Sarkozy arestat pentru campania electorală din 2007, pe când Băsescu pentru 2009?

20 martie 2018

Mai țineți minte cum băsiștii pe bani/interese, de care încă pute România, tot ziceau că alegerile alea din 2009 au trecut de aproape 9 ani, că orice fraude s-or fi întâmplat atunci sunt imposibil de dovedit etc?  Ei bine, încă mai putem spera ca acești ticăloși să-și vadă tătucul bețiv la pușcărie: poliția franceză tocmai l-a arestat pe „amicul” băsist Sarkozy pentru finanțarea ilegală a campaniei electorale din 2007!

Da, e vorba de individul care după ce a semnat cu Băsescu nușce șușanea a cerșit și stiloul Mont Blanc  pe care echipa chiorului abuziv îl pusese pe masă, așa că nu ne putem mira prea tare dacă se confirmă acuzația că a luat cu ambele mâini vreo 50 de milioane de euro de la Ghaddafi. Important pentru noi nu este Sarkozy, ci faptul că într-una din țările care fac jocurile în UE a fost arestat un fost președinte pentru fraude (în cazul de față fiscale) comise cu ocazia unor alegeri ținute acum 11 ani.

Cu alte cuvinte, ĂSTA ESTE SEMNALUL CARE Citește restul acestei intrări »


Orice Kovesi pe limba ei piere

5 mai 2017

Si câtă propagandă s-a băgat în ea şi cum a dat numai interviuri aranjate la Digi 24, ziare com şi alte asemenea oficine… Degeaba, la acest nivel de inteligenţă e suficient să-l laşi pe om să vorbească, mai devreme sau mai târziu tot zboară porumbelul.

Priviţi-o cum îşi taie singură craca de sub picioare:

Citește restul acestei intrări »


Regimul Băsescu se va prăbuşi prin revoltă populară?

13 octombrie 2010

 În urmă cu 10 luni, când Traian Băsescu câştiga la mustaţă, printr-o fraudă de câteva zeci de mii de voturi, alegerile prezidenţiale, nimeni nu şi-ar fi putut îchipui că matrozul va duce ţara în pragul răzmeriţei înainte de sfârşitul lui 2010. Şi totuşi, scenele pe care le-am văzut azi în Ministerul Finanţelor ne arată că „temperatura” societăţii româneşti începe să se apropie de cea din Decembrie 1989.

 Protestele izbucnite spontan pe 13 octombrie  în mai toate oraşele mari ale ţării au o cauză cât se poate de simplă: bugetarii au primit azi fluturaşii cu salariile micşorate (profesorii) sau cu sporurile taiate (angajatii finantelor) şi au priceput în sfârşit unde i-au adus  setea de putere a lui Băsescu şi incompetenţa lui Boc. Sigur că am putea comenta la nesfârşit pe seama faptului că românul a demonstrat din nou că mentalitatea sinistraţilor de la inundaţii e o problemă naţională, şi nu una locală, pentru că şi acum au realizat că vine urgia abia când le-a intrat apa în case mâna lui Boc în buzunar. Dar asta e irelevant, pentru că, nu-i aşa, oricum ne ia iarna pe nepregătite de 2000 de ani. Nu contează că, de pildă,  profesorii au stat cuminţi ca tâmpiţii când s-au anunţat reducerile salariale, şi că au ieşit în stradă abia luna asta, când au primit primele salarii micşorate, important e că, în sfârşit, au ieşit în stradă.

 Întrucât experienţa din 1989 ne-a arătat că şi mămăliga explodează, şi că, în plus, când se produce bizarul fenomen Citește restul acestei intrări »


Vasile Blaga părăseşte corabia care se scufundă, pentru a-şi salva cariera politică

27 septembrie 2010

 Mare eveniment mare în România, şi-a dat demisia Vasile Blaga. Se bate la nesfârşit apa în piuă despre un gest politic  pe care îl putea prevedea oricine are vreo vagă idee despre ce se întâmplă în PD-L şi a cărui singură necunoscută era data.  Mi-a fost lene până să şi casc. Dar ţara fierbe, acum vreo jumătate de oră m-a sunat şi fratele meu, să mă întrebe cum de nu scriu despre acest eveniment de importanţă planetară 😆 Asta după ce primisem, în decursul zilei de azi, vreo 5 mesaje pe messenger de la diverşi prieteni care mă întrebau fix acelaşi lucru.. Aşa că na, ce să fac, mi-am căutat puţin timp ca să aştern pe blog două vorbe despre felul în care încearcă Vasile Blaga să-şi salveze cariera politică.

