Poli Timişoara elimină Şahtiorul din Champions League

5 august 2009

 Politehnica Timişoara a reuşit o performanţă care nu le-a mai fost la îndemână echipelor româneşti de vreo două decenii: eliminarea, fără loteria penalty-urilor, a deţinătoarei en-titre a unui trofeu european. Şi asta nu cu jucători adunaţi cu arcanul de miliţie sau de armată, cum făceau Dinamo şi Steaua înainte de 1989, ci folosind o trupă strânsă în cel mai legitim mod cu putinţă, prin cumpărarea jucătorilor pe piaţa liberă.

 Mai mult, în meciul abia încheiat, Timişoara n-a triumfat driblând fotbalul, în stil italian: echipa lui Sabău a jucat de la egal la egal cu ultima câştigătoare a cupei UEFA, ba chiar, în repriza a doua, a fost mai aproape de victorie decât trupa lui Lucescu.

 Sincer, mi-a părut rău de marele antrenor român al Şahtiorului, mai ales după ce a găsit puterea de a aplauda la sfârşitul meciului galeria timişoreană, care-l întâmpinase cu un penibil banner pe care scria  „În 1987 ne-ai retrogradat, să nu crezi câine că te-am uitat”. Dar, realmente, Timişoara a arătat aseară ca o echipă egală Şahtiorului Citește restul acestei intrări »

Reclame

ProTv readuce transmisiile sportive în epoca Întunericitului

29 iulie 2009

 Meci de mare interes pentru români la Doneţk: Şahtiorul lui Mircea Lucescu luptă cu Poli Timişoara pentru un loc în play-off-ul care duce in grupele Champions League. Poli luptă eroic, conduce cu 1-0 în deplasare, Şahtior egalează abia în minutul 62, iar românii care n-au Digi Sport… stau cu urechea lipită de radio. De ce? Simplu, drepturile de transmisie pentru Champions League le are, în România,  postul semi-falit deţinut de Adrian Sârbu CME. Şi cum, în vremurile astea de criză, e scump halatul, pardon, sunt prea mulţi pentru ProTv cei câţiva firfirei ceruţi pentru tururile preliminare, am ajuns mai rău decât pe vremea lui nea Nicu. Măcar atunci, dacă am fi jucat cu o echipă sovietică, Citește restul acestei intrări »


Oligofrenii de la „Il Giornale” în fac pe Lucescu „ţigan român”

21 mai 2009

lucescu il giornale

 Când, înaintea semifinalei ultimului Campionat Mondial, un ziar nemţesc i-a făcut pe italieni „popor de paraziţi, buni numai să trăiască din zestrea trecutului”, am fost scandalizat de ceea ce părea a fi o mostră de ghiolbănie mediatică ieşită din comun. Recunosc cinstit că m-am înşelat, şi că nemţii aveau dreptate: pentru că în nici o ţară normală, de oameni care se respectă cât de puţin, n-ar fi putut să apară indescriptibila mizerie pe care o puteţi citi mai sus despre Mircea Lucescu.

 România nu e nici în război cu Italia, nici nu are diferende teritoriale cu ea, nici vreo ura istorică acumulată de secole. Dimpotrivă, in secolul XX relatiile au fost bune spre cordiale. Aşa că ar fi fost normal ca un oligofren capabil să slobozească pe gaura gurii o idioţenie precum cea din Il Giornale să nu mai aibă la ora asta loc de muncă, şi, în general vorbind, nici să nu-şi mai găsească prea curând, oricum nu în presă.

 Nu spun asta din vreo manie pentru corectitudinea politică: n-aş fi avut nimic împotriva precizării unei apartenenţe etnice dacă aceasta ar fi fost în vreun fel relevantă pentru subiectul în discuţie. Dar Mircea Lucescu tocmai a câştigat cupa UEFA, şi nu contează câtuşi de puţin dacă autorul performanţei român neaoş, armean, secui, ungur, sas, lipovean sau ţigan, contează că este un cetăţean român născut, crescut şi format profesional în România.

 Dar tocmai asta îi doare pe macaronarii de doi bani care au scris şi publicat infamul articol: faptul că un român a format o echipă care a câştigat cupa UEFA într-un an în care nici o echipă italienească n-a reuşit măcar să ajungă în semifinale!

 Aşa că, pentru toţi italienii care gândesc la fel ca autorul articolului din „Il Giornale”, am, pe lângă tradiţionalul „vaffanculo!”, şi o dedicaţie: scena din filmul „True Romance” în care un poliţist pensionar, magistral interpretat de Dennis Hopper, îl sileşte practic pe un naş mafiot să-l împuşte, explicându-i care este originea etnică a sicilienilor:

P.S. Personal nu cred că Mircea Lucescu e ţigan, oricum nu Citește restul acestei intrări »