Cum a ajuns CTP un soi de strigoi al Securității lui Iulian Vlad?

9 martie 2020

 

Să înțelegem cine ne sunt vânzătorii de ură la superofertă

Să înțelegem cine ne sunt vânzătorii de ură la superofertă

Am urmărit cu oroare delirul verbal revărsat de numitul Cristian Popescu (T de la Tudor e adăugat „să dea bine”)  cu ocazia reținerii Sorinei Pintea  și vă spun cu toată sinceritatea: am avut senzația că acest om pe care l-am apreciat cu decenii în urmă a devenit un soi de întrupare a spiritului vechii Securități.

Să ne clătim ochii cu cea mai abominabilă zicere a fostului mare ziarist, în prezent postac la un site cu finanțare mai mult sau mai puțin confidențială (transcrierea e făcută de Digi dar redă bine sensul afirmațiilor) :

„Cătușele, pe lângă un instrument de tortură, cum sunt prezentate acum – care tortură? Ele nu fac niciun rău, doar blochează mâinile respectivului. Doamna în cauză se găsea în stare de arest preventiv, prin hotărârea unui judecător. Cătușele îți marchează această stare de arest, în raport cu restul cetățenilor. Asta înseamnă cătușele. Trebuie să deosebești într-un fel. Nu poate să-ți pună uniformă de pușcăriaș pe tine, pentru că nu ești pușcăriaș, ești în stare de arest. Vei fi judecat, vom vedea. Dar cu ceva trebuie să marchezi acest lucru. Se marchează cu aceste cătușe. Ele sunt un semn al unei hotărâri a unei instanțe, în cazul de față.”

Așa ceva n-a îndrăznit să spună nici măcar sinistra procuroare ceaușistă Monica Macovei în 2014, când apăra la TV încătușările și descinderile cu mascați la 5 dimineața în cazurile care nu prezintă pericol social!

Să nu ne mințim singuri, numitul Cristian Popescu nu are scuza că ar fi prost, nici nu este lipsit de experiență în privința manipulărilor de imagine. Știe FOARTE bine că un politician plimbat în cătușe prin fața camerelor de luat vederi este în cele mai multe cazuri terminat dpdv electoral, pentru că imaginea publică îi este făcută țăndări.  Pur și simplu el apără cu bună știință dreptul noii Securități de a PARADI, de a elimina din viața publică pe oricine, fără proces, fără condamnare, fără nimic.

În mod evident măsura încătușării NU are nimic de-a face cu marcarea faptului că o persoană este pusă sub acuzare. Asta o face un COMUNICAT AL PARCHETULUI dacă suspectul este persoană publică. Rolul încătusărilor și plimbării în fața camerelor de luat vederi a politicienilor care NU PREZINTĂ NICI CEL MAI MIC RISC DE FUGĂ SAU DE ÎMPOTRIVIRE VIOLENTĂ este comiterea unui asasinat mediatic.

Dacă luăm toate astea în calcul se pune legitima întrebare: cum a ajuns un om care era de departe cel mai important ziarist al României să susțină asemenea monstruozități? Iar răspunsul este din păcate foarte simplu: Citește restul acestei intrări »


Răzbunarea pavianului cu mantie l-a ajuns pe țârcovnicul CTP

1 februarie 2018
sursa acestei capodopere care surprinde sufletul modelului:  redit

sursa acestei capodopere care surprinde sufletul modelului: reddit

 

Anumite fapte săvârșite din pură răutate sfârșesc (mai devreme sau mai târziu) prin a aduce autorului o justă răsplată. Pur si simplu e ca și cum la nivel cosmic s-ar pune în mișcare niște rotițe și ticăloșia săvârșită se întoarce pentru a-l pocni pe făptaș peste bot.  Așa se face că, după toate probabilitățile, țârcovnicul isteric al Securității de la UM Digi 24 are toate șansele să rămână în memoria colectivă drept ”pavianul cu mantie”.

Deja o banală căutare pe google după imagini cu pavian cu mantie produce următorul rezultat: Citește restul acestei intrări »


Cetepeul şi trotilul lui Sârbu

21 iunie 2017

Să începem cu ştirea seacă: rechizitoriul întocmit de Parchetul Militar în dosarul mineriadei îl acuză pe Adrian Sârbu că ar fi încercat să organizeze în 1990 un atentat terorist împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii. Nu este vorba de bârfe, zvonuri şamd, conform rechizitoriului Adrian Sârbu i-ar fi cerut ministrului Apărării Naţionale (celebrul Victor Atanasie Stănculescu) să-i pună la dispoziţie 20 de kilograme de trotil pentru a detona în Piaţa Universităţii un autoturism capcană. Cum Stănculescu a murit în iunie 2016, iar dosarul mineriadei a fost redeschis în martie 2016  este posibil ca această acuzaţie de o gravitate extremă să aibă la bază chiar o declaraţie a acestuia. Caz în care e greu de imaginat ce l-ar mai putea salva pe Sârbu de la o condamnare pentru terorism.

