Uruguay versus România: ce au ei şi n-avem noi?

14 iulie 2010

Să începem cu comparaţia fotbalistică: Uruguay are două titluri mondiale şi un total de  patru semifinale jucate, România consideră ca „generaţie de aur” un grup de jucători a căror maximă performanţă a fost un sfert de finală la CM 1994. Unul dintre titlurile Uruguayului a fost câştigat pe Maracana, într-un meci decisiv în care brazilienii, gazdele turneului, aveau nevoie de un egal, şi în care uruguayenii au întors rezultatul în mod aproape neverosimil, de la 1-0 la 1-2, în faţa a 200.000 de spectatori înmărmuriţi. Noi ne lăudăm că am fi jucat o semifinală cu Brazilia dacă nu pierdeam la penalty-uri în faţa unei Suedii modeste dar dârze.

 Sau, revenind la evenimente mai recente, constatăm că Uruguay tocmai a disputat finala mică a CM 2010, iar Diego Forlan a fost desemnat jucătorul turneului. Noi nu ne-am mai calificat la un CM din 1998, când am fost eliminaţi în optimi, după un meci în care croaţii au ratat de vreo 5 ori singuri cu Stelea.

  Evident, sunt destui „jurnalişti sportivi” de două parale care zic chestii gen „Când Uruguay a luat titlurile sale mondiale portarul purta bască iar mingea avea şireturi”. Idioată modalitate de a încerca să depreciezi o performanţă, cu atât mai mult cu cât, la CM 1930, Regatul României a fost unul din puţinele statele europene care se puteau lăuda că şi-au trimis reprezentativa peste ocean.  Din păcate, încă de pe vremea aia ne cam mulţumeam cu participarea, şi ne-am luat adio de la primul CM după un sec 4-0 încasat de la uruguayeni, care aveau de altfel să şi câştige trofeul.

 Acestea fiind performanţele din fotbal, nu putem decât să ne uităm la cele două ţări şi să ne întrebăm ce anume ne lipseşte? România are 22 de milioane de locuitori, Uruguay doar 3.5 milioane, stăm mai bine şi ca suprafaţă, să fie loc de terenuri, şi ca resurse, PIB-ul pe cap de locuitor este practic egal (12700 ei 11500 noi), am avut şi unii şi alţii dictaturi sinistre care au tras înapoi cele două ţări. Evident, răspunsul nu stă şi nu poate sta în dezvoltarea economică, baza materială şamd, iar ca bază de selecţie Citește restul acestei intrări »


Papagalul Mani, mai tare decât caracatiţa Paul :))

5 iulie 2010

 

papagalul Mani "prezice" semifinalistele CM2010

papagalul Mani "prezice" semifinalistele CM2010

 Amatorii de oracole din regnul animal au de făcut o alegerea grea între Paul, celebra caracatiţă din Oberhausen, şi Mani, papagalul din Singapore. Dacă Paul a „prezis” corect până acum doar rezultatele Germaniei , având un rezultat de 5 din 5 (deşi pentru meciurile din grupă există doar fotografii, iar pentru partida cu Serbia nu se ştie prea exact dacă poza a fost făcută înainte sau după meci), papagalul Mani se poate lăuda cu „prezicerea” corectă a tuturor celor 4 semifinaliste

 Mai mult, în vreme ce caracatiţa Paul încă n-a „prezis” nimic cu privire la rezultatul semifinalelor, Mani deja ştie cu precizie că Spania şi Uruguay îşi vor disputa ultimul act al competiţiei, iar Spania va triumfa şa World Cup 2010.

  Dupa ce, intrigat de subita popularitate a lui Paul the octopus,am studiat un pic problema, cred că tărăşenia cu caracatiţa „ghicitoare” din Oberhausen este doar o găselniţă a nemţilor, pentru a sustine moralul echipei naţionale. Pentru „prezicerea” de la meciul cu Serbia, care „demonstrează” că Paul  mai face şi altceva decât să aleagă borcanul cu steagul care are aceleaşi culori cu ghirlanda pe care o poartă îngrijitorul său la gât,

nu există decât o poză, despre care nu se poate spune cu precizie dacâ a apărut „pe piaţă” înainte sau după terminarea partidei cu pricina.

