Tudorel Toader, un politician prea abil pentru actualul PSD

30 Martie 2017

Foarte pe scurt despre evenimentele de ieri: vreme de 45 de minute ministrul Justiţiei Tudorel Toader i-a desfiinţat profesional şi moral pe Kovesi şi Lazăr, în direct, pe toate posturile de ştiri. Argumentaţia a fost impecabilă dpdv juridic şi formulată pe înţelesul tuturor , până şi un copil ar fi înţeles că DNA a comis un abuz de o extremă gravitate. De asemenea, foarte important, ministrul Toader a explicat  că fapta s-a produs pe fondul unor circumstanţe agravante (protestele din piaţa Victoriei) şi că putea avea efecte mult mai grave decât în cazul altor  conflicte de natură constituţională. După care a anunţat că nu va cere demiterea lui Kovesi şi Lazăr.

A urmat o explozie în zona anti-Kovesi a societăţii româneşti, Toader a fost făcut cu ou şi cu oţet la Antena 3, Mircea Badea a anunţat că speră ca fiul lui să emigreze etc. Lucru oarecum normal, câtă vreme oamenii ăştia erau prea încinşi ca să sesizeze cât de magistral a lovit-o Toader pe Kovesi. Mai trist a fost că a doua zi Dragnea s-a dezis şi el de soluţia aleasă de Toader.  Că a făcut-o din oportunism (sesizând că mulţi dintre susţionătorii PSD aşteptau cu totul altceva) sau că a făcut-o din convingere contează mai puţin.  Important este că acum în spaţiul public s-a acreditat ideea că Tudorel Toader s-a „înmuiat” după vizita ambasadorului american şi că a renunţat în ultima clipă să ia măsura corectă: deschiderea procedurii de demitere a lui Kovesi şi Lazăr.

În realitate, Tudorel Toader a procedat cu o fineţe pe care n-am mai văzut-o de mult în politica românească: Citește restul acestei intrări »


Despre corporatistele isterice care îşi castrează cu drag motanii

16 Martie 2017
Un motan care n-a avut

N-a avut „sansa” sa fie „iubit” de o corporatista

Facem o scurtă pauză de politică, întrucât rar mi-a fost dat să văd un subiect pe care cuconetul corporatist să se manifeste cu mai multă violenţă în online. Imediat ce vine vorba măcar tangenţial despre castrarea motanilor, poţi să fii sigur că vreo câteva duduiţe workalholice o să înceapă să peroreze despre faptul că emascularea este absolut necesară „pentru binele ghemotocului pufos”, „pentru sănătatea lui”,  „pentru siguranţa  lui” etc etc. Iar orice încercare de a expune argumente împotriva acestui curent de gândire este taxată drept iresponsabilitate cu o furie care aminteşte de Evul Mediu.

În realitate lucrurile sunt foarte simple: castrarea unui motan este UN LUCRU PROFUND EGOIST, făcut strict PENTRU CONFORTUL FIZIC, PSIHIC ŞI MATERIAL AL STĂPÂNULUI.  Orice motan castrat care trăieste 15 ani plimbându-se de pe o canapea pe alta şi ajungând la 15 kile ar da toţi anii ăia pe unul singur petrecut necastrat şi cu acces la viaţa de noapte pisicească. Numai cine n-a văzut mutra extrem de satisfacută a unui motan care se întoarce acasă dupa 2-3 zile de bătăi şi sex pe acoperişuri poate crede altceva.

Cum unii se întorc răniţi grav, uneori chiar mutilaţi, iar alţii nu se mai întorc deloc, este evident că ECONOMIC VORBIND castrarea este foarte rentabilă pentru o stăpână fără prea multă minte, care la întoarcerea de la cele 12 ore petrecute slugărind nişte şefi abominabili vrea să găsească acasă o chestie blănoasă şi docilă. La fel de bine i-ar folosi un pluş care să toarcă şi să aibă temperatura corpului de 38 de grade. Logic că un motan necastrat lăsat 12 ore într-un apartament ar face casa praf. Iar dacă ar fi lăsat pe stradă 12 ore ziua şi 8 noaptea  probabil corporatista s-ar simţi folosită de încă un personaj de sex masculin, pentru care e bună doar să plătească vizitele la veterinar şi mâncarea.

Pe scurt, un motan necastrat şi lăsat să hălăduiască pe afară câteva ore bune pe zi o să trăiască în medie 4-5 ani, o să coste semnificativ mai mult pe an în materie de vizite la veterinar şi va lăsa un mare gol în suflet în momentul în care o să dispară definitiv de acasă.  Dar o să fie un MOTAN, adică un soi de tigru în miniatură, tupeist la maxim, curios să ştie orice miscă prin preajmă, vânător neobosit etc.