 În primul rând se cuvine făcută precizarea că Vasile Blaga este un tip destul de respectat în Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru că şi-a făcut binişor treaba de ministru, a evitat să meargă prea departe cu schimbările pe criterii politice/de cumetrie şi a luat apărarea subordonaţilor când a avut ocazia.  Dar asta nu are nimic de-a face cu faptul că, în plan politic, Vasile Blaga este un dinozaur din specia „activul de partid eşalon 4”, cu tot atâta charismă cât o cazma, şi care n-ar putea câştiga cinstit nişte alegeri nici dacă ar candida împotriva lui Geoană (chestie care, nu-i aşa, spune totul).

 Aşa se face că în lupta zbucnită în PD-L pentru succesiunea lui Traian Băsescu, aripa Blaga (sau BVB, de la Blaga Videanu Berceanu) a avut mereu un handicap major în faţa aripii Udrea: matrozul ştie că lui Blaga i-ar fi mult mai uşor decât lui Udrea să conducă partidul, dacă ar primi binecuvântarea tătucului, dar ştie la fel de bine şi că în felul ăsta ar da PD-L-ul pe mâna unui candidat fără şanse în alegerile prezidenţiale. Ori Băsescu mai ştie perfect de bine şi că, dacă supravieţuieşte până la următoarele alegeri, iar candidatul susţinut de el pierde, va înfunda puşcăria, cu acelaşi circ (mascaţi, televiziuni, transmisii în direct) pe care l-a făcut şi el cu Patriciu, Diaconescu sau Becali. 

 Cum Blaga a înţeles de mult că într-un PD-L condus de Elena Udrea nu are nici un viitor, şi-a dat seama că are nevoie de o ieşire din PD-L. Mai exact, de genul de ieşire în urma căreia duşmanii lui Băsescu să-l primească cu braţele deschise, ştergându-i cu buretele Citește restul acestei intrări »


„Popa la Jakarta”- telenovela lui Băsescu

22 iulie 2010

 Mai ţineţi minte cum hăhăia Băsescu în timpul dezbaterii cu prostănacul, spunând către camerele de luat vederi că „pe mulţi o să popească Popa ăsta”? Ei bine, au trecut vreo 8 luni şi nici vorbă ca Nicolae Popa, acolitul lui Sorin Ovidiu Vântu în afacerea „Gelsor”, să ajungă în România pentru a le povesti procurorilor cine l-a ajutat să stea ascuns la Jakarta atâţia ani. Mai mult decât atât, în mass media românească s-a aşternut tăcerea totală în legătură cu acest subiect: nimeni nu scrie un rând despre acest caz, al cărui impact a fost decisiv pentru câştigarea alegerilor şi care se vădeşte a fi, pe zi ce trece, doar o fumigenă aruncată de Băsescu în ochii românilor suficient de tâmpiţi pentru a pune botul la un demagogic mesaj anti-moguli.

 Pentru că, până la urmă, cazul Popa este exact proba supremă că tot circul cu mogulii nu este altceva decât praf în ochii idioţilor: dacă Băsescu ar fi dorit într-adevăr să „popească” un mogul, şi să ofere românilor, în vreme de criză, măcar un „cap” înfipt în ţeapa DNA-ului, era foarte simplu ca, în aceste opt luni, Sorin Ovidiu Vântu să înfunde puşcăria. Nu trebuia decât ca Nicolae Popa să fie extrădat în România şi să i se ofere un „deal” suficient de bun pentru a-şi da în gât patronul. Nu era nevoie, după cum se explică foarte clar în acest articol publicat pe 13 aprilie în Indonezia, decât ca preşedintele României să Citește restul acestei intrări »


Vântu în puşcărie şi Popa la Jakarta, SF-uri marca Băsescu?