 În schimb, papagalul Mani aparţine unui cunoscut „prezicător” din Singapore, iar dacă omul s-o şi pricepe cât de cât la Citește restul acestei intrări »


Uruguay învinge Ghana şi pe nemernicul Blatter

2 iulie 2010

 Există un Dumnezeu! E sigura concluzie care se desprinde dintr-un meci în care borfaşul portughez Olegario Benquerença ( partenerul de afaceri al lui Mourinho şi fluieraşul borfaş care a furat cât a putut în acel Inter-Barcelona) a făcut tot ce-a putut pentru a-i împinge pe ghanezi în semifinale. Penalty clar ca lumina zilei neacordat Uruguayului în prelungiri, zeci de faulturi în atac fluierate aiurea la  Luis Suárez (inclusiv un umăr la umăr în urma căruia uruguayanul rănăsese fără fundaş în careu), lovituri libere inventate pentru Ghana, cartonaşe galbene date aiurea uruguayenilor în timp ce africanii dădeau la oase din răsputeri, pe scurt, lista hoţiilor acestui portughez este aproape nesfârşită, şi îşi aşteaptă cuvenita răsplată. Practic, Blatter a vrut ca o echipă africană să ajungă pentru prima oară în semifinalele unui turneu final chiar la Mondialul african, iar abjectul Olegario Benquerença şi ciracii săi de la cele două tuşe au fost al doisprezecelea, al treisprezecelea şi al paisprezecelea jucător al Ghanei.

 A venit însă minutul 120, iar tuşierul a inventat o lovitură liberă pentru ghanezi: busculadă în careu, africanii se reped animalic iar micuţul Luis Suárez pune întâi piciorul şi apoi mâna în calea balonului care se ducea spre plasă. Satisfăcut că şi-a îndeplinit în ultima clipă misiunea, sinistrul Benquerença indică rânjind punctul cu var şi Citește restul acestei intrări »


Olanda elimină Brazilia europenizată a lui Dunga

2 iulie 2010

 Cam toţi cunoscătorii vedeau Brazilia favorită în faţa unei Olande care învinsese, dar nu convinsese, în cele patru meciuri jucate până azi la Cupa Mondială, iar prima repriză a meciului de pe Nelson Mandela Bay Stadium părea să le dea dreptate: selecţionata auriverde survola o „portocală mecanică” destul de apatică şi ai cărei fundaşi centrali comiseseră o eroare de juniori în minutul 10, când Robinho deschisese scorul. Nu numai că Brazilia dominase clar şi mai avusese câteva ocazii mari de a înscrie, dar Olanda avea dificultăţi la construcţie iar principalele sale guri de foc, Robben şi Sneijder, erau anihilate de experimentaţii apărători brazilieni.

 La pauză însă, brazilienii au uitat şi experienţa din Serie A sau Primera Division, şi tactica europeană a lui Dunga, intrând pe teren mai degrabă ca să facă fiţe decât să joace fotbal. Asta în timp ce olandezii au strâns rândurile şi s-au întors de la cabine mult mai hotărâţi decât în prima repriză. Iar diferenţa de atitudine dintre cele două formaţii s-a văzut imediat pe gazon: terenul a început să se „încline” spre poarta lui Julio Cesar, ghinionul a lovit şi el la autogolul lui Felipe Melo, iar Citește restul acestei intrări »


Caracatiţa „prezicătoare” Paul, sau cum ne aruncă fotbalul în Antichitate

1 iulie 2010

 S-ar zice că, în epoca transmisiilor TV 3D , a zborului în Cosmos şi a transplanturilor de câte 3-4 organe deodată, „meserii” precum cea de „prezicător” îşi vor mai avea locul doar în cărţile de istorie, la capitole gen „imaginarul colectiv”.  Aiurea! În pofida cuceririlor ştiinţei, a educaţiei şi, până la urmă, a faptului că, de mii de ani încoace, nimeni nu şi-a putut proba indubitabil capacităţile de a prezice viitorul, oamenii continuă să caute, în cele mai bizare moduri, posibilitatea de a afla anticipat ce urmează să (li) se întâmple.

