„Rapidul a fost prima echipă comunistă pentru că a jucat cu soarele pe piept” – o aberaţie vehiculată de adoratorii ciobanului albanez

16 Octombrie 2015

Din ce în ce mai frecvent, în spaţiul virtual este vehiculată ideea că Rapidul ar fi fost prima echipă comunistă pentru că în 1946 (aşadar cu un an înainte de înfiinţarea echipelor comuniste „cu acte în” regulă” Steaua/CCA şi Dinamo) a jucat având pe piept soarele. Care soare ar fi fost semnul electoral al comuniştilor.  Cei care pun în circulaţie această aberaţie sunt fie adoratori ai lui Becali, fie mankurţi stelişti din specia Tolontan&Co, genul care încearcă să rescrie istoria doar pentru că trecutul echipei pe care o susţin ei este îngrozitor de pătat cu abuzuri, samavolnicii şi încălcări flagrante ale oricăror legi sau regulamente.

Ca de obicei în cazul manipulărilor steliste  (rămâne de manual măgăria din cartea lui Vochin, că Steaua ar fi fost înfiinţată de „ofiţeri ai armatei regale române” ) avem de-a face cu o minciună construită prin alipirea unui fals la un adevăr. Este indiscutabil că Rapidul chiar a jucat cu soarele pe piept în anul 1946, acest lucru fiind atestat de numeroase fotografii de epocă. La fel de indiscutabil este faptul că publicul rapidist a aprobat acest lucru, fiind prezent în număr mare (ca de obicei) la meciuri şi susţinând echipa. Dar este o minciună sfruntată că soarele ar fi fost semnul electoral al comuniştilor.

Evident, maipularea este gândită pentru a-i influenţa pe tot mai numeroşii români care habar n-au de istoria acelei perioade tulburi. În realitate, comuniştii nu aveau nici pe departe în 1946 baza de mase necesară pentru a participa pe cont propriu la alegeri, aşa că au preferat, firesc, să participe la o mare coaliţie a partidelor de sânga. Din această coaliţie, denumită  Blocul Partidelor Democrate (şi care la rândul ei s-a aliat cu partidul etnicilor maghiari şi cu Partidul Democrat Ţărănesc al lui Nicolae Lupu) , au făcut parte Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Tolontan, caiafa care urăşte Rapidul, ca orice suporter al Stelei lui Valentin Ceauşescu

24 Octombrie 2010
caiafa Tolontan delireaza despre istoria Rapidului

caiafa Tolontan delireaza despre istoria Rapidului

Ce-şi doreşte cel mai mult un parvenit, din specia celor veniţi la oraş cu o sacoşă de rafie în mână, dar ajunşi multimilionari, printr-o combinaţie imundă de jigodism, arivism şi sete de înavuţire? Un titlu de nobleţe, evident. În cazul fotbalului românesc, parvenitul prin definiţie este Steaua Bucureşti, echipa zămislită în urma violului comis de Armata Roşie asupra României: un club care, dispreţuit de români până spre mijlocul anilor ’80, umplea stadionul cu soldaţi chiar şi la meciurile de Cupa Campionilor, dar pe care nişte canalii se străduiesc, de 24 de ani, să-l prezinte în mod mincinos drept cel mai iubit club al României.

 Ca orice parvenit notabil, Steaua Bucureşti a avut o scurtă dar spectaculoasă perioadă de glorie: între 1986 şi 1989 a câştigat Cupa Campionilor şi SuperCupa  Europei, jucând încă o finală de CCE.  Pe aripile susţinerii necondiţionate venite din partea clanului Ceauşescu, folosind jucători adunaţi prin metode ilegale din toată ţara, Steaua şi-a trecut în palmares o mare performanţă, cu care deocamdată nu se poate lăuda vreun alt club românesc. Cu toate astea, poleiala de pe Cupa lui Valentin Ceauşescu  nu poate schimba  povestea sordidă a înfiinţării Stelei, nici nu-i poate oferi acestui club, oricum căzut de ani buni în derizoriul becalian, legitimitatea unei istorii interbelice, nelegată de Partidul Comunist sau de tancurile sovietice. Şi, din păcate pentru susţinătorii cu ora ai Stelei, nici nu poate invalida performanţele obşinute de alte echipe româneşti, mult înainte ca violul comis de Armata Roşie asupra României să fie măcar plănuit.

 Cum însă orice succes, fie el chiar şi dubios obţinut, adună imediat în jurul său caracterele slabe, oamenii care au nevoie disperată să simtă gustul victoriei măcar prin intermediar, indiferent de metodele cu care este obţinută victoria respectivă, Steaua a ajuns şi ea să aibă un soi de „suporteri”. Ghilimelele nu sunt întâmplătoare, pentru că legătura dintre aceşti oameni şi Steaua seamănă cu relaţia dintre un interlop şi ciracii săi: Citește restul acestei intrări »