18 martie 2010

 Aţi remarcat cum imensa vâlvă provocată, chiar înaintea turului II al alegerilor prezidenţiale, de presupusa arestare a lui Nicolae Popa la Jakarta s-a stins subit după realegerea lui Băsescu, de parcă ar fi turnat cineva o găleată de apă rece într-un ceaun care a dat în clocot?  Aţi mai auzit ceva de extrădarea lui Popa, individ despre care Băsescu a spus hăhăind, în timpul dezbaterii cu prostănacul, că „pe mulţi va popi Popa ăsta”?

 Singura ştire despre Popa, dacă î se poate spune aşa, a fost fumigena aruncată de Dan Diaconescu, noul aliat al lui Băsescu, care a declarat că a plecat în Extremul Orient să facă un interviu cu Popa la Jakarta şi o anchetă la Singapore, cu diplomatul acuzat că a călcat doi localnici cu maşina. Asta se întâmpla prin februarie, acum suntem pe 18 martie şi nimeni n-a văzut interviul, nimeni nu suflă vreo vorbă despre ce mai face Popa pe la Jakarta, cum mai merge cu extrădarea, etc. Motiv pentru care ne putem întreba, pe deplin justificat: a fost măcar arestat Popa la Jakarta, sau totul n-a fost decât o fumigenă aruncată de oamenii lui Blaga din Citește restul acestei intrări »


„Flacăra violet” şi „atacul energetic” vs frauda electorală

20 ianuarie 2010

  Dacă mai aveam vreun mic dubiu în legătură cu faptul că prostănacul e omul vopsit de Băsescu în fruntea PSD, acesta a fost risipit după  declaraţiile halucinante făcute de Viorel Hrebenciuc şi Mircea Geoană despre metodele paranormale prin care ar fi câştigat marinarul alegerile.  O asemenea diversiune nu putea fi pusă în aplicare decât de persoane interesate ca dezbaterea publică să se mute dinspre fraudarea alegerilor către cancanuri ridicole despre superstiţii băbeşti, ocultism, paranormal şamd.

 Sigur, presa băsesciană şi băsescizată a marşat puternic pe această farsă de prost gust, tip „bufonul îşi toarnă singur nişte catran in cap şi aruncă pene deasupra”. La loc de cinste, oamenii sub acoperire ai lui Băsescu au scris editoriale comic-materialiste, în care prostănacul era transformat într-un soi de exponent al României ţăcănite. Nimeni nu şi-a pus întrebarea cum se face că un om ca Hrebenciuc, trecut prin multe, ar putea comite gafa să-şi expună în public credinţele bizare, ridiculizând astfel orice discuţie despre fraudarea alegerilor? Şi asta într-un moment în care regimul Băsescu va avea de trecut un hop cât se poate de crunt, cu disponibilizări masive dintre bugetari.

 Cu alte cuvinte, ar trebui să credem că, din prostie şi misticism, Geoană şi Hrebenciuc i-au dat lui Băsescu exact circul de care acesta avea nevoie, într-un moment în care pâinea, metaforic vorbind desigur, s-a cam împuţinat. Evident, între o explicaţie comic-grotească şi una logică, o voi alege întotdeauna pe a doua: e mult mai plauzibil că Geoană e omul americanilor, care în vor în continuare pe Băsescu, şi că a executat pur şi simplu comanda primită de la Washington.  Adică a tras cât să treacă peste Antonescu şi să intre în turul II, după care a trântit alegerile făcând exact prostiile pe care nu trebuia să le facă: excursia de sfidare la Timişoara şi vizita la Vântu.  Iar acum îi oferă guri de oxigen lui Băsescu, şi va trânti probabil şi alegerile din PSD, candidând din partea grupării anti-Năstase şi blocând eventuala apariţie a unei alte figuri, capabile să conducă PSD spre victorie la următoarele alegeri.

 Pentru că un duel Geoană-Năstase nu poate avea decât un singur câştigător: Băsescu. Geoană e omul lui, iar Năstase nu-şi mai poate dezlipi în veci etichetele de corupt şi arogant. Practic, cu PSD scos din ecuaţie pe încă patru ani, singura speranţă a opoziţiei rămâne Crin Antonescu.


Cine este Traian Băsescu?