 Cel mai recent exemplu vine, evident, din zona fotbalului, sport care stârneşte pasiuni imense şi în jurul căruia se învârt sume colosale de bani. În mod oarecum neaşteptat însă, nu ghanezii ţin prima pagină a ziarelor, cu vreo încercare de a influenţa soarta folosind cine ştie ce vraci celebru, poate şi pentru că, în ceea ce-i priveşte pe africani, lumea s-a obişnuit de mult cu asemenea practici. De data asta, starurile plonjonului spre antichitate sunt nemţii, popor de la care te-ai aştepta la cu totul alte atitudini.

 Se vede însă treaba că şi germanii au constatat că, în fotbalul lui Blatter şi Platini, unde mingea trece linia porţii numai când zice arbitrul, lucrul bine făcut, cu simţul răspunderii, nu este suficient pentru a asigura succesul final. Şi atunci au recurs la o metodă desprinsă din negura veacurilor: „citirea” viitorului în comportamentul animalelor. Aşa a ajuns vedetă caracatiţa Paul, un simpatic cefalopod de la acvariul din Oberhausen, cel care a „prezis” până acum toate cele patru rezultate ale Germaniei la CM 2010, inclusiv victoria zdrobitoare contra Angliei.

 Poate nu vă vine să credeţi, dar „prezicerea” lui Paul a fost prezentată pe larg de BBC, nu numai de tabloidele englezeşti, pentru care, evident, un asemenea „subiect” este mană cerească. Iar când Paul s-a decis greu şi a a „prezis” astfel o victorie dificilă a Germaniei în sfertul de finală pe care-l va disputa mâine contra Argentinei, nu s-a mai mirat nimeni că până şi un săptămânal ca „Der Spiegel”, cunoscut mai degrabă pentru dezvăluirile din zona politică decât Citește restul acestei intrări »


Germania umileşte Anglia şi se califică în sferturi

27 iunie 2010

 Anglia, mereu văzută printre favoriţi de nişte „ziarişti sportivi” paraleli cu fotbalul, a demonstrat din nou, pentru a nşpea oară în ultimii 44 de ani, că deviza „focul la ei”, incapacitatea de a face un dribling şi băutele crâncene de după meciuri nu sunt tocmai nişte atuuri pentru câştigarea titlului mondial. Sigur, se vor găsi destui care să spună chestii gen „hai las-o, cum rămâne cu Manchester United, Chelsea sau Liverpool?” Numai că respectivii uită cine sunt jucătorii şi antrenorii care duc în spate marile echipe din Anglia. Pentru că, dacă ne uităm la echipele care joacă englezeşte, cu antrenori englezi şi cu niţel mai mulţi jucători englezi printre titulari, devine foarte clar de ce naţionala Angliei joacă mai degrabă ca West Ham United decât ca Manchester United.

 În plus, azi s-a mai adăugat în ecuaţie şi nesimţirea cu care englezii au provocat destinul, declarând cu tupeu maxim că îmbracă echipamentul roşu, în care au cucerit singurul lor titlu mondial în 1966, în celebra finală contra RFG. Şi, cum Dumnezeu nu bate cu parul, hoţia din finala de atunci s-a întors acum împotriva englezilor: la fel ca în 1966, un şut a lovit bara şi a căzut în spatele portarului german. Numai că, spre deosebire de finala de atunci, când arbitrul a  dat gol valabil, deşi Citește restul acestei intrări »


Italia, trişoarea fotbalului, termină pe ultimul loc în grupă!

24 iunie 2010

 Dacă dezastrul Franţei a fost pedeapsa divină pentru calificarea obţinută în urma henţului lui Henry, cu siguranţă că umilinţa supremă suferită azi de Italia este justa răsplată primită de Sus pentru ticăloşia lui Marco Materazzi, gunoiul uman care l-a înjurat minute bune pe Zidane, provocându-i acestuia ieşirea nervoasă şi eliminarea din finala precedentului Mondial.

