E momentul sa pricepem ca IT-știi NU sunt intelectuali

19 martie 2019

intro/disclaimer: NU e vorba aici de oamenii educați, trecuți pe bune prin școală etc și care au făcut reconversie profesională spre IT pentru că se plătește bine.  Aici e vorba de marea masă, grosul IT-știlor care sunt practic analfabeți funcțional, au citit 33 de cărți dintre care 32 sunt cele cu poze din pachetul de joc, nu pot urmări o frază de la cap la coadă dar care au păreri și se simt importanți doar pentru că vreo corporație le azvârle 2000 de euro pe lună.

Armata idioților utili din IT

Armata idioților utili din IT

Orice om mobilat la mansardă care urmărește mediul online românesc  este pur și simplu șocat de revărsarea oarbă de ură și intoleranță care acoperă instantaneu discuțiile ce alunecă spre politică.  E suficient ca o persoană (oricât de avizată, de relevantă în domeniul ei etc) să exprime o opinie care să devieze fie și cu 2mm de la linia grohăielilor #rezist și imediat i se varsă hârdăul de lături în cap. Apar ca de sub preș conturi făcute special pentru insulte și înjurături, respectivul este făcut pe loc comunist, vândut rușilor, pesedist șamd, iar dacă omul are vorbele la el și parează imperial toate loviturile imbecile, se fac eforturi disperate pentru a i se bloca accesul.  Practic un fel de suprimare virtuală a oponentului mai inteligent.

Recunosc cinstit că multă vreme nu am înțeles pe deplin cauzele acestei situații. Era evident că există propagandiști pedeliști, securiști și soroșiști plătiți, care sar ca fiarele pentru a crea în online o realitate paralelă, o Românie în care Cioloș și Macovei sunt zei, secondați de marii preoți Barna și Kovesi. Dar pe de altă parte volumul de mesaje era prea mare, era tot mai clar că există o masă de idioți utili care freacă toată ziua menta „pe net” și care Citește restul acestei intrări »


Tefelismul e pe interese, nu pe nebunie

27 iulie 2018

 

Sa ne ridicam deasupra urii

Sa ne ridicam deasupra urii

Am încercat zilele astea să am o discuție civilizată și la obiect despre Kovesi cu o persoană din zona „pretorienii cucuvelei mov”. Știți genul, #rezist, propagandă despre cât de ușor ar câștiga Kovesi alegerile prezidențiale, tot tacâmul. Mă știți și pe mine, mă exprim civilizat, atac rațional opiniile și argumentele interlocutorului, nu persoana, în linii mari sunt un om cu care poți despica firul în șaișpe ore în șir fără derapaje de vreun fel.

Oameni buni, dacă ați văzut vreodată cum face o râmă pusă în cârlig, ați înțeles și cum făcea persoana cu pricina de fiecare dată când reveneam la CV-ul lui Kovesi, la lipsa oricărei mape profesionale, la tăticul procuror-șef ceaușist etc etc etc.  De fiecare dată ar fi încercat să devieze discuția spre orice altceva, de la familia Cozma la  persoana mea și de la postarea mea cu Barna&Coldea la Ghiță sau Șova. Efectiv se zvârcolea de parcă o discuție la obiect despre cariera lui Kovesi ar fi fost un cârlig imens pe care încercam să i-l înfig în ceafă.

Cum persoana respectivă (cu vast trecut prin trusturile lui Vântu, Sârbu, publicitate etc) poate fi bănuită de multe, dar nu de prostie pură din care să derive incapacitatea de a urmări un subiect, a devenit evident că o asemenea atitudine se explică fie prin dileală curată fie prin strategie abjectă de a refuza dialogul cu orice persoană informată.  E simplu să manipulezi fraieri care cred că prag la abuzul în serviciu înseamnă liber la furat sub nivelul sumei respective. Dar e greu de tot s-o dai pe vrajeală cu unul care știe că un procuror de la parchetul de pe lângă un tribunal județean (a doua treaptă profesională)  are 80-200+ de dosare pe an (în funcție de județ) iar unul de pe prima treaptă profesională (parchetul de pe lângă vreo judecătorie) ajunge și la 2000 pe an. Unul de-asta o sa se intrebe imediat cum a făcut Kovesi să aibă doar trei dosare în toată cariera deși a lucrat peste 3 ani la un parchet de pe lângă judecătorie și peste un an și jumătate la unul de pe lângă tribunal? Iar de aici discuția nu poate merge decât la Citește restul acestei intrări »


