Turcescu, violatorul de serviciu al găinii cu ouăle de aur de la Roşia Montană

20 aprilie 2012

  Cei care au ratat ieri hidoasa emisiune pro-cianuri păstorită de băiatul cu ochii încondeiaţi s-ar putea întreba de unde vine titlul acestei postări, dar cei care au urmărit grotescul spectacol de prostituţie jurnalistică oferit de Turcescu înţeleg foarte bine şi cine-i găina cu ouăle de aur şi ce anume vrea Turcescu să violeze în mod repetat pentru ea. Asta în primul rând pentru că, sesizând ( la finalul unei ore de abjectă capitulare a „moderatorului” în faţa reprezentantului RMGC Dragoş Tănase şi a acolitului acestuia, publicitarul Bogdan Naumovici) că Mircea Toma şi Magor Csibi nu au prea făcut faţă în anumite momente,  Robert Turcescu s-a şi repezit să se ofere să facă o serie de emisiuni pe această temă, dar musai „cu aceiaşi invitaţi”.  Pentru că, nu-i aşa, e greu ca Magor Csibi să „treacă ecranul” în aceeaşi măsură cu Bogdan Naumovici (creatorul „ciudatei maimuţe” şamd) şi e greu ca Mircea Toma să fie la fel de documentat ca directorul de la RMGC pe subiectul Roşia Montană, aşa că o emisiune fix în aceeaşi formulă va fi, în 9 cazuri din 10, favorabilă RMGC.

  De ce ar lipsi de la aceste emisiuni un reprezentant al „Alburnus Maior”, ONG-ul localnicilor care luptă contra proiectului cu cianuri, numai Turcescul plimbat de RMGC în Noua Zeelandă ştie.  La fel cum acelaşi „moderator” cu mercurialul în frunte ştie de ce Citește restul acestei intrări »

Reclame

Lucescu – şofer imprudent, CTP – vatman troglodit?

10 ianuarie 2012
Mircea Lucescu flutura cu mandrie tricolorul romanesc dupa castigarea cupei UEFA cu echipa ucrainiana Sahtior

Mircea Lucescu flutura cu mandrie tricolorul romanesc dupa castigarea cupei UEFA cu echipa ucrainiana Sahtior

 În clipa în care am aflat, cu destulă întârziere, că Mircea Lucescu a fost implicat într-un accident de maşină produs din vina lui, am fost 100% sigur că subiectul ăsta n-are cum să fie ratat de către CTP. Şi asta din două motive foarte clare:

 1. Pentru că numitul Cristian Popescu, auto-botezat CTP, este pur şi simplu ars la maţe de  succesul mainstream, cel care te face cunoscut şi de multe ori chiar iubit până în ultimul cătun, iar Mircea Lucescu a fost în stare să aibă acest gen de succes şi în România, şi în Turcia, ba chiar şi în Ucraina. Ce s-o mai lungim, Lucescu senior este, la ora asta, printre cei mai celebri români din lume, iar accidentul lui a fost ştire în India şi Taiwan… (pare incredibil, dar daţi click aici )

2. Pentru că, auto-exilat la volanul unei Dacii antediluviene, strict din ipocrizie şi din dorinţa de a părea patriot şi „of the people”, CTP a dezvoltat un complex cumplit la adresa celor care îşi permit o maşină  mai răsărită.  Omul şi-a exhibat acest complex într-un articol (de altfel foarte reuşit, chiar dacă fundamental greşit) botezat „Sentimentul românesc al fiinţei în gip” şi de atunci tot pedalează pe această idee, indiferent cât de puţină legătură are cu cazurile luate în discuţie.

CTP in exercitiul functiunii

CTP in exercitiul functiunii

 Ori, din ce-am aflat şi eu de când am terminat vacanţa şi m-am întors la muncă (şi asta de la cunoştinţele din Poliţia Rutieră, nu din relatările bezmetice din presă) accidentul lui Mircea Lucescu chiar n-are nimic de-a face cu vreo mârlănie de parvenit, cum sugerează în mod abject CTP, într-un text care nici nu mai arată a articol, ci a strigătură de ultras stelist, complexat de succesul unui dinamovist notoriu.

 Pur şi simplu Mircea Lucescu a făcut o manevră interzisă, pe care o fac zilnic sute de şoferi în locul respectiv, din cauză că intersecţia de la Apaca este gândită cu curul, nu cu capul, şi te obligă să ocoleşti câţiva kilometri dacă vrei să mergi dinspre AFI Palace spre bulevardul Iuliu Maniu.  Ghinionul (şi, foarte probabil, ticăloşia vatmanului, dar acest lucru rămâne să fie stabilit cu certitudine de anchetatori)  au făcut ca relativ modestul SUV Kia (nu Porsche, nu Audi, nu BMW) condus de Mircea Lucescu să fie tamponat de tramvai, care, evident, se deplasa regulamentar, pe şinele lui.