 Dar, ca să nu mutăm lucrurile în planul intervenţiei divine, trebuie spus că Italia a cules azi binemeritatele roade ale deceniilor de când păcăleşte fotbalul, căţărându-se în fazele superioare ale marilor competiţii printr-un joc la ciupeală, bazat, în plus, pe complicitatea unor arbitri şi pe incapacitatea unor adversari de a înţelege că o echipă care refuză fotbalul nu poate fi tratată la fel ca un adversar demn, care intră pe stadion ca să joace. Numai că jocul la ciupeală nu merge când eşti obligat să câştigi, şi n-a mers azi nici măcar împotriva unui adversar care Citește restul acestei intrări »


Vuvuzela, simbolul definitiv al instinctului de turmă

24 iunie 2010

(dacă vreţi să vă daţi seama şi mai bine ce face vuvuzela din orice, apăsaţi mica minge de fotbal din partea de jos a ferestrei youtube de aici, în timp ce ascultaţi melodia)

 

 În opinia subsemnatului, cu greu se poate găsi un simbol mai bun al instinctului de turmă, şi, în general vorbind, al prostiei omeneşti: Vuvuzela, trompeta care a trasformat un întreg Campionat Mondial de fotbal într-o bâzâială dementă, îndeplineşte perfect acest rol.

 Scenariul este simplu: englezul, spaniolul, italianul, americanul, francezul şamd se dau jos din avion, petrec vreo două zile într-o ţară despre a cărei istorie ştiu doar un singur cuvânt (apartheid) şi sunt asaltaţi la fiecare colţ de stradă de vânzători ambulanţi care le oferă nişte trompete lungi şi zgomotoase. Până aici, totul perfect normal: până şi în faţă la Versailles „tribul zanga” te întâmpină zornăind mici machete ale Tour Eiffel puse pe o sârmă, şa că n-ai de ce să te miri că rudele mai puţin norocoase fac cam acelaşi lucru în faţa stadioanelor din Africa de Sud.  OK, englezul, spaniolul, italianul, americanul, francezul şamd şi-au cumpărat vuvuzela, suflă fericiţi în ea de câteva ori în drum spre stadion, ajung în tribune, şi acolo realizează că au nevoie de dopuri pentru urechi, întrucât din 35.000-90.000 de oameni prezenţi pe o arenă, e foarte probabil ca măcar câteva zeci să sufle în trompetele iadului în acelaşi timp.

 În momentul ăsta intervine instinctul de turmă: văzând negrii care vin pe stadion exclusiv pentru a sufla în trompetele cu pricina, întrucât oricum nu-i interesează în vreun fel un meci Italia – Slovacia, Anglia – Slovenia, Spania – Chile  samd, suporterii din ţările „civilizate” fac exact contrariul singurului gest de bun simţ posibil. În loc să lase jos trompetele groazei şi să uite de ele pe durata meciului, încep să sufle cu ardoare, probabil pe principiul Citește restul acestei intrări »


At Least We’re Not As Bad As France – capra vecinului în varianta englezească

24 iunie 2010

Dave Henson, devenit celebru cu parodii inspirate din fotbal după melodii celebre ( „A song for John Terry” – după „Beat it” şamd) loveşte din nou. De data aceasta ţinta este Franţa, a cărei prestaţie comic-grotească de la CM 2010 pur şi simplu cere miştouri.

 Din punctul nostru de vedere însă, parodia este interesantă şi pentru faptul că ne demonstrează limpede că dorinţa arzătoare de a vedea capra vecinului decedând în mod cât mai spectaculos este departe de a fi vreun  Citește restul acestei intrări »


SUA câştigă grupa C a Campionatului Mondial!

23 iunie 2010

 Răsturnare dramatică de situaţie în grupa C a Mondialului sud-african: în minutul 93 al meciului cu Algeria, americanii reuşesc să dea lovitura, înscriind unicul gol al meciului şi urcând subit în clasament atât peste Slovenia (4 puncte) cât şi peste Anglia (5 puncte, la fel ca SUA, dar mai puţine goluri marcate).  Americanii au fost ajutaţi discret de arbitrul belgian Frank De Bleeckere, dar asta numai după ce, în prima repriză, avuseseră un gol anulat la o semnalizare eronată a tuşierului.

 În acest fel, s-a făcut dreptate, întrucât americanii avuseseră un gol perfect valabil anulat în meciul cu Slovenia, la scorul de 2-2, în minutul 83. De altfel, surprinzătoare este nu calificarea americanilor, dintr-o grupă suspect de lejeră (ah, tragerile la sorţi ale  Citește restul acestei intrări »


Brazilia – Coasta de Fildeş, un meci oameni vs maimuţe

20 iunie 2010

Nu mi-aş fi imaginat că în anul 2010, la un Campionat Mondial, eveniment de importanţă planetară, transmis live în miliarde de case de pe întreg globul, o echipă naţională se poate comporta în halul în care a făcut-o azi Coasta de Fildeş.  Depăşiţi net de brazilieni, ivorienii s-au comportat în stilul unei echipe de divizie judeţeană care, pe stadionul dintre porumbi, începe să dea cu sete la picioarele adversarilor care au avut proasta idee să marcheze un gol.