Răzbunarea pavianului cu mantie l-a ajuns pe țârcovnicul CTP

1 februarie 2018
sursa acestei capodopere care surprinde sufletul modelului:  redit

sursa acestei capodopere care surprinde sufletul modelului: reddit

 

Anumite fapte săvârșite din pură răutate sfârșesc (mai devreme sau mai târziu) prin a aduce autorului o justă răsplată. Pur si simplu e ca și cum la nivel cosmic s-ar pune în mișcare niște rotițe și ticăloșia săvârșită se întoarce pentru a-l pocni pe făptaș peste bot.  Așa se face că, după toate probabilitățile, țârcovnicul isteric al Securității de la UM Digi 24 are toate șansele să rămână în memoria colectivă drept ”pavianul cu mantie”.

Deja o banală căutare pe google după imagini cu pavian cu mantie produce următorul rezultat: Citește restul acestei intrări »


Otrava umană Victor Ponta se revarsă iar de pe ecranul televizorului

24 octombrie 2017

M-am uitat ieri seară vreo jumătate de oră la România 9  (talk-show-ul de seară de pe TVR)  cu aceeaşi senzaţie cu care te uiţi la un cuib de gândaci descoperit când dai la o parte vreo mobilă abandonată în subsolul unei case vechi. Un fel de scârbă amestecată cu surpriza neplăcută şi cu dorinţa imperioasă de a pune mâna pe cel mai mare spray cu insecticid comercializat vreodată, cam aşa se poate descrie sentimentul pe care l-am avut în timp ce bătrâna slugă Ion Cristoiu îi ridica la plasă unui Victor Ponta mai odios ca niciodată.

Ca să nu credeţi că exagerez, vă dau la repezeală un exemplu reprezentativ: conform lui Victoraş celebra întâlnire din vie e o chestie de care se agaţă tâmpiţii, pentru că el era în vizită legitim, la prietenul lui, doar Kovesi n-avea ce căuta acolo.  Sigur că partea cu Kovesi e adevărată, individa chiar n-avea ce căuta în veci acolo. Dar vă daţi seama că supercanalia Victor Ponta crede că toţi suntem tâmpiţii lui, că lumea a uitat deja şi că nimeni nu mai înţelege ce TRĂDARE a comis el întâlnindu-se pe furiş cu sluga de nădejde a sistemului în vreme ce milioane de oameni  îl votau fix ca să scape de regimul întruchipat de Kovesi, Coldea şamd?

Iar asta n-a fost nici pe departe singura mostră de tupeu monstruos, de obraznicie sfidătoare: întrebat timid de moderatorul Ionuţ Cristache ce-a făcut cu ăia 70% ai USL-ului, Victoraş a oftat filozofic şi a rostit trist: „asta e, ne-am certat între noi, ne-au pus cap în cap”. Păi mă  otravă umană,  crezi că lumea a uitat cum a doua zi după alegerile câştigate zdrobitor a început televiziunea amicului Sebi Ghiţă să-l facă în toate felurile pe Crin Antonescu? Cum au demarat o campanie care punea în umbră orice făceau Băsescu şi PDL-ul contra lui Antonescu? Şi cum după fiecare atac deşănţat apăreai tu a doua zi şi spuneai zâmbitor că USL-ul e mai puternic ca niciodată, că nu există n ici o problemă, că Sebi Ghiţă e şi el un membru PSD care are părerile lui etc?

