Amendamentul la legea dării în plată şi turbarea postacilor băsişti

8 martie 2016

Cine a urmărit cu atenţie epopeea legii dării în plată şi reacţiile cauzate de ea în nervosul www românesc a observat probabil că haita postacilor băsişti s-a dezlănţuit furibund împotriva lui Isărescu şi a băncilor abia când aceştia au reuşit să obţină introducerea unui amendament care limitează toată tărăşenia la creditele imobiliare de până la 150.000 de euro. Până la apariţia amendamentului se făceau atacuri moderate (şi oarecum fireşti) la adresa lăcomiei băncilor, iar eternul şi fascinantul domn Isărescu era „ciupit” mult mai delicat decât a făcut-o subsemnatul cu mult înainte să înceapă balamucul.

Imediat însă ce senatorul PSD Belacurencu a reuşit să introducă în proiectul de lege votat în Senat amendamentul referitor la plafonul de 150.000 de euro, postacii băsişti au sărit ca turbaţi la gâtul lui Isărescu, apelând inclusiv la chestii scoase direct din hârdăul cu zoaie al răposatului Vadim. Cum atacul la ordin a fost evident şi cum Băsescu numai cu protecţia socială nu s-a ocupat cât a fost preşedinte ( aşa că nu poate fi acum bănuit că moare de grija românilor care or avea credite de 153.000 de euro), hai să vedem care este cu adevărat problema acestui amendament.

În 2007, pe vârf de bulă imobiliară, Elena Udrea cumpăra cu 3,29 milioane de euro un teren de numai 5.963 metri pătraţi, situat pe malul lacului Griviţa din Bucureşti. Terenul a fost cumpărat pe baza unui credit luat de la BRD. Ulterior, în 2010, după ce bula a făcut poc iar terenuri de genul respectiv nu mai aveau cum să fie o investiţie profitabilă dacă dădeai pe ele 3 milioane de euro plus dobânzi, Elena Udrea a scăpat de cartoful fierbinte, plasându-l cu tot cu credit unui cetăţean pe nume Alexandru Faur ( partener de afaceri  cu Gheorghe Stelian etc). Doar că, evident, nici respectivul nu avea de unde să scoată sumele respective, aşa că acum banca îl execută silit, după cum se poate vedea în acest document.  Fireşte, dacă nu se obţine pe teren o sumă care să acopere creditul (şi vă daţi seama cam care sunt şansele să se întâmple asta) , Alexandru Faur e bun de plată la BRD pentru tot restul vieţii. Aşa că ar exista unele şanse să-i revină memoria şi să declare pe la DNA ce anume l-a făcut să preia acest credit otrăvit de la Elena Udrea, într-un moment în care era cât se poate de clar că valoarea de piaţă a terenului nu mai acoperea de mult nici măcar principalul creditului.

Dacă legea dării în plată ar trece fără nici un plafon, aşa cum zbiară acum propaganda băsistă, Alexandru Faur ar putea să-i pună BRD-ului terenul în braţe şi să-şi vadă liniştit de viaţă, fără să-l mai treacă vreo criză de conştiinţă sau Citește restul acestei intrări »

Reclame

De ce nu publică DNA lista postacilor lui Udrea?

23 aprilie 2015

Asistăm zilele astea la difuzarea de către DNA a tot felul de informaţii despre felul în care Elena Udrea întreţinea o armată de postaci, despre „norma” pe care trebuiau s-o presteze aceştia (100 de mesaje pe zi), despre sumele pe care fostul ministru le aloca pentru plata acestor trompete virtuale etc etc.

Totuşi, această cascadă de poveşti fără sfărşit îşi arată doar izvoarele (buzunarele mult prea largi ale Elenei Udrea) dar nu şi vărsarea. DNA face ciocul mic când vine vorba despre NUMELE CELOR CARE PRESTAU PENTRU UDREA. Avem de-a face, în mod evident, cu o listă de cetăţeni care stăteau zi de zi şi manipulau opinia publică, fiind platiţi CU BANI NEGRI.  Sigur, DNA nu stă să-l ancheteze pe postacul Bulă care a luat câteva mii de euro de la Udrea, dar dacă acest Bulă nu a facturat prestaţiile sale virtuale se face vinovat şi el de evaziune fiscală. Şi cum banii folosiţi de Udrea ştim de unde proveneau, putem discuta şi de constituirea unui grup infracţional organizat, finanţat integral din bani negri.

