Eurovision 2017 sau cum să ne fandosim cu un yodel dacă ne-am împuşcat în picior anul trecut

6 Martie 2017

Când Ovidiu Anton a urcat pe scenă pentru a mulţumi publicului după victoria de la selecţia de anul trecut şi a spus chestia aia cu „dacii mei, lupii mei” am fost 100% sigur că n-o să fie lăsat să facă nici o brânză. Sigur, mă gâdeam la chestii mai soft, gen tăiat sunetul din căşti în timpul reprezentaţiei sau alte minuni de genul ăsta, dar EBU (European Broadcasting Union) a ţinut să ne arate că noi românii nu avem voie să întrăznim să ne gândim la lucruri ca „In the darkest night/Feel the power in you/Take a moment of silence/And fight for the truth” . Aşa că Ovidiu Anton n-a mai ajuns deloc la Eurovision 2016, chestie care a ajutat şi la victoria piesei cu tătari persecutaţi de ruşi, ba a mai mulţumit şi pe hipsterii de la noi.

Sigur, Ovidiu e un plinuţ care avusese proasta inspiraţie să se fardeze cam tare, băiatul ăla care învârtea sabia era de toată jena, dar astea erau mărunţişuri care se puteau remedia lejer până la concursul propriu zis.  Iar altă şansă ca asta de a câştiga eu cred că n-am mai avut de la Tornero încoace. Cu diferenţa că piesa lui Trăistariu nu avea nici în clin nici în mânecă vreo treabă cu politica, în vreme ce o victorie a lui Ovidiu Anton ar fi creat o anumită emulaţie pe care establishmentul UE n-o doreşte pe la noi. Sigur, marii dobitoci au fost la noi, băieţii de la EBU doar au profitat de o situaţie existentă ca să ne împingă cu capul în ţărână.

Ei bine, pentru 2017 n-o să mai avem probleme de-astea, pentru că yodelul care a câştigat astă seară pare venit direct din mintea unui băiat de cartier care s-a uitat într-o noapte la „Sunetul Muzicii” şi a prins şi el ce-a putut.  Cu alte cuvinte, cântecul putea veni fix din orice ţară a UE, nu are nici un fel de legătură cu România. Clar nu este pe gustul meu şi probabil le va provoca hohote de râs tuturor celor care au văzut filmul cu Julie Andrews şi Cristopher Plummer, dar „generaţia y” e posibil să-l aprecieze drept ceva original.

Una peste alta, vă invit să comparaţi cele două melodii: Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Cea mai buna poanta despre femeia cu barba de la Eurovision

20 Iulie 2014

Nu vad ce ar mai fi de adaugat la aceasta caricatura: Citește restul acestei intrări »


Circul Eurovision 2014, între „femeia cu barbă” din Austria si show-ul erotic din Polonia

12 Mai 2014

 Parcă niciodată n-a fost mai clar că lumea contemporană a luat-o într-o direcţie greşită decât urmărind ediţia 2014 a Eurovisionului. Un concurs bine organizat de Danemarca şi la care au participat o grămadă de melodii reuşite, dar care a fost transformat într-un circ grotesc atât de jocurile de culise cu damf de corectitudine politică prost înţeleasă cât şi de voturile unui public tot mai tembelizat (parcă după modelul atât de bine descris în filmul Idiocracy).

 Evident, parul din ochii tuturor oamenilor normali de pe acest continent l-a reprezentat „femeia cu barbă” care a reprezentat Austria şi care, purtată pe braţe de această tot mai evidentă „gay mafia” din lumea showbiz-ului, a câştigat fără prea mari emoţii. Dintru început am puterea să spun că melodia era bună spre foarte bună iar interpretarea a fost şi ea cel puţin OK, dar sunt convins că n-ar fi luat mai mult de locul 3 dacă fiinţa care cânta îşi rădea barba şi se prezenta ca un travestit „normal” (ce-a ajuns şi normalul ăsta…). 

photo source: wikipedia

Doar că numitul Thomas „Tom” Neuwirth înţelesese mai de multişor cum stau lucrurile în showbiz-ul actual (cam de prin 2007, când se prezentase aratând cum se vede mai sus şi nu făcuse nici o brânză  în finala variantei austriece a concursului Starmania) aşa că s-a dat de 3 ori peste cap şi s-a transformat în Conchita Wurst, „femeia cu barbă” pe care am văzut-o la Eurovision.

 Ei, arătarea asta pur şi simplu n-avea cum să nu câştige într-un concurs în care Citește restul acestei intrări »