Condamnarea lui Adrian Năstase, prima fumigenă din „trusa de urgenţă” a lui Băsescu

30 ianuarie 2012

 În caz că n-aţi aflat încă, Adrian Năstase a fost condamnat azi la doi ani de închisoare CU EXECUTARE într-un dosar ce vizează strângerea ilegală de fonduri pentru campania electorală din 2004.  Iar întrebarea firească pe care şi-o pune toată lumea, dat fiind faptul că sentinţa pică fix în momentul în care pământul începe să fugă de sub picioarele lui Băsescu, este dacă verdictul este unul corect sau reprezintă o fumigenă aruncată de puterea portocalie în ochii fraierilor?

 Răspunsul la această întrebare este, zic eu, extrem de simplu, dacă studiem atent faptele din dosar: Irina Jianu, şefa Inspectoratului de Stat in Contrucţii ,despre ale cărei isprăvi am mai scris pe blog, a organizat un simpozion botezat “Trofeul Calităţii în Construcţii” şi la care participarea costa 5 milioane de lei vechi pentru persoanele fizice şi 15 milioane de lei vechi pentru firme. S-au strâns vreo 67 de miliarde le lei vechi, bani care au fost plimbaţi prin nişte firme ale unor apropiaţi ai PSD după care au ajuns la firma Eurografica. Aţi ghicit, desigur, că firma respectivă tipărea afişe electorale. (de altfel a tipărit şi pentru Băsescu în respectiva campanie electorală, conform declaraţiilor date de martorii audiaţi la proces)

 Toate bune şi frumoase, numai că în tot procesul n-a apărut nici măcar o singură mărturie care să-l acuze cumva pe Adrian Năstase. A cărui condamnare, votată cu scorul de 2-1, nu este altceva decât o fumigenă aruncată de Băsescu în ochii fraierilor.  Lucru lesne de înţeles dacă observăm că judecătoarea Cristina Rotaru (care s-a opus verdictului dat de colegii săi) a considerat, corect, că fapta pentru care era judecat Năstase pur şi simplu nu există.  Fapt care ne arată şi că este extrem de probabil ca Adrian Năstase să aibă câştig de cauză la recurs.

 Cu alte cuvinte, scopul aceste condamnări nu este să-l înfunde pe Năstase, ci doar să dea o falsă temă de dezbatere opiniei publice. Asta în vreme ce aflăm din ziarele britanice că puterea portocalie semnează pe furiş acorduri extrem de importante fără ca măcar să anunţe în ţară că le-a semnat.

 Aş vrea să fiu foarte bine înţeles: nu contest că este posibil ca Adrian Năstase să fi fost Citește restul acestei intrări »

Reclame

Casa lui Ciutacu şi complicitatea lui Băsescu

5 mai 2011

 Cum promisesem înainte de Paşti, reiau pe îndelete subiectul despre locuinţa socială a lui Ciutacu, pentru că dezvăluirile din presa pro-băsesciană au ratat, firesc aş zice, exact părţile esenţiale.

 Aşadar se făcea că prin anul de graţie 1999 Ciutacu reuşise, pozând (doar parţial cu temei, după cum vom vedea ceva mai încolo) în ultimul sărac şi îndesându-şi cu spor limba în posteriorul fiecărei persoane din conducerea ziarului Adevărul, să-l convingă pe Dumitru Tinu că merită să i se facă rost de o casă. Nota bene însă, acest „facă rost” nu presupunea niscai metode mafiote, ci folosirea unui mecanism perpetuat, la nivelul Primăriei Capitalei, încă de pe vremea comuniştilor. Pe româneşte, primăria avea alocată în fiecare an o cotă de 2-3 apartamente pentru ziariştii aduşi din provincie să lucreze la „organele de presă” Scânteia, România Liberă, Scânteia Tineretului şamd, iar „obiceiul pământului” a fost păstrat ca atare până în anul 2000.  Când spun ca atare înţeleg prin asta faptul că primarul avea „în plan” să dea apartamentele astea pentru presă în fiecare an, nu că era o chestie ce ţinea de diverse mici înţelegeri subterane între şefii din presă şi primari.

