E momentul sa pricepem ca IT-știi NU sunt intelectuali

19 martie 2019

intro/disclaimer: NU e vorba aici de oamenii educați, trecuți pe bune prin școală etc și care au făcut reconversie profesională spre IT pentru că se plătește bine.  Aici e vorba de marea masă, grosul IT-știlor care sunt practic analfabeți funcțional, au citit 33 de cărți dintre care 32 sunt cele cu poze din pachetul de joc, nu pot urmări o frază de la cap la coadă dar care au păreri și se simt importanți doar pentru că vreo corporație le azvârle 2000 de euro pe lună.

Armata idioților utili din IT

Armata idioților utili din IT

Orice om mobilat la mansardă care urmărește mediul online românesc  este pur și simplu șocat de revărsarea oarbă de ură și intoleranță care acoperă instantaneu discuțiile ce alunecă spre politică.  E suficient ca o persoană (oricât de avizată, de relevantă în domeniul ei etc) să exprime o opinie care să devieze fie și cu 2mm de la linia grohăielilor #rezist și imediat i se varsă hârdăul de lături în cap. Apar ca de sub preș conturi făcute special pentru insulte și înjurături, respectivul este făcut pe loc comunist, vândut rușilor, pesedist șamd, iar dacă omul are vorbele la el și parează imperial toate loviturile imbecile, se fac eforturi disperate pentru a i se bloca accesul.  Practic un fel de suprimare virtuală a oponentului mai inteligent.

Recunosc cinstit că multă vreme nu am înțeles pe deplin cauzele acestei situații. Era evident că există propagandiști pedeliști, securiști și soroșiști plătiți, care sar ca fiarele pentru a crea în online o realitate paralelă, o Românie în care Cioloș și Macovei sunt zei, secondați de marii preoți Barna și Kovesi. Dar pe de altă parte volumul de mesaje era prea mare, era tot mai clar că există o masă de idioți utili care freacă toată ziua menta „pe net” și care Citește restul acestei intrări »

Reclame

Despre Moise Guran şi alte iniţiative prin care regimul securistic vrea să controleze ce citeşte turma

20 decembrie 2016

Dacă nu ştiaţi, Moise Guran s-a lăsat de făcut Biziday la televizor şi a lansat o aplicaţie de mobil care îşi propune să le ofere utilizatorilor, cu notificări bineînţeles,  ştiri selectate de… aţi ghicit desigur, chiar Moise Guran. Până aici nimic nou sub soare, agregatoare de ştiri sunt destule, dar declaraţia de intenţie a lui Moise Guran cuprinde indicii cu privire la scopul real care-i mână în luptă pe cei aflaţi în spatele iniţiativei:  „și, oricum, dacă dai click, linkul nu te duce către siteul Biziday, ci către siteul care a generat știrea. Care nu e însă orice site, ci este unul de încredere, selectat de noi. Nu e nici măcar primul site care a dat știrea, este cel care a construit-o cel mai bine, cu detalii, context, etc. În felul acesta aducem trafic (implicit finanțare) siteurilor de știri care merită asta, care plătesc reporteri și care respectă o etică.”

Pe româneşte, dacă Antena 3 sau alt post de ştiri neagreat de Moise Guran obţine în exclusivitate o ştire, făcând eforturi susţinute pentru asta, aplicaţia biziday nu te va trimite pe site-ul A3, ci pe site-ul Digi 24, unde vei putea citi cum a „construit cu detalii” ştirea vreun politruc gen Claudiu Pândaru, cel care conform rechizitoriului DNA, nu bârfelor de la colţurile internetului, îşi primea de la Elena Udrea întrebările pe care să le pună ministrului Elena Udrea.

Ca să nu fie dubii, să citim tot din declaraţia de intenţie a lui Guran: „Ceea ce urmărim este o coaliție a băieților buni ai presei din România”. Probabil a „băieţilor bun” desemnaţi ca atare de „băieţii cu ochi albaştri” din diferite structuri, pentru că  altfel pare inexplicabil cum lista lui Guran poate cuprinde doar chestii gen Hotnews, Digi 24, Mediafax şamd, adică aşa-zise instituţii media ale căror conexiuni cu diverse servicii sunt evidente chiar şi pentru ochii cei mai neavizaţi. Iar această ofertă este asezonată şi cu gâdilarea orgoliului tâmp al unor utilizatori de internet, prin sintagme de genul „am luat imediat decizia de a opri emisiunea Biziday care, indiferent ce am vrut eu, n-a ajuns în final decât la un tip de elite.”