 De pe patul de spital, înainte de a intra în operaţie, Mircea Lucescu a declarat că „vatmanul parcă a vrut să dea peste mine”, iar asta l-a determinat pe CTP, personaj care, mai mult ca sigur, n-a fost curios să afle circumstanţele exacte ale producerii accidentului, să scrie nişte miştouri penibile, gen „De ce vatmanul nu a încercat să vireze, să iasă cu roţile de pe şine şi s-o ia pe asfalt pe lângă gipul lui Lucescu?”

 Ca om al cărui unchi a scăpat cu viaţă doar pentru că a avut, acum mulţi ani, prezenţa de spirit să sară din Oltcitul care se oprise buclucaş taman pe şine, şi pe care vatmanul care a dat peste el îl văzuse de la peste un kilometru, îndrăznesc să afirm că numai un idiot (ceea ce nu e cazul lui CTP) sau un om de o rară mârşăvie putea scrie aşa ceva.  Pentru că e foarte evident că una e ca Lucescu să fi făcut stânga la câţiva metri de tramvai, iar vatmanul să nu fi avut de ce să rişte viaţa a cine ştie câţi călători, trântind frâna şi întinzându-i pe jos sau buşindu-i cu capetele de scaune, şi cu totul alta e ca respectivul vatman să fi avut tot timpul din lume pentru a frâna lejer, dar să fi dat peste Kia lui Lucescu din acelaşi motiv care îl determină pe CTP să folosească fără jenă cuvântul inventat gip pentru o maşină relativ ieftină şi în nici un caz de fiţe.

 Ori declaraţia dată de şoferiţa peste a cărei maşină a fost aruncată Kia lui Lucescu arată clar că   Citește restul acestei intrări »


Concurs de aberaţii despre Coreea de Nord

20 decembrie 2011
Eric Lafforgue ne prezinta o alta fata a Coreei de Nord

Eric Lafforgue ne prezinta o alta fata a Coreei de Nord

 Recentul deces al lui Kim Jong-Il a declanşat pe micile ecrane şi în presa scrisă din România un veritabil concurs de aberaţii despre Coreea de Nord. Sigur, ştim cu toţii că regimul de acolo este un soi de ceauşism la pătrat, dar de aici şi până la delirul scăpat de sub control din media românească (reflecţie fidelă a celui din media occidentală, de altfel) ar trebui să fie cale lungă. Şi asta pentru că noi românii am trăit decenii întregi sub un regim inspirat din cel nord-coreean, şi ştim foarte bine, la prima mână cum s-ar spune, că propaganda occidentală este de multe ori la fel de aberantă ca şi cea comunistă. 

 Cei care aveam rude peste Ocean şi primeam în miez de noapte telefoane disperate, pentru a fi întrebaţi dacă deja murim de foame sau mai avem un pic până acolo, din cauză că nu ştiu care televiziune din SUA tocmai difuzase un reportaj cutremurător despre România lui Ceauşescu, ne amintim cam cum este reflectată realitatea socialistă în media americană. Sigur, asta nu înseamnă că treaba nu era albastră de tot, că nu ne făceam lecţiile cu mănuşi în mâini, uneori şi la lumina lămpii de gaz, dar slavă Domnului, nici nu s-a pus vreodată problema să n-avem ce pune pe masă. Problemă pe care o au acum destui bătrâni, în România membră NATO şi UE – asta dacă e să ne uităm obiectiv la ambele sisteme economice în care am avut ocazia să trăim.

 Aşadar, eu unul mă întreb cât la sută o fi adevăr şi cât la sută ficţiune propagandistică în „ştirile” funambuleşti pe care le primim acum, via serviciile secrete occidentale 😆 , din Coreea de Nord? Asta pentru că aşa, la prima strigare, unele „ştiri coreene” primite în trecutul nu prea îndepărtat  pot fi lesne demontate ca aberaţii propagandistice: Citește restul acestei intrări »


Casa lui Ciutacu şi complicitatea lui Băsescu

5 mai 2011

 Cum promisesem înainte de Paşti, reiau pe îndelete subiectul despre locuinţa socială a lui Ciutacu, pentru că dezvăluirile din presa pro-băsesciană au ratat, firesc aş zice, exact părţile esenţiale.

 Aşadar se făcea că prin anul de graţie 1999 Ciutacu reuşise, pozând (doar parţial cu temei, după cum vom vedea ceva mai încolo) în ultimul sărac şi îndesându-şi cu spor limba în posteriorul fiecărei persoane din conducerea ziarului Adevărul, să-l convingă pe Dumitru Tinu că merită să i se facă rost de o casă. Nota bene însă, acest „facă rost” nu presupunea niscai metode mafiote, ci folosirea unui mecanism perpetuat, la nivelul Primăriei Capitalei, încă de pe vremea comuniştilor. Pe româneşte, primăria avea alocată în fiecare an o cotă de 2-3 apartamente pentru ziariştii aduşi din provincie să lucreze la „organele de presă” Scânteia, România Liberă, Scânteia Tineretului şamd, iar „obiceiul pământului” a fost păstrat ca atare până în anul 2000.  Când spun ca atare înţeleg prin asta faptul că primarul avea „în plan” să dea apartamentele astea pentru presă în fiecare an, nu că era o chestie ce ţinea de diverse mici înţelegeri subterane între şefii din presă şi primari.