Mă rog, n-am avut puterea să mă uit până la capăt, mi-a pus capac faza asta cu USL-ul plus momentul în care Cristache l-a întrebat pe Victoraş cum a fost cu scena cu barca, iar şobolanul de partid şi de stat a dat-o întâi pe Dragnea (care l-ar fi asigurat că acolo sunt doar oameni de-ai lor, aproape că l-ar fi suit cu de-a sila în ambarcaţiune). După care, văzând că până şi sluga supremă Cristoiu se uita cam incredul la el, a adăugat că apa era de fapt foarte mare, dar acolo era doar locul în care barca a fost dată la apă, după care şi cei care o împinseseră s-ar fi suit în ea, pentru că tot creştea adâncimea!

Vă daţi seama că discutăm despre un individ care minte cum respiră, chiar şi apropo de lucruri imediat verificabile la un click distanţă? Pentru că filmuleţul cu barca e bine-mersi pe youtube, îl poate vedea în continuare oricine, ia uitaţi-vă cum apa nu-i ajunge cameramanului nici până la genunchi  DUPĂ ce jandarmii se urcă în barcă:

 

 

Pe scurt, aseară am avut la TVR confirmarea perfectă a faptului că unii oameni pur şi simplu nu merită a doua şansă,  că sunt atât de ticăloşi încât ar trebui închişi pe veci în vreo celulă uitată sau expediaţi naibii în spaţiu cu naveta lui Elon Musk. Deşi asta ar fi o soluţie care presupune totuşi nişte riscuri: după emisiunea de la România 9 eu unul n-am nici un dubiu că Victoraş Ponta ne-ar Citește restul acestei intrări »


Referendumul catalan şi regimul securistilor patrioţi de la noi

2 octombrie 2017

Ce m-a uluit pe mine în tărăşenia asta cu referendumul din Catalonia n-a fost faptul că nişte catalani care n-au mai fost independenţi de pe vremea cruciadelor s-au trezit acum că vor să-şi facă ţară pentru că sunt niţel mai muncitori şi implicit niţel mai bogaţi decât restul Spaniei. Asta e o temă care revine periodic în state în care există decalaje economice importante între regiuni cu identitate istorică diferită – să nu uităm de exemplu că în 1996 Lega Nord a lui Bossi a luat peste 3,7 milioane de voturi la alegerile pentru Camera Deputaţilor din Italia şi vreo 3,3 milioane la Senat. Era inevitabil ca până la urmă vreo mişcare de genul ăsta să facă pasul următor şi să încerce chiar să proclame secesiunea, nu doar să delireze despre ea pentru a obţine locuri în Parlament şi diverse alte avantaje.

Stupefiant în schimb este faptul că media cu pretenţii aflată în siajul actualului establishment al Uniunii Europene, de la Euronews la The Guardian, prezintă într-o lumină destul de favorabilă (sau măcar neutră) acest demers dar pune un accent copios pe brutalitatea poliţiei spaniole care a cam dat cu bâta-n baltă la câteva secţii de votare. Cu alte cuvinte, situaţia este prezentată „din devieri” la modul „au făcut bieţii catalani un referendum şi bestiile astea spaniole au pus haidamacii în uniforme să bată pensionarii”. Faptul că e complet inacceptabil ca o regiune a unei ţări să organizeze cu de la sine putere un referendum de secesiune este aproape complet trecut sub tăcere, în schimb se prezintă nonstop imagini cu câţiva oameni bătuţi şi cu câţiva tâmpiţi în uniformă (de care nici o ţară nu pare a duce lipsă) .

Evident, printre rânduri se citeşte o lumină verde dată dinspre Bruxelles separatiştilor catalani, lucru care devine brusc foarte interesant pentru România. Pentru  că guvernul regional al Cataloniei n-a primit semnale clare că secesiunea este descurajată de Uniunea Europeană, că o evetuală Catalonie independentă nu va fi primită în UE  şamd. Lucru care ridică întrebarea despre ce experimente de acest gen mai pot fi în plan, în special în ţări cu minorităţi etnice grupate compact şi care sunt destul de agitate pe teme de autonomie?

