Uruguay versus România: ce au ei şi n-avem noi?

14 iulie 2010

Să începem cu comparaţia fotbalistică: Uruguay are două titluri mondiale şi un total de  patru semifinale jucate, România consideră ca „generaţie de aur” un grup de jucători a căror maximă performanţă a fost un sfert de finală la CM 1994. Unul dintre titlurile Uruguayului a fost câştigat pe Maracana, într-un meci decisiv în care brazilienii, gazdele turneului, aveau nevoie de un egal, şi în care uruguayenii au întors rezultatul în mod aproape neverosimil, de la 1-0 la 1-2, în faţa a 200.000 de spectatori înmărmuriţi. Noi ne lăudăm că am fi jucat o semifinală cu Brazilia dacă nu pierdeam la penalty-uri în faţa unei Suedii modeste dar dârze.

 Sau, revenind la evenimente mai recente, constatăm că Uruguay tocmai a disputat finala mică a CM 2010, iar Diego Forlan a fost desemnat jucătorul turneului. Noi nu ne-am mai calificat la un CM din 1998, când am fost eliminaţi în optimi, după un meci în care croaţii au ratat de vreo 5 ori singuri cu Stelea.

  Evident, sunt destui „jurnalişti sportivi” de două parale care zic chestii gen „Când Uruguay a luat titlurile sale mondiale portarul purta bască iar mingea avea şireturi”. Idioată modalitate de a încerca să depreciezi o performanţă, cu atât mai mult cu cât, la CM 1930, Regatul României a fost unul din puţinele statele europene care se puteau lăuda că şi-au trimis reprezentativa peste ocean.  Din păcate, încă de pe vremea aia ne cam mulţumeam cu participarea, şi ne-am luat adio de la primul CM după un sec 4-0 încasat de la uruguayeni, care aveau de altfel să şi câştige trofeul.

 Acestea fiind performanţele din fotbal, nu putem decât să ne uităm la cele două ţări şi să ne întrebăm ce anume ne lipseşte? România are 22 de milioane de locuitori, Uruguay doar 3.5 milioane, stăm mai bine şi ca suprafaţă, să fie loc de terenuri, şi ca resurse, PIB-ul pe cap de locuitor este practic egal (12700 ei 11500 noi), am avut şi unii şi alţii dictaturi sinistre care au tras înapoi cele două ţări. Evident, răspunsul nu stă şi nu poate sta în dezvoltarea economică, baza materială şamd, iar ca bază de selecţie Citește restul acestei intrări »

Reclame

Papagalul Mani, mai tare decât caracatiţa Paul :))

5 iulie 2010

 

papagalul Mani "prezice" semifinalistele CM2010

papagalul Mani "prezice" semifinalistele CM2010

 Amatorii de oracole din regnul animal au de făcut o alegerea grea între Paul, celebra caracatiţă din Oberhausen, şi Mani, papagalul din Singapore. Dacă Paul a „prezis” corect până acum doar rezultatele Germaniei , având un rezultat de 5 din 5 (deşi pentru meciurile din grupă există doar fotografii, iar pentru partida cu Serbia nu se ştie prea exact dacă poza a fost făcută înainte sau după meci), papagalul Mani se poate lăuda cu „prezicerea” corectă a tuturor celor 4 semifinaliste

 Mai mult, în vreme ce caracatiţa Paul încă n-a „prezis” nimic cu privire la rezultatul semifinalelor, Mani deja ştie cu precizie că Spania şi Uruguay îşi vor disputa ultimul act al competiţiei, iar Spania va triumfa şa World Cup 2010.

  Dupa ce, intrigat de subita popularitate a lui Paul the octopus,am studiat un pic problema, cred că tărăşenia cu caracatiţa „ghicitoare” din Oberhausen este doar o găselniţă a nemţilor, pentru a sustine moralul echipei naţionale. Pentru „prezicerea” de la meciul cu Serbia, care „demonstrează” că Paul  mai face şi altceva decât să aleagă borcanul cu steagul care are aceleaşi culori cu ghirlanda pe care o poartă îngrijitorul său la gât,

nu există decât o poză, despre care nu se poate spune cu precizie dacâ a apărut „pe piaţă” înainte sau după terminarea partidei cu pricina.

