic, deci asocierea cu activişti, propagandişti şamd ar trebui să fie exclusă din start.

Şi mai grav stau lucrurile în cazul lui Petcu Adrian Valentin zis Zoso, personaj care când nu se lăuda cu furturile comise în Metro (la propriu)  făcea „interviuri” de PR cu Băsescu sau scria că ţăranii din România (adică oamenii care locuiesc la sat, nu „ţăranii” în sens figurat) ar trebui înecaţi ca şobolanii. Mi-e prea silă să stau să înşir acum print-screen-uri şamd, cam toată lumea cunoaşte povestea.

Pe scurt, dacă vroia să declare război PSD-ului, simpatizanţilor acestuia şi instituţiilor media care nu prea înghit băsismul în formă delirantă, SIE a făcut exact ce trebuia. Lucru demonstrat imedat de Citește restul acestei intrări »


Mircea Badea vs Zoso sau trafic real versus trafic imaginar

25 Februarie 2016

Acum două zile Mircea Badea a postat pe pagina lui de facebook un link către postarea mea din 2012 în care discutam despre felul în care Zoso s-a „spovedit” pe forumul fanclub despre furtişagurile pe care le-ar fi comis în Metro. Rezultatul a fost că pe respectivul link s-au dat (direct de pe facebook)  7491 de click-uri, după cum se poate vedea în screenshotul de mai jos:

7491 de accesări de la linkul lui Mircea Badea

7491 de accesări de la linkul lui Mircea Badea

Întâmplarea face ca în urmă cu câţiva ani, numitul Petcu Adrian Valentin, cunoscut în mediul online drept Zoso/Vali Petcu să fi scris la adresa mea nişte mârşăvii tipice pentru acest imund personaj. Marea lui greşeală a fost că a adăugat şi un link spre acest blog, lucru care mi-a permis, mulţumită facilităţilor oferite de wordpress,  să constat în mod obiectiv cât trafic generează o postare de pe site-ul  zoso.ro.  La vremea respectivă individul se lăuda cui stătea să-l asculte  ar avea 3000 de vizitatori unici pe zi (acum se laudă cu vreo 5000) dar postarea la adresa mea şi linkul către acest site au relevat o realitate cu totul diferită de aceste pretenţii ridicole. Citez  din textul pe care l-am scris la momentul respectiv:

„În prima zi (postul a fost pus pe site dimineaţa la prima oră) , pana la ora 00.11 (ora Romaniei), zoso.ro mi-a furnizat 378 de hituri iar zoso.ro/2007/10/ziarul-gndul-adaposte… inca 75. ” 378+75=453 de hituri mari si late. Ciudat cum de pe un post cu titlu spectaculos, facut pe un site care se lauda cu mii de unici pe zi, doar 453 de oameni au simtit nevoia sa dea click pe un link care continea informatii foarte relevante pentru cazul adus in discutie. (…)

Mai mult, numărul celor care dau click pe un post de-al lui zoso pentru a-l citi în întregime şi a vedea comentariile este extrem de mic, sub 17% din totalul vizitatorilor. (75 din 453)”

Oameni buni, aţi înţeles bine: autointitulatul „cel mai citit blog din România” a generat, într-o vreme în care se lăuda cu „peste 3000 de unici pe zi” doar 453 de click-uri, iar din astea doar 75 (da, şaptezeci şi cinci) aparţineau unor oameni care se obosiseră să citească tot textul postat de Zoso.  Asta în timp ce pagina de facebook a lui Mircea Badea a generat, dintr-un Citește restul acestei intrări »


Postacul băsist din blogosferă – scurt ghid de identificare

12 Februarie 2016

Întrucât mi se pare uluitor de mare numărul gunoaielor umane care trăiesc de ani buni din banii negri primiţi de la camarila lui Băsescu pentru a crea pe net o realitate paralelă, fără nici o legătură cu România reală, al cărei singur scop este să încerce spălarea pe creier a rătăciţilor care au impresia că  „de pe net” curge adevărul în stare pură, m-am gândit că ar fi util un scurt ghid de identificare a postacului băsist din blogosferă. Asta pentru că lucrurile astea sunt foarte evidente pentru cei cu experienţă în mass media şi în online, dar nu la fel de clare pentru cei din afara fenomenului. Şi pentru că rechizitoriul DNA  care demonstra fără putinţă de tăgadă ce armată de postaci plătea Elena Udrea cu bani negri a fost făcut uitat niţel prea repede.

Aşadar hai să vedem care sunt semnele clare, indubitabile, pe baza cărora puteţi şti imediat că aveţi de-a face cu un lătrău băsist:

1. Atacuri la Raed Arafat, de obicei sincronizate cu cele ale altor lătrăi băsişti. Raed Arafat este fără discuţie obsesia lui Băsescu pentru că matrozul este fix genul de individ mărginit şi răzbunător care pur şi simplu nu poate accepta ideea că a hăhăit prosteşte „ghici cine pleacă, secretarul de stat sau ministrul”  pentru a se trezi apoi că rămâne fără preşuleţul Boc sub picioare. În plus, erau în joc şi enorm de mulţi bani, ajunge să ne gândim cum ar fi tăiat vreun „băiat deştept” chitanţe pe sume colosale pentru fiecare zbor al elicopterului SMURD , dacă ieşea  şmenul cu privatizarea.  Sigur, nu vorbim aici de vreun medic cu 20 de ani de experienţă în spate care are critici argumentate la adresa unor măsuri luate de Arafat şi le exprimă pe site-ul personal, unde semnează cu nume şi prenume.  Personajele la care ma refer sunt fomişti care nici măcar n-au terminat vreo facultate, oricare ar fi ea, dar care umplu www-ul românesc cu dejecţiile dictate de aparatul băsist de propagandă. Oricum, pentru verificare mergem la punctul 2.