Pe scurt, DNA ar trebui să deschidă un dosar pe această temă şi apoi să-l decline în favoarea Parchetului de pe lângă trinunalul sectorului 1. Şi, desigur, să facă publică Citește restul acestei intrări »


Infiltratul Tolontan, „dovezile” din cazul Udrea şi laşitatea lui Mircea Badea

5 martie 2015

Orice om cu mintea întreagă îşi dă seama că DNA face acum cu Elena Udrea exact ce a făcut vreme de câţiva ani cu dosarul „gala Bute”: învârte ancheta în aşa fel încât să nu ajungă la persoana care trebuie evitată.  Ştim cum au „anchetat” procurorii-minune dosarul galei vreme de vreo 1000 de zile în aşa fel încât să n-o pomenească măcar pe cea care fusese omniprezentă în organizarea galei, iar acum vedem cum o anchetează pe Elena Udrea doar în speţe care nu au decât indirect legătură cu Traian Băsescu.

Evident, când eşti nevoit să cercetezi locul crimei făcându-te că nu vezi elefantul aşezat pe cadavru, poti să fii Sherlock Holmes de Dâmboviţa că tot vei avea unele dificultăţi în a ajunge la probe. Aşa se face că şi DNA n-a reuşit să adune contra Elenei Udrea decât denunţurile unor cetăţeni prinşi deja cu mâţa-n sac, oameni care, evident, ar zice şi semna orice ca să-şi scurteze propria şedere la puşcărie. Iar presiunea publicului fiind uriasă, DNA-ul se vede pus în situaţia de a nu corespunde aşteptărilor: „toată lumea ştie” că Udrea e vinovată, deci lipsa probelor concrete nu poate însemna decât dovada incompetenţei anchetatorilor.

Ca de obicei în România ultimilor ani, când DNA are probleme cu probele (să ne amintim celebrul caz „caltaboşul”) se trece la etapa pe trompete. Infiltraţii încep la comandă să proslăvească procurorii şi să verse în spaţiul public „informaţii pe surse” care sunt prezentate drept dovezi incontestabile ale vinovăţiei. Aşa se face că îl vedem acum pe Tolontan descriind cu lux de amănunte nişte aşa-zise rezultate ale unei munci de „procuratură ”old fashion”, cu hîrtii ștampilate de la firme și bănci„.

Citez din „opera” marelui investigator de „servite” de la Parchet:

(unu) Udrea a profitat personal de șpăgile întoarse de Gărdean

În 27 iulie 2010, Termogaz primește două plăți în valoare de 4,99 milioane de lei. Banii sînt trimiși în avans, eveniment rarisim la MDRT. Procurorii care se ocupă de caz, Ana Dana și Marius Bulancea, notează că în doi ani, 2010 și 2011, ministerul a făcut doar trei plăți în avans, două dintre ele fiind către Termogaz. Taman plățile cercetate în dosar.

”Din această sumă, un procent de aproximativ 10 %, respectiv 499.739,9 RON, a fost transferat de Termogaz Company către Lungu Ştefan”, notează anchetatorii. Șpaga a fost camuflată printr-un contract în urma căruia firma lui Lungu, Last Time Studio, a vîndut un transformator către Termogaz.

Aici apar două străpungeri ale procurorilor, din care orice apărărare își revine greu:

1. Lungu a cumpărat transformatorul de la Electrotehno SRL cu 119.861,97 RON și l-a vîndut cu 619.601,87 RON către Termogaz. Observați că Lungu își face calculul (619 – 119) astfel încît lui să-i rămînă 500.000 de lei, adică 10% din cît plătise ministerul către Termogaz! La scoțieni, ”partea îngerilor” e cît se evaporă natural din butoaiele cu whisky. La MDRT, 10% era partea sfîntă a mitei. Amin!