Un eventual efect de domino al evenimentelor din Catalonia prinde România în cea mai proastă poziţie cu putinţă. Din 2012 încoace, de când Maior, Coldea, Kovesi şamd  i-au salvat scaunul lui Băsescu făcându-le în ciudă celor peste 7 milioane de români care i-au dat cu ştampila în cap matrozului, ţara noastră a încetat practic să fie condusă democratic, iar instituţiile de forţă au preluat treptat controlul. Chestia asta s-a putut face doar subminând continuu încrederea în Parlament, în politicienii aleşi, în presă, în Biserică şamd. Desigur, ajunge să te uiţi la ce vomită zilnic pe net postacii pe care chipurile nu ştie nimeni cine-i plăteşte ca să observi imediat pe cine NU atacă niciodată acest aparat de propagandă şi, firesc, să înţelegi cine dă comenzile. În acest fel s-a ajuns în situaţia în care românii votează ce vor ei (bun, prost, ca în democraţie)  iar la guvernare ajung alde Julien Cioloş, madam Prună (fiică de ambasador ceauşist) etc etc. Iar toate astea se întâmplă în vreme ce Holzindustrie Schweighofer cheleşte cu desăvârşită impunitate pădurile care ne-au mai rămas, iar DNA-ul condus inevitabil de fiica procurorului ceauşist de la Mediaş n-a auzit de faptul că există această companie.

Cu alte cuvinte, regimul „securiştilor patrioţi” care a luat puterea în 2012 a adus România într-un punct în care Citește restul acestei intrări »


Tudorel Toader, un politician prea abil pentru actualul PSD

30 martie 2017

Foarte pe scurt despre evenimentele de ieri: vreme de 45 de minute ministrul Justiţiei Tudorel Toader i-a desfiinţat profesional şi moral pe Kovesi şi Lazăr, în direct, pe toate posturile de ştiri. Argumentaţia a fost impecabilă dpdv juridic şi formulată pe înţelesul tuturor , până şi un copil ar fi înţeles că DNA a comis un abuz de o extremă gravitate. De asemenea, foarte important, ministrul Toader a explicat  că fapta s-a produs pe fondul unor circumstanţe agravante (protestele din piaţa Victoriei) şi că putea avea efecte mult mai grave decât în cazul altor  conflicte de natură constituţională. După care a anunţat că nu va cere demiterea lui Kovesi şi Lazăr.

A urmat o explozie în zona anti-Kovesi a societăţii româneşti, Toader a fost făcut cu ou şi cu oţet la Antena 3, Mircea Badea a anunţat că speră ca fiul lui să emigreze etc. Lucru oarecum normal, câtă vreme oamenii ăştia erau prea încinşi ca să sesizeze cât de magistral a lovit-o Toader pe Kovesi. Mai trist a fost că a doua zi Dragnea s-a dezis şi el de soluţia aleasă de Toader.  Că a făcut-o din oportunism (sesizând că mulţi dintre susţionătorii PSD aşteptau cu totul altceva) sau că a făcut-o din convingere contează mai puţin.  Important este că acum în spaţiul public s-a acreditat ideea că Tudorel Toader s-a „înmuiat” după vizita ambasadorului american şi că a renunţat în ultima clipă să ia măsura corectă: deschiderea procedurii de demitere a lui Kovesi şi Lazăr.