La extrema opusă, un motan castrat şi ţinut 24-7 într-un apartament o să fie o arătare supraponderală care se plimbă plictisită de pe o canapea pe alta, zace prostită pe burta proprietarei, se spală de plictiseală până cheleşte etc. Probabil va trăi 12-15-17 ani timp în care proprietara o să-l vaccineze degeaba an de an, că tot n-ar avea săracul de unde să ia nici o boală. Când o să sune soneria, în loc să se repeadă să vadă cine e la uşă sunt şanse bune să se ascundă speriat sub canapea.

Când duci discuţia în acest punct, ţi se pune inevitabil în braţe „argumentul” că numai un iresponsabil poate dori ca motanul să umple cartierul de pui nedoriţi, care vor avea o soartă tristă etc.  Dacă o întrebi însă pe corporatistă de ce nu a plătit pentru STERILIZARE (care costă evident mai mult) în loc de CASTRARE, o să înceapă să se bâlbâie şi după câteva momente de derută o să pună iar placa aia cu „siguranţa ghemotocului pufos”.  Adică siguranţa EI că pentru banii INVESTIŢI primeşte o jucărie tâmpă dar care „duce” 15 ani.

Revenind la argumente serioase, trebuie punctat faptul că dacă motanul necastrat începe să-şi marcheze teritoriul situaţia este imposibilă pentru orice proprietar care stă la bloc, oricât de bine intenţionat ar fi. Mirosul este Citește restul acestei intrări »


Apetitul pentru securism al generaţiei Millenials – posibile explicaţii

24 Februarie 2017

Poate cea mai clară concluzie a ultimilor 2-3 ani din politica românească este că generaţia Millenials de la noi (formată din românii născuţi în perioada 1980-2000)  iubeşte la nebunie securismul de rit nou. Oriunde întorci capul pe culoarele www-ului de limbă română dai peste o grămadă de inşi (născuţi în acest interval foarte greu pentru România) care fac spume la gură în favoarea aşa-numitului stat de drept. Şi care ard de nerăbdare să împroaşte cu insulte pe oricine vede lucrurile altfel, refuzând cu îndărătnicie dialogul civilizat, pluralismul opiniilor şamd.

Mai mult decât atât,  când metoda jignirilor/insultelor/ameninţărilor  în haită nu funcţionează iar interlocutorul este pur şi simplu mult mai capabil decât ei să exprime în scris un punct de vedere logic, argumentat coerent şamd, exponenţii acestei generaţii optzecist-nouăzeciste fac pe dracu-n patru pentru a suprima fizic opoziţia, virtual vorbind desigur.  Dacă este vorba despre pagina lor de facebook, blogul lor şamd vor şterge pur şi simplu comentariile care le contrazic civilizat şi cu blândeţe bazaconiile securistice, iar dacă este vorba despre forumuri de discuţii şamd vor face pe dracu-n patru pentru ca „intruşilor” să li se blocheze accesul. Beneficiind în acvest sens de largul concurs al proprietarilor acestor platforme online, dintre care mult prea mulţi au trecuturi care includ ba un tată colonel de Securitate, ba vreo Academie Militară, mă rog, intelegeţi ideea.

Sigur, mulţi dintre aceşti tineri (unii ajunşi deja pe la 35-37 de ani) aparţin diferitelor structuri ale „statului de drept” şi prestează la ordin. Alţii sunt plătiţi de aceleaşi structuri pe post de colaboratori (vezi banda bloggerilor pişcotari care ar face foamea fără dna general Istode). Dar grosul, masa care delirează pe facebook şi care a ieşit în piaţa Victoriei pentru a apăra dreptul procurorilor de a intercepta orice angajat la stat care a cumpărat două topuri de hârtie cu 20 de lei în loc de 15, nu ia bani de la SRI. Pur şi simplu aceşti oameni urăsc sincer dialogul, urăsc pluralismul opiniilor şi pluralismul politic, îşi doresc cu ardoare un stat condus autocratic de „securiştii patrioţi”, procurorii de bine şamd.

Fiind un om care prin forţa lucrurilor a petrecut în mediul online o bună bucată a ultimilor 20 de ani, m-a lovit de mult de dorinţa nebună a acestei generaţii de a închide gura celor care au altă părere. N-o să uit niciodată corul dement care cerea banarea urgentă a scriitorului SF Ovidiu Bufnilă, care intrase pe forumul computergames să se bage în seamă cu „tineretul”. La vremea respectivă însă am crezut că e vorba despre frustrările unor adolescenţi (şi adolescenţi întârziaţi) nu de cauze mult mai profunde, de natură psihologică.