2. Prețul real al unui transformator este cel cu care Electrotehno SRL i l-a vîndut lui Lungu: 119.000 de lei. Cum știm asta? Păi procurorii îl audiază pe directorul lui Electrotehno SRL și îl anunță pe judecător: ”Martorul a arătat că reprezentanţii Termogaz Company achiziţionaseră cu puţin timp înainte transformatoare direct de la Electrotehno SRL şi cunoşteau valoarea reală a acestor bunuri”. Nașpa! Termogaz cumpărase cu preț normal de la Electrotehno și, mai apoi, cu preț de 5 ori mai mare de la Lungu. De ce au făcut asta e clar. Amin!

Identic se petrec lucrurile cu altă sumă de 2 milioane de lei din care Lungu, consilierul ministrului Udrea, își trage tot 10%: 200.000 de lei.

Ce face Lungu cu banii? Inițial, un depozit bancar și, mai apoi, finanțează din firma Last Time Studio, unde luase șpaga, următoarele:

A. Evenimentul alegerii Elenei Udrea ca președinte ale PD-L București (19.659 RON către New Consulting & Engineering Grup Srl. – Alexandru Copaci).

B. Servicii de monitorizare online pentru Elena Udrea (71.920 RON către Xyz Servicii Online Srl, Alin Zăinescu).
În acest caz B, procurorii află că softul de monitorizare este instalat chiar pe tableta Elenei Udrea, ”un Ipad alb”. Cu softul cumpărat de la Zăinescu, Udrea primea o alertă la orice apariție a numelui ei pe o listă de siteuri și bloguri. Ea citește cu sfințenie orice se scrie despre ea și monitorizarea se face din banii de mită.

Aceste beneficii ale Elenei Udrea sînt reconstituite de către DNA din documente comerciale și bancare, nu din depoziții. S-au uitat în contabilitatea lui Lungu, au văzut unde s-au dus banii, au vorbit cu firmele și au aflat ce au prestat pentru Udrea.

Nu e epoca delațiunii, e procuratură ”old fashion”, cu hîrtii ștampilate de la firme și bănci.

Evident, în spatele înşiruirii de cifre şi a şpăgii cât se poate de clare şi dovedite luate de Stefan Lungu (unul dintre denunţătorii lui Udrea) se ascund două lucruri incontestabile, de care cu siguranţă că avocaţii Elenei Udrea vor profita la maxim:

1. Din cei peste 700.000 de lei pe care Lungu şi-i ia ca şpagă (dovedită indubitabil, cu acte, povestea cu transformatorul fiind „de manual”) mai puţin de 13%sunt utilizaţi de acesta în activităţi de pe urma cărora beneficiază Elena Udrea (71.920 RON pentru softul de monitorizare şi 19.659 ron pentru plăţi conexe organizării alegerii Elenei Udrea ca preşedinte PD-L Bucureşti). Cu alte cuvinte presupusa „regină a şpăgii” beneficia, dacă luăm de bune „dovezile” găsite de procurori şi interpretarea acestora, doar de 13% din şpaga de 10%, adică, de fapt, de un „mărunţiş” aruncat de Lungu.

2. Şi interpretarea dată de procurori, conform căreia aceşti 13% din 10% ar fi şpagă luată de Udrea şchioapătă rău de tot, dintr-un motiv foarte simplu: Ştefan Lungu a fost angajat iniţial la Ministerul Turismului ca purtător de cuvânt, iar ulterior la MDTR a avut (din funcţia de consilier) tot atribuţii legate de imagine.  Cu alte cuvinte, era treaba lui Lungu, prin fişa postului, să monitorizeze presa în legătură cu imaginea ministerului şi a ministrului.  Iar faptul că acesta, de lene, a folosit o mică parte din banii luaţi ca şpagă pentru a-i plăti pe alţii să-i facă munca nu i s-ar putea imputa lui Udrea decât printr-un „tribunal a poporului” din Coreea de Nord. Citește restul acestei intrări »