2. „Dubii” cu privire la vinovăţia lui Mircea Băsescu, în general exprimate la modul  „înregistrările alea au fost editate de Gâdea”. Părerea mea despre Gâdea o ştiţi, dar în cazul lui Mircea Băsescu genul ăsta de „scuze” pot fi explicate doar prin prostie nesfârşită sau prin băsism pe bani.  Dacă postacul cu pricina mai are la activ şi aberaţii despre Arafat lucrurile încep deja să fie foarte clare. Oricum, pentru deplnă edificare mergem la punctul 3.

3.”Fericire maximă” exprimată cu ocazia condamnării lui Voiculescu, asta venită după alte postări în care se exprimau speranţe cu privire la o condamnare cât mai     rapidă şi la o sentinţă cât mai îndelungată. Să fim serioşi, Voiculescu nu este un household name în România, nu are charismă nici cât o cazma,  românii pur şi simplu  nu au trăiri intense în legătură cu el. Dacă  iei o cameră de filmat şi opreşti 100 de inşi la o staţie de metrou într-un cartier mai „popular” din Bucureşti (nu mai zic pe la ţară sau în vreun oraş mic de provincie)  , răspunsurile la întrebări despre Voiculescu şi condamnarea lui o să varieze de la „cine-i ăsta” la „bine le face, să-i condamne pe toţi care au furat”. Dar nu cred că 5 inşi din ăia 100 o să ştie ce-i aia ICA, unde are terenuri, cât a dat Voiculescu pe el etc. Ei, un blogger care ştie el că Arafat e naşpa, că Mircea Băsescu e nevinovat şi care bloger a chiuit de bucurie când a fost condamnat Voiculescu este, fără nici un fel de dubiu, un postac băsist.

Bineînţeles, nu discutăm aici despre oameni care nu-l suportă pe Voiculescu din  cauza lui Gâdea dar cărora nici nu le-a trecut vreodată prin cap să delireze despre „nevinovăţia” inculpatului şi ulterior condamnatului  Băsescu Mircea şamd. Înţelegeţi desigur ideea, vorbim despre trei condiţii sine qua non pentru identificarea fără dubii a postacilor băsişti din blogosferă. Condiţii care, odată îndeplinite, permit să vedem şi dincolo de „acoperirea” pe care încearcă unii postaci s-o păstreze, declarându-se deplin scârbiţi de Băsescu Traian dar, în acelaşi timp, prestând la bară fixă pe toate temele propagandei băsiste.

P.S.  Hai să luăm şi un exemplu la încemână, respectiv postacul băsist zoso. Ăla cu „interviul” cu Băsescu, deci un personaj imund în legătură prestaţia căruia  nu există dubii. Să vedem dacă se aplică prevederile acestui mic ghid:

Proba 1, postare Citește restul acestei intrări »


Blogărul cu ouăle explodate

23 Mai 2008

În Gândul de joi publicam un articol intitulat sugestiv „Cuptorul cu microunde, „bucătarul“ care ne distruge sănătatea”. Erau descrise pe larg atât modificările structurale suferite de alimentele încălzite sau gătite la microunde, cât şi accidentele de utilizare cărora li se expun proprietarii acestor cuptoare. Printre ele, şi celebra problemă cu „ouăle explozive”. Articolul a intrat pe net în seara zilei de miercuri, pe la 21.30, şi a generat un interes imens, adunând peste 10.000 de hituri în 24 de ore.

 Azi dimineaţă am aflat că, întâmplător desigur, la puţină vreme după apariţia articolului, un blogger a simţit nevoia să-şi facă şi el două ouă la microunde. Rezultatul era previzibil pentru oricine ştie să citească un  manual de utilizare, dar na, omul nu găsise pe nimeni care să-i dea link.

 După cum mă cunoaşteţi, nu obişnuiesc să dau cu tunul după muşte, aşa că, în mod normal, n-aş fi zis decât  „mare ţi-e blogosfera Doamne” şi aş fi uitat de tărăşenia asta. Ee, dar insul e unul dintre blogării cu trăiri, specia care se consideră mai tari ca ziariştii pentru că au apucat să aibă un oarece trafic inventându-se online pe la începuturile fenomenului, când oferta era inevitabil limitată, iar cererea destul de mare.

 Când Marius Tucă i-a desfiinţat într-un editorial pe blogăriirâmă, s-a răsculat tărâţa şi-n omul cu oulăle explodate, care a provocat ziariştii să-şi facă bloguri şi să facă şi ei trafic. Dar fără promovare pe site-urile ziarelor unde lucrează sau în emisiunile lor/prietenilor şamd. Teoretic o provocare valabilă, pe care, ca ziarist cu blog fără link pe site-ul ziarului la care lucrez, pot s-o înţeleg până la un punct. Poanta e că Citește restul acestei intrări »