Acum să ne întoarcem în timp cu mai bine de 10 ani si să contemplăm momentul în care cel botezat cu multă inspiraţie „treninguristul” se dădea de ceasul morţii ca ziarul Gândul să-i fie vândut lui Sârbu, nu lui Vântu. De ce trebuia musai vândut un ziar care ajunsese FOARTE aproape de punctul în care să înceapă să producă profit (în pofida uriaşelor piedici puse de regimul Băsescu)  şi la care patroni erau chiar şefii publicaţiei vom discuta altă dată, că e şi asta o poveste interesantă.  Cert este că realist vorbind optiunile erau două mari şi late: Vântu (care cumpăra orice publicaţie îi putea spori influenţa şi aşa foarte mare) şi Sârbu (posesorul unui trust media deja notoriu la acea dată pentru evaziune pe scară largă urmată de ştergerea datoriilor de către guvernul Năstase). Ceilalţi ziarişti-patroni de la „Gândul”au dorit cu toţii să-i vândă lui Vântu dar cetepeul s-a dat cu fundul de pământ că el nu poate ajunge angajatul unui asemenea individ, deşi lua bani foarte buni luna de luna de la postul TV al aceluiaşi Vântu. Şi până la urmă a avut câştig de cauză, datorită faptului că era evident vedeta publicaţiei şi o voce cu extrem de multă greutate în peisajul mediatic al acelor vremuri. Ce a urmat ştim cu toţii, Sârbu n-a nimerit cum să bage mai repede ziarul într-o pierdere uriasă prin schimbarea formatului cu unul care nu se putea tipări decât la tipografia lui, care practica tarife enorme faţă de tipografia unde fusese tipărit Gândul până atunci. După care l-a transformat mai întâi într-un tabloid ridicol, beneficiind de serviciile unor politruci gen Claudiu Pândaru sau Florin Negruţiu, ulterior venind firesc renunţarea la print şi metamorfozarea într-un site de clickbait.

Evident, în zilele astea, când iese la iveală că n-a vrut să vândă ziarul unui escroc doar ca să-l vândă unui individ acuzat acum de terorism, cetepeul tace asurzitor. N-a încercat nici măcar Citește restul acestei intrări »


Claudiu Pândaru era „jurnalistul” care îşi primea pe mail întrebările de la Elena Udrea?

21 octombrie 2015

Dezvăluirile zdrobitoare făcute de DNA în dosarul „Gala Bute”, ca urmare a percheziţiilor informatice făcute în computerul unuia dintre acoliţii Elenei Udrea,  au aruncat în aer orice credibilitate vor fi avut vreodată trusturile patronate de Adrian Sârbu.

Dati click pe imagine pentru a o afisa full size

Dati click pe imagine pentru a o afisa full size

Dupa cum se poate vedea în mailul pe care Tudor Breazu il trimite Elenei Udrea, atât la emisunea „După 20 de ani” ( unde Pândaru participa ca un soi de co-moderator/ invitat permanent/ cum îşi mai spunea el acolo ) cât şi la interviurile Gândul  (pe care le realiza acelaşi Pândaru)  „prostituţia” era maximă. Elenei Udrea i se transmite că la „După 20 de ani” poate transmite temele pe care vrea să le atingă şi că i se vor transmite din timp şi temele pe care „jurnaliştii”-piarişti vor să le abordeze, iar la interviurile Gândul i se spune direct că poate participa când vrea şi pe ce teme vrea.

Semnul de întrebare pe care l-am pus în titlu se mai poate referi în momentul ăsta doar la modalitatea prin care informaţiile erau transmise între Udrea şi Pândaru. Poate comunicarea dintre cei doi se realiza prin intermediul asistentei Elenei Udrea, poate lui Claudiu Pândaru nu i se dictau chiar  cuvânt cu cuvânt întrebările ci doar i se transmiteau subiectele pe care avea voie să le atingă. Cert este însă că nu se mai poate nega în nici un fel faptul că la Gândul, sub ochii îngâduitori ai lui CTP, Claudiu Pândaru făcea PR de cea mai joasă speţă pentru Udrea , încălcând Citește restul acestei intrări »