 Mi-e greu să spun dacă participau şi ziarele apărute după 1989, gen Evenimentul Zilei. În mod cert n-am nici o informaţie în acest sens şi respectivii vor nega din răsputeri, dar, pe de altă parte, mi-e tare greu să cred că Nistorescu şi Cristoiu, oameni şcoliţi în presa de partid, nu ştiau de povestea asta şi puteau accepta să fie „săriţi” la împărţeală. Una peste alta însă, cert este că aşa l-a „rezolvat” Darie Novăceanu pe CTP, care Citește restul acestei intrări »


MediaPro – agent al transformării poporului român în populaţie

26 aprilie 2011

  Cum nu mă uit la nici un fel de show-uri TV, oricare ar fi ele, habar n-am avut că respectivul „concurs” a ajuns în faza finală, până când a izbucnit scandalul.  Care scandal era, aş zice, inevitabil, din moment ce acest format de succes în străinătate fusese cumpărat de MediaPro (sau cum s-o mai numi acum), trust care, încă de la înfiinţare, lucrează intens la transformarea poporului român în populaţie şi la ţiganizarea României.

 Pe scurt, am aflat abia azi, citind presa, că în finala aşa-zisului concurs au ajuns câţiva români talentaţi plus un puşti singur pe lume, al cărui „talent” consta în îngânarea unor versuri infantil-patriotice, pe ritm de hip-hop. Firesc în logica MediaPro, a câştigat puştiul.

 La fel de firesc, românii care mai înţeleg cât de cât ce înseamnă „perimatul” cuvânt patriotism îşi dau singuri palme,  cei care cred că Citește restul acestei intrări »


Ciutacu, casa de la primărie, răposatul Dumitru Tinu şi „locuinţele pentru ziarişti”

20 aprilie 2011

  edit:  UPDATE Casa lui Ciutacu şi complicitatea lui Băsescu

 Aud ca tocmai a explodat scandalul locuinţei lui  Ciutacu, prezentat de oficiosul băsescian Kamikaze sub forma de „locuinţa socială obţinută de Ciutacu de la Primărie”

De fapt, speţa e mult mai interesantă, întrucât la data la care a fost obţinută respectiva casă Ciutacu nu avea anvergura necesară pentru a obţine de la primărie o locuinţă într-un bloc nou.

 Sunt plecat niţel, dar mă întorc diseară, ţineţi aproape că merită 😉

P.S. Hint: Dumitru Tinu i-a Citește restul acestei intrări »


Tu cu cine faci banking?

22 februarie 2011

 Mai ţineţi minte campania uluitor de retardată a BCR-ului, al cărei slogan era întrebarea „tu cu cine faci banking?”. Vă spun sincer că, în momentul în care observ că o bancă aruncă banii pe fereastră făcând o reclamă insistentă, agresivă şi care, de fapt, nu spune nimic, primul lucru care-mi trece prin cap este că la uşa respectivei instituţii financiare bate falimentul.  Până acum s-a confirmat cu Bancorex, Banca Agricolă, Bankcoop şi cu cooperativa aia de credit care l-a băgat în groapă pe Dem Rădulescu (omul a murit de inimă rea după ce a început să-l înjure lumea pe stradă, din cauza reclamei, chestie care demonstrează , dacă mai era nevoie, că românul mediu nu e prea inteligent).

 În concluzie, nu pot decât să vă spun următorul banc genial: Citește restul acestei intrări »


Tolontan, caiafa care urăşte Rapidul, ca orice suporter al Stelei lui Valentin Ceauşescu

24 octombrie 2010
caiafa Tolontan delireaza despre istoria Rapidului

caiafa Tolontan delireaza despre istoria Rapidului

Ce-şi doreşte cel mai mult un parvenit, din specia celor veniţi la oraş cu o sacoşă de rafie în mână, dar ajunşi multimilionari, printr-o combinaţie imundă de jigodism, arivism şi sete de înavuţire? Un titlu de nobleţe, evident. În cazul fotbalului românesc, parvenitul prin definiţie este Steaua Bucureşti, echipa zămislită în urma violului comis de Armata Roşie asupra României: un club care, dispreţuit de români până spre mijlocul anilor ’80, umplea stadionul cu soldaţi chiar şi la meciurile de Cupa Campionilor, dar pe care nişte canalii se străduiesc, de 24 de ani, să-l prezinte în mod mincinos drept cel mai iubit club al României.