În realitate, Tudorel Toader a procedat cu o fineţe pe care n-am mai văzut-o de mult în politica românească: Citește restul acestei intrări »


Despre corporatistele isterice care îşi castrează cu drag motanii

16 martie 2017
Un motan care n-a avut

N-a avut „sansa” sa fie „iubit” de o corporatista

Facem o scurtă pauză de politică, întrucât rar mi-a fost dat să văd un subiect pe care cuconetul corporatist să se manifeste cu mai multă violenţă în online. Imediat ce vine vorba măcar tangenţial despre castrarea motanilor, poţi să fii sigur că vreo câteva duduiţe workalholice o să înceapă să peroreze despre faptul că emascularea este absolut necesară „pentru binele ghemotocului pufos”, „pentru sănătatea lui”,  „pentru siguranţa  lui” etc etc. Iar orice încercare de a expune argumente împotriva acestui curent de gândire este taxată drept iresponsabilitate cu o furie care aminteşte de Evul Mediu.

În realitate lucrurile sunt foarte simple: castrarea unui motan este UN LUCRU PROFUND EGOIST, făcut strict PENTRU CONFORTUL FIZIC, PSIHIC ŞI MATERIAL AL STĂPÂNULUI.  Orice motan castrat care trăieste 15 ani plimbându-se de pe o canapea pe alta şi ajungând la 15 kile ar da toţi anii ăia pe unul singur petrecut necastrat şi cu acces la viaţa de noapte pisicească. Numai cine n-a văzut mutra extrem de satisfacută a unui motan care se întoarce acasă dupa 2-3 zile de bătăi şi sex pe acoperişuri poate crede altceva.

Cum unii se întorc răniţi grav, uneori chiar mutilaţi, iar alţii nu se mai întorc deloc, este evident că ECONOMIC VORBIND castrarea este foarte rentabilă pentru o stăpână fără prea multă minte, care la întoarcerea de la cele 12 ore petrecute slugărind nişte şefi abominabili vrea să găsească acasă o chestie blănoasă şi docilă. La fel de bine i-ar folosi un pluş care să toarcă şi să aibă temperatura corpului de 38 de grade. Logic că un motan necastrat lăsat 12 ore într-un apartament ar face casa praf. Iar dacă ar fi lăsat pe stradă 12 ore ziua şi 8 noaptea  probabil corporatista s-ar simţi folosită de încă un personaj de sex masculin, pentru care e bună doar să plătească vizitele la veterinar şi mâncarea.

Pe scurt, un motan necastrat şi lăsat să hălăduiască pe afară câteva ore bune pe zi o să trăiască în medie 4-5 ani, o să coste semnificativ mai mult pe an în materie de vizite la veterinar şi va lăsa un mare gol în suflet în momentul în care o să dispară definitiv de acasă.  Dar o să fie un MOTAN, adică un soi de tigru în miniatură, tupeist la maxim, curios să ştie orice miscă prin preajmă, vânător neobosit etc.

La extrema opusă, un motan castrat şi ţinut 24-7 într-un apartament o să fie o arătare supraponderală care se plimbă plictisită de pe o canapea pe alta, zace prostită pe burta proprietarei, se spală de plictiseală până cheleşte etc. Probabil va trăi 12-15-17 ani timp în care proprietara o să-l vaccineze degeaba an de an, că tot n-ar avea săracul de unde să ia nici o boală. Când o să sune soneria, în loc să se repeadă să vadă cine e la uşă sunt şanse bune să se ascundă speriat sub canapea.

Când duci discuţia în acest punct, ţi se pune inevitabil în braţe „argumentul” că numai un iresponsabil poate dori ca motanul să umple cartierul de pui nedoriţi, care vor avea o soartă tristă etc.  Dacă o întrebi însă pe corporatistă de ce nu a plătit pentru STERILIZARE (care costă evident mai mult) în loc de CASTRARE, o să înceapă să se bâlbâie şi după câteva momente de derută o să pună iar placa aia cu „siguranţa ghemotocului pufos”.  Adică siguranţa EI că pentru banii INVESTIŢI primeşte o jucărie tâmpă dar care „duce” 15 ani.

Revenind la argumente serioase, trebuie punctat faptul că dacă motanul necastrat începe să-şi marcheze teritoriul situaţia este imposibilă pentru orice proprietar care stă la bloc, oricât de bine intenţionat ar fi. Mirosul este Citește restul acestei intrări »