15 decembrie 2009

 Cele mai relevante informaţii despre faptele de natură penală comise de căpitanul Traian Băsescu au fost oferite presei chiar de către ministrul transporturilor Traian Băsescu, pe 23 iunie 1998, într-un interviu acordat prietenului său de la acea vreme, Sorin Roşca Stăbescu, la postul Prima TV. Cum faptele erau deja prescrise, Băsescu a recunoscut nonşalant că a răpit cinci sirieni cu scopul de a-i umili pe vapor, că a fost vinovat de un accident în urma căruia a fost  incendiat portul Rouen (după care a ascuns urmele faptei) şi că a condus o operaţiune de contrabandă cu produse petroliere în sudul Libanului. Coloana sonoră a interviului respectiv o puteţi asculta aici:

(textul care însoţeşte clipul nu-mi aparţine, evident 😆 )

 Povestea spusă de Băsescu este confirmată şi în presa comunistă a vremii, după cum se poate vedea în acest fragment din revista „Flacăra” (decembrie 1982). Evident, lipseşte partea despre vina căpitanului, nu de alta, dar la data respectivă francezii încă ar mai fi putut cere despăgubiri. Daţi click pe imagine pentru a vedea articolul complet.

N-o să acord aici prea multă atenţie dezăluirilor (adevărate sau nu, naiba ştie) despre violul pe care l-ar fi comis Băsescu în 1973,  înainte să se căsătorească, viol în urma căruia actualul preşedinte ar fi fost mutilat de fraţii victimei. Clipul poate fi văzut aici, şi fiecare poate decide dacă dă sau nu crezare acestor informaţii:

Din câte ştiu eu, nimeni nu a verificat arhiva Miliţiei Constanţa, pentru a afla dacă plângerile respective există sau nu (de pe urma unei asemenea anchete, fie ea şi soluţionată cu împăcarea părţilor, tot mai rămâneau nişte hârtii).

Dar îndrăznesc să afirm că nici nu mai e nevoie de poveşti despre violuri din tinereţe pentru a creiona portretul unei persoane complet incompatibile cu funcţia de şef al statului: Băsescu a mărturisit cu gura lui că a răpit cinci oameni doar ca să-i arate unuia dintre ei „ce înseamnă un căpitan de navă”, a recunoscut că a falsificat probe în cazul unui incendiu, cu alte cuvinte a demonstrat că are la activ fapte pedepsite sever de legea penală din orice stat civilizat.


Curtea Constituţională închide ochii la frauda lui Băsescu

14 decembrie 2009

 Cum era de aşteptat (în special judecând după cât de liniştit aştepta Băsescu sentinţa), Curtea Constituţională a României (CCR) a respins contestaţia PSD privind rezultatul alegerilor din 6 decembrie. Curtea a decis „la mişto” renumărarea voturilor nule, de unde era clar ca lumina zilei că nu pot apărea surprize, dar a refuzat să dispună compararea numărului de voturi exprimate la secţiile speciale cu numărul declaraţiilor pe propria răspundere, sau analiza CNP-urilor trecute în respectivele declaraţii.

 Practic, CCR s-a făcut că lucrează, dar a procedat în aşa fel încât să nu poată da o altă sentinţă.

 Din păcate, este extrem de probabil că, după ce Autoritatea Electorală Permanentă va finaliza , peste vreo şase luni, analiza voturilor exprimate la secţiile speciale, frauda să devină cât se poate de evidentă. Numai că, la momentul respectiv, Traian Băsescu va fi început de mult exercitarea celui de-al doilea mandat.

 Curtea Constituţională a ratat azi ocazia istorică de a demonstra românilor că, măcar la cel mai înalt nivel, justiţia funcţionează corect, administrează toate probele disponibile şi dă sentinţe pe baza lor. Când colo, ne-a demonstrat că doamnei cu balanţa i-a căzut banderola de pe ochi, din cauză că marinarul i-o dă prea tare pe la spate…


De ce sunt contra lui Băsescu

14 decembrie 2009

 Pe parcursul ultimelor două luni, tot felul de cetăţeni mi-au „explicat” de ce ar trebui să fiu cu marinarul. Am primit „argumente” penibile (doar n-o să ţii cu criminalul de Iliescu – de parcă împotriva lui Băsescu ar fi candidat Iliescu, nu Antonescu şi Geoană), „argumente” ilogice (PSD înseamnă Năstase, Hrebenciuc, Mitrea adică marea corupţie – de parcă dispariţia flotei ar fi un act de măruntă corupţie, insignifiant) ba chiar au existat şi vreo două tentative de „argumentaţie” pecuniară (cât succes au avut băieţii din linia a doua  amarinarului vă puteţi da seama din ce-am scris în ultima vreme).