Acum însă, când asistăm la apoteoza securismului de rit nou, devine evident că această generaţie are pur şi simplu o mentalitate otrăvită. Sigur, există excepţii, unele notabile, iar pe cei care nu se regăsesc în descrierea de mai sus îi rog anticipat să mă scuze pentru generalizare. Dar grosul celor născuţi între 1980 şi 2000 în România par pur şi simplu prizonieri irecuperabili ai unei mentalităţi totalitare de tip nord coreean.  Lucru cu atât mai bizar cu cât vorbim despre primele generaţii care nu au avut când să fie îndoctinate în ceauşism, fie că nu l-au apucat deloc, fie că au prins la 7-8-9 ani doar câteva crâmpeie din propaganda unui regim muribund. Am constatat în repetate rânduri că ai mult mai multe şanse să discuţi civilizat şi argumentat pe net (că faţă în faţă millenials nu prea au clonţul tare) cu un om care avea măcar 14-15 ani în 1989 decât cu unul care era în scutece sau nu era deloc.

Psihologic vorbind, fenomenul este interesant şi probabil aş fi tentat să-l tratez într-o cheie mult mai veselă dacă lucrurile nu ar fi atât de grave dpdv politic.  E posibil ca marea bulibăşeală a anilor 1990-2000, când România comunistă a fost furată cu bucata, dezmembrată şi vândută la fier vechi etc să fi avut efecte psihologice grave asupra acestei generaţii. Care, neapucând să experimenteze pe propria piele deliciile totalitarismului de tip ceauşist, îşi Citește restul acestei intrări »


PSD îşi dă singur lovitură de stat

4 Februarie 2017

Evenimentele ultimelor zile pot fi rezumate foarte simplu astfel:  o masă de oameni care A VOTAT CONTRA PSD iese in stradă pentru a răsturna guvernul PSD rezultat în urma alegerilor. Deja orice dubii în acest sens s-au risipit după ce Liviu Dragnea a lăsat să se înţeleagă că ar putea retrage ordonanţa de modificare a Codului penal, iar răspunsul primit din stradă a fost „continuăm până plecaţi”.  Grupul care protestează NU este unitar, fiind format din câteva categorii: 1. activişti PNL şi USR  2. Corporatişti afectaţi atât direct la buzunar prin noile impozitări ale guvernului Grindeanu cât şi indirect prin reglementările care obligă corporaţiile străine să plătească totuşi ceva impozit 3. Acoperiţi ai serviciilor afectaţi direct de reducerea bugetelor instituţiilor 4.  Tineri dependenţi de facebook şi complet manipulaţi prin propaganda desfăşurată acolo  5. ONG-iştii din zona Soros/LBGT/EU.

Aceste proteste sunt cât se poate de normale în logica războiului politic total pe care Klaus Iohannis l-a declarat cât se poate de deschis PSD-ului. Cu toate astea câştigătorii alegerilor par complet incapabili să gestioneze o situaţie absolut normală într-o democraţie: cei care  au pierdut alegerile îşi exercită PAŞNIC dreptul la protest.  Da, corporatiştilor nu le convine că PSD-ul vrea să-i pună să plătească CAS şi CASS la tot venitul (nu aferent pentru maxim 5 salarii medii brute, ca pe vremea lui Julien Cioloş) aşa că mămicile corporatiste au ieşit cu copiii de mână la miting. ŞI CE DACĂ?  Nu e dreptul lor să facă asta?  A, dacă dădeau buzna peste parlamentari cum au făcut minerii în ’91 atunci da, era o problemă, se chema că o pătură a societăţii se manifestă violent şamd.

La fel, disperarea PSD-ului de a nu scoate proprii susţinători în stradă denotă totala neadaptare la realităţile unei societăţi libere,  în care lumea chiar poate protesta: există situaţii în care diferitele opţiuni politice sunt ireconciliabile iar minoritatea trebuie să se supună majorităţii.  Dacă minoritatea urlă în stradă iar majoritatea Citește restul acestei intrări »


De ce sunt complet irelevante protestele anti-PSD

30 Ianuarie 2017

L-am văzut azi pe ministrul Justiţiei niţel cam agitat şi zău că nu înţeleg de ce. S-o luăm metodic:

