Daniel Ghiță și Raul Cătinaș au început deja meciul pe facebook

5 noiembrie 2018

Meciurile directe între greii români au fost ingredientele care au lipsit cu desăvârșire în kickboxingul nostru în vremurile de glorie ale K-1. Prin 2009,  când Daniel Ghiță ducea la decizie lupta cu Semmy Schilt din semifinala K-1 (gala „final 16”), Morosanu îsi făcea rost de o descalificare într-un superfight practic câștigat în cadrul aceluiași eveniment,  iar  Raul Catinas aduna victorii la Leko sau Carter Williams, fiecare dintre cei trei luptători părea preocupat de orice altceva decât de stabilirea unei ierarhii interne. Motivele acestei stări de fapt au fost multiple și nu are rost să dezgropăm acum evenimente și manevre de culise vechi de 8-9 ani, cert este că noi nu am avut niciodată echivalentul românesc al disputei epice dintre Jerome LeBanner și Cyril Abidi, încheiată cu victoria prin K.O. a unui LeBanner care avea un hematom cât o minge de tenis pe frunte.

 

Asta până acum. Pentru că, pe principiul atât de neaoș al lui „mai bine mai târziu decât niciodată”, Daniel Ghiță s-a hotărât să-și scoată rivalii din bărloguri și să ne ofere în anul centenarului echivalentul celebrei  lupte dintre Bruce Lee și Chuck Norris, doar că (sperăm) PE BUNE. Așa că a lansat necesarele provocări pe facebook, iar răspunsurile nu au întârziat să apară:

provocarea lui Daniel Ghiță

provocarea lui Daniel Ghiță

 

Răspunsul lui Moroșanu a fost destul de benign și mai degrabă evaziv, în schimb Cătinaș, deranjat și de porecla „Mister Cocaină” a acceptat în principiu provocarea, solicitând însă Citește restul acestei intrări »

Reclame

Moroşanu învinge dar nu convinge în meciul cu Brian Douwes

28 septembrie 2014

Main eventul galei Superkombat de sâmbătă 27 septembrie „de la Amsterdam” a fost  lupta lui Cătălin Moroşanu cu Brian Douwes, un olandez fără cine ştie ce palmares, cunoscut la noi prin victoria asupra eternului Poturak la o gală Superkombat şi prin knock-out-ul încasat de la Daniel Ghiţă prin 2012. Evident, în faţa unui asemenea adversar era de aşteptat ca Moroşanu să se dezlănţuie şi să facă spectacol, încheind ostilităţile cu un KO pe cinste, doar că, de data asta, socoteala de acasă nu s-a prea potrivit cu cea din târgul de lângă Amsterdam în care Edi Irimia a organizat de fapt gala.

Sosit în ring cu o burtică destul de revărsată peste elasticul şortului,  Cătălin Moroşanu a părut să revină la haoticele începuturi ale carierei sale, când singura armă pe care o cunoştea erau „coasele” aruncate peste umăr de undeva din fundul curţii, pardon ringului. Şi cum adversarul ştia fix atâta box cât să se ferească de asemenea lovituri telefonate, dar lipsise de la antrenamentele la care se învăţau niscaiva procedee ofensive, rezultatul a fost un meci în care Moroşanu a dat din braţe în aer ca elicea, în vreme ce Douwes încerca nici el nu ştie ce, evident între două eschive care îl ţineau în viaţă.

Sigur că decizia în favoarea lui Cătălin nu a mirat pe nimeni, având în vedere că el fusese singurul care încercase ceva în meciul ăsta. Dar sunt sigur că, fiind un băiat inteligent (în pofida imaginii de „om al cavernelor” pe care o vinde cu succes) şi el îşi dă foarte bine seama că Citește restul acestei intrări »


Morosanu batut de Pavel Zhuravlev la decizie

15 martie 2013

La capatul unui meci fara istoric, in care nu a facut altceva decat sa se arunce cu lovituri salbatice contra unui boxer evident superior dpdv tehnic, Catalin Morosanu a pierdut lupta si impliciti calificarea in semifinalele World Grand Prix-ului K-1 de la Zagreb.

Mare pacat, intrucat culoarul avut era extrem de favorabil.  Reamintesc ca toate luptele pot fi vazute Citește restul acestei intrări »


De ce nu a luptat Daniel Ghiţă în gala Final 16 K-1 2012?

15 octombrie 2012

Răspunsul scurt la întrebarea din titlu este: pentru că s-a lăsat prostit de managerul său olandez. Răspunsul lung este ceva mai complicat şi trebuie să pornească de la stabilirea premizelor acestei bizare întâmplări, care l-a costat pe Daniel Ghiţă şansa (foarte mare) de a câştiga premiul de 1 milion de euro pus în joc anul acesta de noul management al K-1.

În primul rând, cred că este clar pentru orice persoană cât de cât interesată de sporturile de contact că gala final 16 de anul acesta a fost mult sub nivelul obişnuit al K-1 şi că singurul dintre cei 16 luptători  care i-ar fi putut pune probleme lui Daniel în final 8 este Hesdy Gerges.  Pe care Ghiţă l-a bătut măr, prin KO, cu nici 10 luni în urmă.  Pe scurt, Ghiţă, sărit deja binişor de 31 de ani, avea tot interesul de pe lume să fie în acest final 16, să treacă peste adversarul de două parale pe care l-ar fi avut şi să lupte  apoi în gala final 8.