Cucuveaua Macovei – simbolul fracturii dintre România virtuală şi cea reală

6 octombrie 2014

Sinistra procuroare ceauşistă care a avut neobrăzarea delirantă de a se compara cu Nelson Mandela tinde să devină, în aceste zile, un soi de simbol al României postacilor de pe net. Oriunde întorci capul pe vreun site mai mare unde se discută măcar ocazional politică dai de câţiva necunoscuţi foarte agitaţi, care debitează încontinuu fraze mai mult sau mai puţin lipsite de logică despre Macovei, independenţa justiţiei şamd. Ştiţi la ce  mă refer, clasicele mantre băsiste cărora li se adaugă acum „convingeri” despre faptul că Macovei ar fi catindatul providenţial care să scoată ţărişoara la liman.

Sigur, e greu să găseşti argumente logice în favoarea oricăruia dintre cei 14 candidaţi la funcţia supremă în stat, dar ce-o scoate în evidenţă pe Macovei în toată tărăşenia asta este faptul că în viaţa reală susţinătorii ei pur şi simplu nu există.  În vreme ce online-ul românesc freamătă de macoveişti „fanatici”, în România reală a fost nevoie ca Blaga să-i pună pe pedelişti să strângă semnături pentru Macovei cucuvelei la dispoziţie niscaiva semnături din arhivele pe care toate partidele mari le folosesc la fiecare alegeri.  Bun înţeles, numai un tâmpit crede că la fiecare alegeri prezidenţiale se adună milioanele alea de semnături pentru primii 2-3 candidaţi, dar simplul fapt că Macovei n-a fost în stare să strângă ca independent nici măcar pe-aproape de cele 200.000 de semnături necesare spune multe.

Logic, după această constatare se naşte legitima întrebare: dacă Macovei nu a găsit în toată ţara nici măcar 100.000 de oameni dispuşi să semneze pentru ea ( treaba era moartă în coteţ când Blaga a preluat problema) , de unde vin haitele de macoveişti de net? Cine plăteşte armata de postaci care, folosind de bună seamă nşpe identităţi fiecare, împroaşcă online-ul românesc cu propagandă în favoarea acestei fiinţe?

Sincer, cred că răspunsul la această întrebare trebuie căutat atât  în sistemul de justiţie cât mai ales la PDL.  Macovei a umplut sistemul cu oameni promovaţi strict pe criteriul obedienţei totale faţă de ordinele primite, indivizi care ştiu că o eventuală de-macoveizare îi va timite din posturile mănoase de azi pe la cine ştie ce parchete şi judecătorii din orăşele uitate de lume (adică fix în locul în care ar trebui să stea la început de carieră, pentru a căpăta experienţă). Evident că toţi ăştia, probabil împreună cu diverse rubedenii şamd latră pe şapte voci pe net în favoarea lui Macovei, dar oricât s-ar clona şi s-ar înmulţi numărul lor tot mic rămâne.

Realist vorbind, grosul macoveiştilor de net nu poate veni decât de la Citește restul acestei intrări »


Vasile Blaga părăseşte corabia care se scufundă, pentru a-şi salva cariera politică

27 septembrie 2010

 Mare eveniment mare în România, şi-a dat demisia Vasile Blaga. Se bate la nesfârşit apa în piuă despre un gest politic  pe care îl putea prevedea oricine are vreo vagă idee despre ce se întâmplă în PD-L şi a cărui singură necunoscută era data.  Mi-a fost lene până să şi casc. Dar ţara fierbe, acum vreo jumătate de oră m-a sunat şi fratele meu, să mă întrebe cum de nu scriu despre acest eveniment de importanţă planetară 😆 Asta după ce primisem, în decursul zilei de azi, vreo 5 mesaje pe messenger de la diverşi prieteni care mă întrebau fix acelaşi lucru.. Aşa că na, ce să fac, mi-am căutat puţin timp ca să aştern pe blog două vorbe despre felul în care încearcă Vasile Blaga să-şi salveze cariera politică.