  1.  În 2014 PDL avea 138.714 membri iar „vechiul” PNL avea si el 115.181 de membri (de-aia cu carnet, cotizaţie etc, nu simpatizanţi) Cu alte cuvinte, în mod normal noul PNL (adică PDL+PNL=love ) ar trebui să aibă lejer peste 253.000 de membri. E greu de spus câţi are USR-ul (în 2014 nu exista ca partid iar date mai recente n-am) dar vreo 50.000 tot or fi. Cu alte cuvinte  noul PNL şi USR au în toată ţara vreo 300.000 de membri cu carnet.
  2.  Cum Bucureştiul are peste 2 milioane de locuitori după toate calculele, iar în ţară cam toată lumea e de acord că n-au mai rămas nici 20  de milioane de români, ar rezulta că aici ar trebui să fie cel puţin 10% dintre membrii acestor partide, adică 30.000 de oameni. Asta fără a lua în calcul că aici e capitala, aici sunt toate instituţiile centrale, aici se năpustesc toate lichelele aflate în căutarea unei sinecuri.
  3.  Singur că nici un partid n-o să reuşească să mobilizeze la vreun miting TOŢI membrii din oraşul respectiv, dar pe de altă parte putem fi siguri că activiştii care s-au conectat la un moment dat la ugerele bugetului de stat o să vină la un asemenea miting cu căţel, cu purcel, cu toată familia etc. Toate leprele alea pedeliste înfipte vreme de 10 ani prin diverse AGA şi CA credeţi că au stat acasă sau că au cărat la protestul anti-PSD tot clanul?
  4. Am ajuns deja la vreo 30.000 de penelişti, pedelişti şi USR-işti, fără a socoti diverşii angajaţi ai ONG-urilor cu profil politic (finanţate de Soros, de diverse ambasade, de diverse fundaţii europene etc) . În Bacău s-ar putea să nu fie prea mulţi, dar în Bucureşti avem sigur cel puţin Citește restul acestei intrări »

Cine poate să o reţină pe Codruţa Kovesi?

4 Ianuarie 2017

Traian Băsescu a confirmat într-o postare pe facebook veridicitatea înregistrărilor prezentate de Sebastian Ghiţă, aruncând astfel în aer orice urmă de credibilitate va mai fi avut activitatea DNA în general şi condamnarea lui Voiculescu în particular.

 

sursa: contul oficial de Facebook al lui Traian Băsescu (sublinierea îmi aparţine)

sursa: contul oficial de Facebook al lui Traian Băsescu (sublinierea îmi aparţine)

 

Din moment ce înregistrările sunt reale reiese cât se poate de clar Traian Băsescu avea în calitate de şef de stat informaţii că Laura Codruţa Kovesi şi Florian Coldea au „aranjat” sentinţa în dosarul lui Voiculescu. Iar ulterior a apreciat, într-o discuţie privată, că aceştia se pregăteau să Citește restul acestei intrări »


Orlando Nicoară este urmărit penal în dosarul Mediafax

8 Decembrie 2014

Conform site-ului sursazilei.ro (citat direct de paginademedia.ro şi apoi indirect de wall-street.ro, pentru că mai nou aşa se face jurnalism economic în România) Orlando Nicoară, şeful demisionar al Mediafax, este urmărit penal într-un dosar de evaziune fiscală deschis de Parchetul de pe lângă ÎCCJ.  Citez din comunicatul Parchetului:

„Pe rolul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este înregistrat un dosar penal în care, prin ordonanţa din data de 2 decembrie 2014, procurorii au dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de SC MEDIAFAX GROUP SA, Grigoruţă Roxana Dorina şi Nicoară Ilie Orlando, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.”

Dincolo de faptul că, de data asta, procurorii au fost foarte discreţi iar site-ul sursazilei a obţinut aceste informaţii doar ca răspuns la o solicitare adresată Ministerului Public, merită remarcat că, în sfârşit, laţul începe să se strângă în jurul lui Adrian Sârbu şi al ciracilor săi apropiaţi.  Asta la mai mult de un deceniu de când Adrian Năstase a şters cu inconştienţă datoriile imense pe care trustul lui Sârbu le avea şi atunci la stat, într-un mod care ar fi putut la rândul său face obiectul unui dosar penal.

De asemenea, trebuie remarcat că DNA-ul lui Daniel Morar şi ulterior al Codruţei Kovesi nu s-a atins nici cu o floare de trustul lui Sârbu vreme de 10 ani, deşi  modul în care datoriile acestuia au fost şterse de Năstase întruneşte cam toate elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de influenţă, abuz în serviciu în dauna intereselor publice etc etc.

Evident, nu putem scoate cele ce se întâmplă acum la Mediafax şi Media Pro din contextul şantajului de care Adrian Sârbu a fost acuzat chiar de către Victor Ponta. Nici din cel al propagandei (uneori deşănţate) anti-Ponta pe care trustul lui Sârbu a făcut-o în ultimele luni. Şi mai ales nu putem ignora vehemenţa cu care vehiculele media din trustul Mediafax, patronat de Sârbu şi condus de Orlando Nicoară,  cer demisia imediată a lui Ponta după ce acesta a pierdut alegerile. Cu alte cuvinte, chiar dacă în acest moment Ponta are o credibilitate practic nulă, faptele par să Citește restul acestei intrări »