În schimb, gaşca olandeză din jurul „penalului” Bas Boon şi a nou createi Glory World Series avea tot interesul ca Daniel să nu lupte în K-1. Asta pentru simplul motiv că, pe lângă foste glorii gen Remy Bonjasky (care mai nou are nevoie de o hoţie pe faţă pentru a câştiga cu Anderson Silva) sau eterne sperante gen Errol Zimmerman, Glory World Series stă, de fapt, în doi luptători de top: tot mai bătrânul Semmy Schilt şi Gokhan Saki. Iar Saki este, dpdv al contractelor, printre cei mai alunecoşi luptători de kickboxing şi te poţi trezi oricând cu el că te salută din mers. Or, dacă noul K-1 le putea opune acestora o înfruntare Ghiţă-Gerges, având în plus şi enormul atu al unui brand stabilit, e greu de crezut că tot corul de lătrături revărsat printre insideri de gaşca lui Boon ar mai fi valorat mare lucru.

Aşa că şmenarii de la Glory au venit cu un plan absolut diabolic: prin intermediul managerului olandez al lui Daniel, i-au turnat acestuia poveşti despre faptul că premiul de 1 milion de dolari oferit de K-1 ar fi o mare ţeapă, de genul celei date de vechiul management al K-1 unora dintre luptătorii care au participat la ultimele final 16 şi final 8 „pe stil vechi”. După care i-au propus lui Ghiţă semnarea unui contract bunicel cu Glory World Series.

Sigur că, în momentul ăla, dacă Daniel Ghiţă ar fi fost ceva mai hârşit în scheme de-astea, ar fi trebuit să se întrebe (cu capul lui, nu cu al olandezului) ce motive ar avea Citește restul acestei intrări »


Moroşanu împotriva neamţului Liedert, bătaie brainless în superfight-ul Finalei Local kombat

20 noiembrie 2011

 pe aceeaşi temă:  Finala Local Kombat, gala cu care Eduard Irimia intră definitiv în lumea bună a kickboxingului

Numeroşii amatori de trozneli în care cantitatea de ştiinţă tinde spre zero, iar cea de pumni spre infinit, vor fi cu siguranţă încântaţi de meciul făcut de Moroşanu contra neamţului Liedert  ieri 19 noiembrie 2011 în gala finală a Local Kombat/Superkombat.

 Cunoscătorii care apreciază însă calităţile tehnice şi tactice ale unui meci nu au cum să nu remarce însă că Moroşanu, păcălit şi de cvasi-anonimitatea adversarului său, a regresat subit Citește restul acestei intrări »


Finala Local Kombat, gala cu care Eduard Irimia intră definitiv în lumea bună a kickboxingului

20 noiembrie 2011

 pe aceeaşi temă: Moroşanu împotriva neamţului Liedert, bătaie brainless în superfight-ul Finalei Local kombat

În sfârşit, după ani şi ani în care promotorul Eduard Irimia a părut că nu are resursele de a face din franciza Local Kombat ceva mai mult decât o anticameră a anticamerei circuitului K-1, a venit în sfârşit şi momentul descătuşării. Evident, după ce K-1 a dat faliment, dar asta contează mai puţin spre deloc. Important este că ambele gale organizate săptămâna asta de Eduard Irimia au fost succese răsunătoare: Fight Club WGP Oradea a adunat joi 800.000 de telespectatori pe EuroSport (medie pe durata transmisiunii), având un fight card care a amintit de nivelul unui turneu K-1 din vremurile bune, iar finala Local Kombat/Supercombat, transmisă de asemenea pe EuroSport şi încheiată acum două ore a fost şi ea destul de aproape ca nivel.

 Având în vedere că joi la Oradea au luptat sportivi ca Errol Zimmerman , Ben Edwards, Rico Verhoeven,  Hesdy Gerges, Roman Kleibl şi Stefan Leko  iar sâmbătă la Darmstadt, în finala Local Kombat, au urcat în ring Albert Krauss, Faldir Chahbari , Alviar Lima, Cătălin Moroşanu, Pavel Zhuravlev,  Ismael Londt ,  Erhan Deniz şi Serghei Lashchenko, devine evident că resursele la care are acum acces Eduard Irimia, coroborate cu „foamea” instaurată în lumea kickboxingului după căderea K-1, îi permit promotorului român să treacă la un cu totul alt nivel.

 Practic, în momentul de faţă singura competiţie a lui  Irimia rămâne Simon Rutz cu al său It’s Showtime. Ori, în condiţiile în care românul a stat cuminte în banca lui până la prăbuşirea K-1 şi  nu şi-a atras antipatiile de care are parte Rutz, eu unul îl văd ca având acum prima şansă de a prelua de la japonezi locul I pe piaţa kickboxingului pro.

 Anul viitor va fi probabil decisiv,  dar  semnele sunt Citește restul acestei intrări »


Morosanu l-a batut pe un Leko aflat in pragul pensiei

17 iulie 2011

 Revin maine cu cumentarii despre gala de la Constanta, acum mi-e prea somn.

 In linii mari se poate spune ca arbitrul i-a facut cadou meciul lui Andrei Stoica, numarandu-l aiurea pe Citește restul acestei intrări »