Eu unul fac parte din generaţia celor care au prins, la la o vârstă cât de cât conştientă de situaţia din jur, vremurile în care dacă te uitai la „Telejurnicu”, citeai „Scânteia sau România liberă”, ascultai „Europa Liberă” şi „Vocea Americii” după care te uitai pe stradă în România constatai cu propria minte că „băieţii buni” nu există decât în filme şi că fiecare dintre cele două părţi nu vrea decât să-ţi vândă cu tot dinadinsul un „adevăr” a cărui legătură cu realitatea este, în cel mai bun caz, destul de şubredă, iar în cel mai rău caz cu desăvârşire inexistentă.  Cu alte cuvinte, îmi dau perfect de bine seama acum că a te băga de bunăvoie sub clopotul de sticlă oferit gratis de Moise Guran ar reprezenta cea mai imbecilă decizie pe care o poate lua un adult aflat în deplinătatea facultăţilor mintale. Nu fraţilor, uitaţi-vă zilnic la Citește restul acestei intrări »


AOL cumpără Huffington Post cu 315 milioane de dolari

7 februarie 2011

 Tim Armstrong,  CEO-ul AOL Inc. (cunoscută cu ceva timp in urmă ca America Online) a anunţat acum două ore achiziţionarea site-ului de ştiri Huffington Post în schimbul sumei de 315 milioane de dolari. În plus, ca parte a deal-ului, Arianna Huffington se alege şi cu un post în top-managementul AOL.

 Fostul „rege” al online-ului american pe vremea dial-up-ului, AOL se confrunta acum cu dificultăţi majore, fiind considerat de americani un soi de „yesterday’s story”. În 2010, primul an de după ieşirea din concernul Time Warner, AOL a avut pierderi de $782.5 milioane de dolari, lucru care, firesc, a determinat conducerea companiei să Citește restul acestei intrări »


Blogărul cu ouăle explodate

23 mai 2008

În Gândul de joi publicam un articol intitulat sugestiv „Cuptorul cu microunde, „bucătarul“ care ne distruge sănătatea”. Erau descrise pe larg atât modificările structurale suferite de alimentele încălzite sau gătite la microunde, cât şi accidentele de utilizare cărora li se expun proprietarii acestor cuptoare. Printre ele, şi celebra problemă cu „ouăle explozive”. Articolul a intrat pe net în seara zilei de miercuri, pe la 21.30, şi a generat un interes imens, adunând peste 10.000 de hituri în 24 de ore.

 Azi dimineaţă am aflat că, întâmplător desigur, la puţină vreme după apariţia articolului, un blogger a simţit nevoia să-şi facă şi el două ouă la microunde. Rezultatul era previzibil pentru oricine ştie să citească un  manual de utilizare, dar na, omul nu găsise pe nimeni care să-i dea link.

 După cum mă cunoaşteţi, nu obişnuiesc să dau cu tunul după muşte, aşa că, în mod normal, n-aş fi zis decât  „mare ţi-e blogosfera Doamne” şi aş fi uitat de tărăşenia asta. Ee, dar insul e unul dintre blogării cu trăiri, specia care se consideră mai tari ca ziariştii pentru că au apucat să aibă un oarece trafic inventându-se online pe la începuturile fenomenului, când oferta era inevitabil limitată, iar cererea destul de mare.

 Când Marius Tucă i-a desfiinţat într-un editorial pe blogăriirâmă, s-a răsculat tărâţa şi-n omul cu oulăle explodate, care a provocat ziariştii să-şi facă bloguri şi să facă şi ei trafic. Dar fără promovare pe site-urile ziarelor unde lucrează sau în emisiunile lor/prietenilor şamd. Teoretic o provocare valabilă, pe care, ca ziarist cu blog fără link pe site-ul ziarului la care lucrez, pot s-o înţeleg până la un punct. Poanta e că Citește restul acestei intrări »