 Sunt de acord cu faptul că Mircea Geoană pur şi simplu nu este făcut pentru a conduce o ţară, dar consider că, în acest moment, el ar fi reprezentat răul mai mic. Şi aşa ajungem la motivul antipatiei mele vădite pentru Băsescu, antipatie izvorâtă  din constatarea că Traian Băsescu este un personaj 100% distructiv, incapabil să facă altceva decât să lupte nonstop cu diverşi adversari reali sau imaginari.

 Cu alte cuvinte, trăgând linie şi adunând, nu-l resping pe marinar pentru că, împreună cu „shogunul” Marinescu, a tras tunuri pe socoteala statului, ci pentru că a prăduit flota, de n-a mai rămas nimic din ea. Şi Mitrea a furat cu amândouă mâinile cât a fost ministru al transporturilor, dar de pe urma lui au rămas 110 kilometri de autostradă, plus contracte semnate pentru încă una. Nu refuz să-l recunosc pe Băsescu drept şef al statului pentru că a furat alegerile (Iliescu le-a furat mai rău în 1990, nu cu ştampila ci cu televizorul), ci pentru acel „un fleac, i-am ciuruit”, hăhăit în faţa camerelor de luat vederi.  Nu consider că Băsescu e de comdamnat pentru că şi-a aranjat fata mai mare într-un post niţel prea productiv de notar (ce părinte aflat în asemenea funcţie nu şi-ar aranja copilul) , ci pentru că a batjocorit o ţară întreagă, trimiţând o drogată de Bamboo să ne reprezinte la Bruxelles.

 Pe scurt, nu consider că mă poate reprezenta un ins care se agaţă de funcţia supremă în stat doar de dragul de a fi „cel mai tare”, ca „să moară duşmanii” şi pentru a se îmbogăţi împreună cu camarila sa, nu în mod constructiv, ci prin prăduială pură.

P.S. Desigur, mai sunt câteva motive, unele dintre ele prezentate în articolul „Cine este Traian Băsescu?”


Fraudă electorală a STS cu nume de cod „Taurul”: dezvăluire sau dezinformare?

11 decembrie 2009

 O să încep prin a posta aici mailul pe care l-am primit de la Ovidiu Eduard Ohanesian,  „răpitul din Irak” care tocmai a câştigat procesul cu statul român:

     ”  Frauda electorală STS are nume de cod Taurul”

  Mai mulţi angajaţi ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS) Satu Mare, afirmă că în data de 6.12.2009, începând cu ora 13.40, moment în care Mircea Geoană îl depăşea cu mai mult de 5 procente  pe Traian Băsescu, a fost pus în aplicare un plan de rezervă (planul B), la ordinul generalului Marcel Opriş, şeful STS, şi sub coordonarea vicepreşedintelui PDL Adriean Videanu.

Concret, STS Satu Mare a avut o derivaţie secretă din schema STS conectată la un server din sediul central al PDL din Aleea Modrogan, având numele de cod „Taurul”. Toate judeţele au avut derivaţie din reţeaua principală, mai puţin municipiul Bucureşti.

Potrivit surselor STS, în noaptea de 6 spre 7 decembrie, la ora 3,15,  toate derivaţiile au fost dezafectate sub directa supraveghere a generalului Marcel Opriş, fiecare judeţ decuplându-se pe rând după ce s-au închis şi cheile pe datele finale. Despre acest fapt ştiu doar şefii judeţeni ai STS şi cadrele tehnice, respectiv, doi subofiţeri care au realizat conexiunile. Toate conexiunile au fost operaţionale cu data de 06.12.2009, ora 1,30.