 În primul rând se cuvine făcută precizarea că Vasile Blaga este un tip destul de respectat în Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru că şi-a făcut binişor treaba de ministru, a evitat să meargă prea departe cu schimbările pe criterii politice/de cumetrie şi a luat apărarea subordonaţilor când a avut ocazia.  Dar asta nu are nimic de-a face cu faptul că, în plan politic, Vasile Blaga este un dinozaur din specia „activul de partid eşalon 4”, cu tot atâta charismă cât o cazma, şi care n-ar putea câştiga cinstit nişte alegeri nici dacă ar candida împotriva lui Geoană (chestie care, nu-i aşa, spune totul).

 Aşa se face că în lupta zbucnită în PD-L pentru succesiunea lui Traian Băsescu, aripa Blaga (sau BVB, de la Blaga Videanu Berceanu) a avut mereu un handicap major în faţa aripii Udrea: matrozul ştie că lui Blaga i-ar fi mult mai uşor decât lui Udrea să conducă partidul, dacă ar primi binecuvântarea tătucului, dar ştie la fel de bine şi că în felul ăsta ar da PD-L-ul pe mâna unui candidat fără şanse în alegerile prezidenţiale. Ori Băsescu mai ştie perfect de bine şi că, dacă supravieţuieşte până la următoarele alegeri, iar candidatul susţinut de el pierde, va înfunda puşcăria, cu acelaşi circ (mascaţi, televiziuni, transmisii în direct) pe care l-a făcut şi el cu Patriciu, Diaconescu sau Becali. 

 Cum Blaga a înţeles de mult că într-un PD-L condus de Elena Udrea nu are nici un viitor, şi-a dat seama că are nevoie de o ieşire din PD-L. Mai exact, de genul de ieşire în urma căreia duşmanii lui Băsescu să-l primească cu braţele deschise, ştergându-i cu buretele Citește restul acestei intrări »


Ciutacu îl face de râs pe piticu

29 iulie 2010

 Fază de un comic desăvârşit azi la Antena 3: în culmea spumelor despre „scandalul frunzuliţa”, Ciutacu scapă perla, spunând ceva de genul „m-au acuzat că sunt tonomat pe euro, OK, dar Piticu e un blogăr, nu poate fi acuzat că primeşte ordine de la mogulul cel rău”. (citatul e după ureche, o să încerc să fac rost de transcript).

 Acum, pentru cine nu ştie, piticu şi-a încasat în ultimii ani salariul de la Vântu (Realitatea), iar în felul ăsta Ciutacu n-a făcut decât să ofere PD-L-ului un excelent mijloc de contraatac, fără nici o legătură cu fondul problemei, de altfel. Acum portocalii pot să urle liniştiti despre felul în care Ciutacu încerca să ascundă faptul că piticu lucrează la Vântu, evitând discuţia neplăcută despre frunzuliţa de 250 de euro.

 Am mai scris despre faptul că spumele anti-Băsescu de la Antena 3 nu fac decât să-i ofere matrozului Citește restul acestei intrări »


Turcescu, prins cu diurna-n sac de Elena Udrea

4 august 2009

 Urmăriţi înregistrarea începând cu 17min 30 sec. Şi când te gândeşti că oameni de soiul ăsta fac spume că a dat Ministerul Turismului diurne…

Transcriptul îl găsiţi aici.

 Acum, ca să lămurim şi celebra problemă a diurnelor de la Ministerul Turismului: în presa română există un mare număr de japiţe ajunse în posturi de semi-răspundere, genul de inşi veniţi la Bucureşti cu bagajele într-o sacoşă de rafie, şi dispuşi să lingă oricât, să toarne oricât şi, în general vorbind, să se prostitueze în orice fel (inclusiv la propriu) pentru a intra în graţiile şefului ăl mare, oricare ar fi el. Ei bine, ăştia, când ajung să aibă şi ei cât de puţină putere, consideră că toţi cei aflaţi sub ei în ierarhie trebuie să se comporte la fel cum s-au comportat ei pentru a ajunge şefuleţi. Printre practicile curente intrând, dacă vă vine să credeţi, şi ÎMPĂRŢIREA DIURNEI, sub o formă sau alta, cu şefuleţul.

 Ziariştii care refuză acest gen de practici Citește restul acestei intrări »