 Ca orice parvenit notabil, Steaua Bucureşti a avut o scurtă dar spectaculoasă perioadă de glorie: între 1986 şi 1989 a câştigat Cupa Campionilor şi SuperCupa  Europei, jucând încă o finală de CCE.  Pe aripile susţinerii necondiţionate venite din partea clanului Ceauşescu, folosind jucători adunaţi prin metode ilegale din toată ţara, Steaua şi-a trecut în palmares o mare performanţă, cu care deocamdată nu se poate lăuda vreun alt club românesc. Cu toate astea, poleiala de pe Cupa lui Valentin Ceauşescu  nu poate schimba  povestea sordidă a înfiinţării Stelei, nici nu-i poate oferi acestui club, oricum căzut de ani buni în derizoriul becalian, legitimitatea unei istorii interbelice, nelegată de Partidul Comunist sau de tancurile sovietice. Şi, din păcate pentru susţinătorii cu ora ai Stelei, nici nu poate invalida performanţele obşinute de alte echipe româneşti, mult înainte ca violul comis de Armata Roşie asupra României să fie măcar plănuit.

 Cum însă orice succes, fie el chiar şi dubios obţinut, adună imediat în jurul său caracterele slabe, oamenii care au nevoie disperată să simtă gustul victoriei măcar prin intermediar, indiferent de metodele cu care este obţinută victoria respectivă, Steaua a ajuns şi ea să aibă un soi de „suporteri”. Ghilimelele nu sunt întâmplătoare, pentru că legătura dintre aceşti oameni şi Steaua seamănă cu relaţia dintre un interlop şi ciracii săi: Citește restul acestei intrări »


Stenogramele lui Vântu, praf în ochii proştilor

19 octombrie 2010

 Uimire generală, indignare, mânie proletară: zici că naţia şi-i imagina pe Doru Buşcu sau pe Corina Drăgotescu drept nişte conştiiţe vii ale neamului, niscaiva piloni ai democraţiei, şi a fost şocată să afle că sunt, de fapt, nişte simbriaşi care execută fără crâcnire comenzile unui mogul primitiv, a cărui deviză în viaţă pare a fi celebra replică a şoferului din filmul  Asfalt Tango:  „în maşina mea, eu sunt Ceauşescu”. Iar mi-am înăbuşit un căscat, ca în cazul demisiei lui Blaga, după care am reuşit să-mi înving lenea şi să scriu pe această non-temă doar pentru că au tras de mine diverşi prieteni şi cunoscuţi.

  Evident că tot scandalul stenogramelor lui Vântu este doar o furtună într-un pahar cu apă, menită să distragă atenţia de la faptul că Băsescu nu prea reuşeşte să-l popească nici măcar pe cel mai uşor de popit mogul al României.  Armata de servicii secrete şi procurorii-nminune n-au fost în stare nici măcar să convingă instanţa că au destule probe pentru a demonstra că Vântu l-a ajutat pe Nicolae Popa să fugă din ţară. Si cum banii trimşi de Vântu lui Popa pentru a sta cuminte la Jakarta se pierd prin nişte offshore-uri cipriote, puşcăriabilul mogul a ieşit nestingherit din arest. Iar acum joacă şi sceneta bolnavului de inimă, ca să fie absolut sigur că nu ajunge să stea nici măcar o singură zi la mititica, chiar şi in improbabila eventualitate în care procurorii lui Chiombea reuşesc să-l agaţe cu ceva.

 În condiţiile astea, Băsescu trebuia să ofere maselor măcar puţin circ, dacă tot a ratat şansa de a face spectacol cu Citește restul acestei intrări »