 Cu larga complicitate a arbitrului francez, ivorianul Ismael Tiote a dat la oase în duşmănie, încă din prima repriză, primind un avertisment verbal după vreo 3 faulturi dure şi nefiind atins nici măcar cu un galben când l-a scos pe targă pe brazilianul Elano, prin minutul 65, după o intrare pentru care şi în divizia B s-ar fi dat roşu direct. A mai fost nevoie de încă 2-3 faulturi violente pentru ca maimuţa Tiote să vadă, în sfârşit, un cartonaş galben, dar deja coechipierii săi pricepuseră că e loc de rupt picioare fără sancţiune.  Ce a urmat a semănat mai degrabă a scenă petrecută în timpul genocidului din Rwanda decât a meci de fotbal: ivorienii mai aveau un pic şi scoteau macetele din sacii cu echipament, în vreme ce brazilienii replicau prin proteste vehemente către ineptul arbitru francez Stephane Lannoy şi, eventual, prin vreo îmbrânceală timidă.

 Nimeni nu are nimic împotrivă ca şi Africa să găzduiască turnee finale, şi acolo trăiesc oameni care se bucură de fotbal, dar asta n-ar trebui să însemne că o ceată de gorile, reprezentând în mod absolut animalic un stat african, poate face masacru pe teren, sub privirile aprobatoare ale unui arbitru provenit din fosta putere colonială Citește restul acestei intrări »


Italia, squadra cacazzurra, împinsa de arbitri spre fazele superioare ale CM de fotbal

20 iunie 2010

 Incredibilă ruşine produsă în minutul 30 al meciului Italia – Noua Zeelandă: la scorul de 1-0 pentru minuscula echipă neozeelandeză, şi când italienii îşi demonstrau nonstop impotenţa fotbalistică, arbitrul din Guatemala a inventat un penalty din care Iaquinta a egalat. Pentru cine mai ţine minte mugetele cu care presa italiană a întâmpinat, la CM din 2002, prestaţia arbitrului ecuadorian Byron Moreno, trebuie precizat că hoţia săvârşită acum de guatemalez a fost de vreo 20 de ori mai evidentă: un plonjon penibil în careu, fără nici un fel de contact cu fundaşul, a fost răsplătit cu penalty în locul binemeritatului galben pentru simulare.

 Până în momentul respectiv, vreme de 30 de minute italienii avuseseră o singură ocazie clară, la un şut din afara careului care se dusese în bară, după ce mingea Jabulani îşi făcuse din nou numărul, luând o traiectorie imposibilă.

 Practic, prin acest furt, penibila squadra cacazzurra, echipă care nu este capabilă nici măcar să egaleze cinstit Noua Zeelandă, este Citește restul acestei intrări »


Spania, umilită de Elveţia la CM de fotbal

16 iunie 2010

 Fanii Spaniei, numeroşi şi în România, se aşteptau ca Elveţia să fie o pradă uşoară, iar „ceasornicarii” să fie dezmembraţi de vedetele de la Real şi Barcelona. În teren însă a strălucit tactica lui Ottmar Hitzfeld, antrenor care a demonstrat din nou, dacă mai era nevoie, cu câte clase este peste gogomanul Del Bosque. Elveţia s-a apărat precis, în faţa unei Spanii aflate în evidentă criză de idei, şi a contraatacat letal, având, pe lângă gol, alte câteva ocazii monumentale de a înscrie.

 Şi, pentru că tot veni vorba despre papagalul Del Bosque (antrenor ale cărui trofee se datorează genialilor Zidane şi Figo, truditorilor Makelele şi Roberto Carlos, oportunismului arătat de Morientes şamd), nu pot decât să mă întreb cât de dobitoc trebuie să fii ca să-l laşi acasă pe Marcos Senna, veritabilul creier de la centrul terenului al echipei, jucător al cărui aport la câştigarea CE în 2008 fusese decisiv? Mai lipsea să-l convoace/bage în teren pe epava Raul şi  Citește restul acestei intrări »