 Mi-e greu să spun dacă participau şi ziarele apărute după 1989, gen Evenimentul Zilei. În mod cert n-am nici o informaţie în acest sens şi respectivii vor nega din răsputeri, dar, pe de altă parte, mi-e tare greu să cred că Nistorescu şi Cristoiu, oameni şcoliţi în presa de partid, nu ştiau de povestea asta şi puteau accepta să fie „săriţi” la împărţeală. Una peste alta însă, cert este că aşa l-a „rezolvat” Darie Novăceanu pe CTP, care Citește restul acestei intrări »


MediaPro – agent al transformării poporului român în populaţie

26 aprilie 2011

  Cum nu mă uit la nici un fel de show-uri TV, oricare ar fi ele, habar n-am avut că respectivul „concurs” a ajuns în faza finală, până când a izbucnit scandalul.  Care scandal era, aş zice, inevitabil, din moment ce acest format de succes în străinătate fusese cumpărat de MediaPro (sau cum s-o mai numi acum), trust care, încă de la înfiinţare, lucrează intens la transformarea poporului român în populaţie şi la ţiganizarea României.

 Pe scurt, am aflat abia azi, citind presa, că în finala aşa-zisului concurs au ajuns câţiva români talentaţi plus un puşti singur pe lume, al cărui „talent” consta în îngânarea unor versuri infantil-patriotice, pe ritm de hip-hop. Firesc în logica MediaPro, a câştigat puştiul.

 La fel de firesc, românii care mai înţeleg cât de cât ce înseamnă „perimatul” cuvânt patriotism îşi dau singuri palme,  cei care cred că Citește restul acestei intrări »


Claudiu Pândaru, Florin Negruţiu şi CTP, trio-ul care a lichidat ziarul Gândul

24 martie 2011

citeşte şi     Crin Antonescu ar trebui sa-l dea in judecata pe Claudiu Pândaru în solidar cu site-ul Gândul?

 

De câteva zile se vehicula ştirea că ziarul Gândul va trece pe lumea cealaltă în online, iar azi decesul anunţul a devenit oficial, printr- un articolaş de o stupizenie rară, care citează zicerile  lui Pândaru, apparatchik-ul de trust trimis de Sârbu să „rentabilizeze prin tabloidizare” distrugă un produs media pe care mogulul lui peşte nu-l înţelegea.

Deşi nu mai sunt legat în nici un fel de această publicaţie de mai bine de doi ani, nu pot să nu fiu extrem de trist văzând cum, în nici un an şi jumătate, trio-ul funambulesc Pândaru-Negruţiu-CTP a reuşit să ducă ziarul de la o foarte solidă  medie de 18.209 exemplare vândute pe zi la  numai 12.171, scădere care, pe fondul crizei şi a inerentei prăbuşiri a veniturilor din publicitate, a consfinţit decesul  trecerea în online.  Sunt trist pentru că astfel moare un ziar pe care noi, cei plecaţi de la Adevărul SA, l-am scos pe piaţă muncind in două cămăruţe minuscule, cu nşpe calculatoare şi imprimante peste noi, cu un şantier bezmetic de jur împrejur şi cu un entuziasm pentru care acum ne vine să ne dăm palme.  Punând astfel pe picioare o publicaţie care, în momentul în care a fost preluată de Sârbu, mai avea nevoie doar de un mizilic de nici 10.000 de euro pe luna pentru a intra pe profit. Lucru care reprezenta o performanţă extraordinară, având in vedere că era vorba de un ziar creat absolut de la zero, fără nici un trust în spate, şi căruia regimul Băsescu s-a străduit de la început să-i dea în cap prin orice mijloace.

Dar cum deontologul CTP era disperat să-şi scoată cât mai repede banii investiti (deşi era vorba despre suma luată de la răposatul Dumitru Tinu pe acţiunile de la Adevărul, adunate prin metode despre care vom mai discuta de la micii acţionari, nu de niscaiva bani aduşi de-acasă), marele om şi caracter n-a mai ţinut seama de nimic. Nici măcar de faptul că, în felul ăsta, se dădea pe mâna unui individ Citește restul acestei intrări »


Cum copiază Tolontan articole

20 septembrie 2010

 Articolul meu despre raspunderea organizatorilor de la Red Bull Flugtag  Bucuresti 2010 a apărut la 13 PM. După numai 3 ore, ce să vezi, a avut şi Tolontan fix aceeaşi idee.

cum fura Tolontan

cum fura Tolontan

 Pe scurt, sunt acolo toate ideile din articolul meu, şi că eventualul disclaimer nu absolvă de vină un organizator care nu respectă normele elementare de siguranţă, şi că la anu’, dacă nu se iau măsuri, poate vine alt concurent şi se aruncă în apă cu un device şi mai periculos, tot ce vrei.

Acum, întelegem cu toţii că, după ce te-ai învăţat din fragedă pruncie jurnalistică să-ţi sară Citește restul acestei intrări »