 În schimb, papagalul Mani aparţine unui cunoscut „prezicător” din Singapore, iar dacă omul s-o şi pricepe cât de cât la Citește restul acestei intrări »


Uruguay învinge Ghana şi pe nemernicul Blatter

2 iulie 2010

 Există un Dumnezeu! E sigura concluzie care se desprinde dintr-un meci în care borfaşul portughez Olegario Benquerença ( partenerul de afaceri al lui Mourinho şi fluieraşul borfaş care a furat cât a putut în acel Inter-Barcelona) a făcut tot ce-a putut pentru a-i împinge pe ghanezi în semifinale. Penalty clar ca lumina zilei neacordat Uruguayului în prelungiri, zeci de faulturi în atac fluierate aiurea la  Luis Suárez (inclusiv un umăr la umăr în urma căruia uruguayanul rănăsese fără fundaş în careu), lovituri libere inventate pentru Ghana, cartonaşe galbene date aiurea uruguayenilor în timp ce africanii dădeau la oase din răsputeri, pe scurt, lista hoţiilor acestui portughez este aproape nesfârşită, şi îşi aşteaptă cuvenita răsplată. Practic, Blatter a vrut ca o echipă africană să ajungă pentru prima oară în semifinalele unui turneu final chiar la Mondialul african, iar abjectul Olegario Benquerença şi ciracii săi de la cele două tuşe au fost al doisprezecelea, al treisprezecelea şi al paisprezecelea jucător al Ghanei.

 A venit însă minutul 120, iar tuşierul a inventat o lovitură liberă pentru ghanezi: busculadă în careu, africanii se reped animalic iar micuţul Luis Suárez pune întâi piciorul şi apoi mâna în calea balonului care se ducea spre plasă. Satisfăcut că şi-a îndeplinit în ultima clipă misiunea, sinistrul Benquerença indică rânjind punctul cu var şi Citește restul acestei intrări »


Olanda elimină Brazilia europenizată a lui Dunga

2 iulie 2010

 Cam toţi cunoscătorii vedeau Brazilia favorită în faţa unei Olande care învinsese, dar nu convinsese, în cele patru meciuri jucate până azi la Cupa Mondială, iar prima repriză a meciului de pe Nelson Mandela Bay Stadium părea să le dea dreptate: selecţionata auriverde survola o „portocală mecanică” destul de apatică şi ai cărei fundaşi centrali comiseseră o eroare de juniori în minutul 10, când Robinho deschisese scorul. Nu numai că Brazilia dominase clar şi mai avusese câteva ocazii mari de a înscrie, dar Olanda avea dificultăţi la construcţie iar principalele sale guri de foc, Robben şi Sneijder, erau anihilate de experimentaţii apărători brazilieni.

 La pauză însă, brazilienii au uitat şi experienţa din Serie A sau Primera Division, şi tactica europeană a lui Dunga, intrând pe teren mai degrabă ca să facă fiţe decât să joace fotbal. Asta în timp ce olandezii au strâns rândurile şi s-au întors de la cabine mult mai hotărâţi decât în prima repriză. Iar diferenţa de atitudine dintre cele două formaţii s-a văzut imediat pe gazon: terenul a început să se „încline” spre poarta lui Julio Cesar, ghinionul a lovit şi el la autogolul lui Felipe Melo, iar Citește restul acestei intrări »


Caracatiţa „prezicătoare” Paul, sau cum ne aruncă fotbalul în Antichitate

1 iulie 2010

 S-ar zice că, în epoca transmisiilor TV 3D , a zborului în Cosmos şi a transplanturilor de câte 3-4 organe deodată, „meserii” precum cea de „prezicător” îşi vor mai avea locul doar în cărţile de istorie, la capitole gen „imaginarul colectiv”.  Aiurea! În pofida cuceririlor ştiinţei, a educaţiei şi, până la urmă, a faptului că, de mii de ani încoace, nimeni nu şi-a putut proba indubitabil capacităţile de a prezice viitorul, oamenii continuă să caute, în cele mai bizare moduri, posibilitatea de a afla anticipat ce urmează să (li) se întâmple.