Afirmaţia că toate datele au fost transmise prin intermediul telefoanelor mobile şi a telefonului guvernamental (T.O.) este falsă, deoarece toate datele au fost transmise electronic simultan cu cele oficiale. STS a avut inclusiv „spioni” de alarmă care semnalau acustic şi vizual depăşirea în procente a unuia sau altuia dintre candidaţi. „

 Acum, vă spun cinstit, din capul locului, că eu unul nu am de unde să ştiu dacă angajaţii ăia ai STS Satu Mare chiar au făcut asemenea dezvăluiri, aşa că textul trebuie luat cu rezervele de rigoare.  Certe sunt câteva lucruri:

 1. În seara alegerilor, Corina Drăgotescu „s-a scăpat”  spunând că sediul PD-L din Modrogan 22 are legătură de la STS.

2. Videanu a ştiut rezultatul final al alegerilor cu mult înainte ca orice numărătoare paralelă să fi fost posibilă.

3. STS a distribuit, pe durata alegerilor, câte un telefon mobil special fiecărui şef de secţie. Pentru această ultimă informaţie bag mâna în foc, am fost prezent la conferinţa de presă la care Marcel Opriş se lăuda cu această măsură, care urma să permită comunicarea în timp real a şefilor de secţii cu BEJ-urile.

 Dacă îmi aduc eu bine aminte însă, la aceeaşi conferinţă de presă, Marcel Opriş ne-a povestit şi că telefoanele respective nu vor putea fi folosite pentru convorbiri în interes personal. Cu alte cuvinte, şefii de secţii numiţi de PD-L n-ar fi trebuit să poată folosi telefonul primit de la STS pentru a raporta rezultatele finale către organizaţiile judeţene ale PD-L.

 Oricum, dacă aceste informaţii se dovedesc a fi adevărate, nu mi se pare că ar dovedi vreo FRAUDARE a alegerilor. În schimb, reiese, dincolo de orice dubiu, ca Băsescu foloseşte instituţiile statului în interes personal, lucru la fel de grav.

 În plus, coroborând aceste informaţii cu faptul că, la ora la care Videanu ştia rezultatele alegerilor din ţară, votarea continua la multe secţii din SUA şi Canada, ne putem gândi şi la un alt scenariu: Băsescu a ştiut exact de câte voturi mai are nevoie, cât încă se mai putea face ceva.


Frauda de la secţia specială din Paris

10 decembrie 2009

 Ieri, la Realitatea TV, a fost prezentat pe larg cazul secţiei speciale de vot de la Paris, în care, conform proceselor verbale, ar fi votat peste 3700 de oameni. Cum secţia avea cinci cabine de vot  mari şi late, reiese matematic că, dacă s-ar fi votat nonstop, om după om, de la 7 dimineaţa până la 9 seara, fiecare dintre cei 3700 de votanţi ar fi trebuit să-şi exercite dreptul de vot în 68 de secunde!!!

 Inutil să mai adaug că şi la o secţie normală, la care nu se completează declaraţii pe proprie răspundere, procesul electoral propriu-zis durează minim două minute de persoană: prezinţi buletinul, eşti căutat pe listă, semnezi, iei ştampila, mergi la cabină, votezi, aduci ştampila înapoi, îţi iei buletinul şi pleci din secţie. O persoană în vârstă are probabil nevoie de vreo cinci minute.

 În ecuaţie mai trebuie adăugat şi faptul că, duminica la 7 dimineaţa, Parisul este un oraş pustiu. Aş paria pe orice sumă că, până la ora 9 dimineaţa, nu votaseră nici 100 de persoane, incluzând şi personalul ambasadei. Cu alte cuvinte, cele 3700 de persoane ar trebui împărţite la vreo 12 ore, nu la 14, fapt care face şi mai evidentă frauda.

 Din păcate însă, ca în toate momentele de după seara de duminică, reprezentanţii PSD şi PNL par incapabili să facă faţă tupeului nesimţit afişat de PDL-işti ca Adriean Videanu sau William Brânză.  Dragnea a venit în studio fără să fi făcut corect calculul de mai sus, şi  fost luat pe sus de Videanu cu 2×2 fac patru, fără să mai reuşească să explice corect publicului cât de evidentă este frauda de la Paris, din punct de vedere matematic. Meciul Dragnea/Videanu a aratat, însă, cum stau de fapt lucrurile: pedelistii ştiu că au fraudat şi au textele pregătite, în timp ce liberalii şi pesediştii tot descoperă câte o „schemă” precum cea din capitala Franţei, şi până îşi dau seama ce s-a întâmplat acolo, sunt deja „făcuţi din vorbe” de autorii fraudei.