 Cel mai recent exemplu vine, evident, din zona fotbalului, sport care stârneşte pasiuni imense şi în jurul căruia se învârt sume colosale de bani. În mod oarecum neaşteptat însă, nu ghanezii ţin prima pagină a ziarelor, cu vreo încercare de a influenţa soarta folosind cine ştie ce vraci celebru, poate şi pentru că, în ceea ce-i priveşte pe africani, lumea s-a obişnuit de mult cu asemenea practici. De data asta, starurile plonjonului spre antichitate sunt nemţii, popor de la care te-ai aştepta la cu totul alte atitudini.

 Se vede însă treaba că şi germanii au constatat că, în fotbalul lui Blatter şi Platini, unde mingea trece linia porţii numai când zice arbitrul, lucrul bine făcut, cu simţul răspunderii, nu este suficient pentru a asigura succesul final. Şi atunci au recurs la o metodă desprinsă din negura veacurilor: „citirea” viitorului în comportamentul animalelor. Aşa a ajuns vedetă caracatiţa Paul, un simpatic cefalopod de la acvariul din Oberhausen, cel care a „prezis” până acum toate cele patru rezultate ale Germaniei la CM 2010, inclusiv victoria zdrobitoare contra Angliei.

 Poate nu vă vine să credeţi, dar „prezicerea” lui Paul a fost prezentată pe larg de BBC, nu numai de tabloidele englezeşti, pentru care, evident, un asemenea „subiect” este mană cerească. Iar când Paul s-a decis greu şi a a „prezis” astfel o victorie dificilă a Germaniei în sfertul de finală pe care-l va disputa mâine contra Argentinei, nu s-a mai mirat nimeni că până şi un săptămânal ca „Der Spiegel”, cunoscut mai degrabă pentru dezvăluirile din zona politică decât Citește restul acestei intrări »


Germania umileşte Anglia şi se califică în sferturi

27 iunie 2010

 Anglia, mereu văzută printre favoriţi de nişte „ziarişti sportivi” paraleli cu fotbalul, a demonstrat din nou, pentru a nşpea oară în ultimii 44 de ani, că deviza „focul la ei”, incapacitatea de a face un dribling şi băutele crâncene de după meciuri nu sunt tocmai nişte atuuri pentru câştigarea titlului mondial. Sigur, se vor găsi destui care să spună chestii gen „hai las-o, cum rămâne cu Manchester United, Chelsea sau Liverpool?” Numai că respectivii uită cine sunt jucătorii şi antrenorii care duc în spate marile echipe din Anglia. Pentru că, dacă ne uităm la echipele care joacă englezeşte, cu antrenori englezi şi cu niţel mai mulţi jucători englezi printre titulari, devine foarte clar de ce naţionala Angliei joacă mai degrabă ca West Ham United decât ca Manchester United.

 În plus, azi s-a mai adăugat în ecuaţie şi nesimţirea cu care englezii au provocat destinul, declarând cu tupeu maxim că îmbracă echipamentul roşu, în care au cucerit singurul lor titlu mondial în 1966, în celebra finală contra RFG. Şi, cum Dumnezeu nu bate cu parul, hoţia din finala de atunci s-a întors acum împotriva englezilor: la fel ca în 1966, un şut a lovit bara şi a căzut în spatele portarului german. Numai că, spre deosebire de finala de atunci, când arbitrul a  dat gol valabil, deşi Citește restul acestei intrări »


Italia, trişoarea fotbalului, termină pe ultimul loc în grupă!

24 iunie 2010

 Dacă dezastrul Franţei a fost pedeapsa divină pentru calificarea obţinută în urma henţului lui Henry, cu siguranţă că umilinţa supremă suferită azi de Italia este justa răsplată primită de Sus pentru ticăloşia lui Marco Materazzi, gunoiul uman care l-a înjurat minute bune pe Zidane, provocându-i acestuia ieşirea nervoasă şi eliminarea din finala precedentului Mondial.

 Dar, ca să nu mutăm lucrurile în planul intervenţiei divine, trebuie spus că Italia a cules azi binemeritatele roade ale deceniilor de când păcăleşte fotbalul, căţărându-se în fazele superioare ale marilor competiţii printr-un joc la ciupeală, bazat, în plus, pe complicitatea unor arbitri şi pe incapacitatea unor adversari de a înţelege că o echipă care refuză fotbalul nu poate fi tratată la fel ca un adversar demn, care intră pe stadion ca să joace. Numai că jocul la ciupeală nu merge când eşti obligat să câştigi, şi n-a mers azi nici măcar împotriva unui adversar care Citește restul acestei intrări »