Grecia vs Coasta de Fildes sau de ce nu suntem noi la Mondial

25 iunie 2014

Vazuta de mai toata lumea ca o echipa mica, batrana si care pacaleste fotbalul printr-un joc economicos si ultradefensiv, la ciupeala, Grecia a demonstrat in meciul cu Coasta de Fildes ca este, de fapt, o formatie curajoasa, capabila sa joace pe atac si sa sufoce in multe momente un adversar pe care mai toti „cunoscatorii” il considerau a fi net superior. Siliti de jocul rezultatelor sa lupte pentru victorie inca din primul minut, grecii au surclasat realmente Coasta de Fildes in ciuda faptului ca in garnitura de start a ivorienilor straluceau vedete de prima marime precum Yaya Toure sau Gervinho, jucatori cat se poate de respectabili ca Salomon Kalou sau Kolo Toure si, desigur, legenda Drogba.  Neimpresionati insa nici de numele sau de cota adversarilor, nici de jocul dur al ivorienilor (care a fortat doua schimbari ale Greciei inca din prima jumatate de ora), grecii s-au dus peste ivorieni din primul minut, au dominat clar o mare parte din joc si au avut trei bare plus numeroase alte ocazii mari cat roata carului.  Practic, in prima jumatate a celei de-a doua reprize, numai faulturile cinice ale ivorienilor si ghinionul nefiresc au impiedicat scorul sa ia proportii.

 Momentul care a transformat insa acest meci intr-unul epic a fost egalarea venita de nicaieri, total impotriva cursului unei partide pe care grecii pareau s-o aiba la discretie atat tactic cat si psihologic.  Departe insa de a pune capul in pamant,  elenii au luptat pana la capat, au mai ratat cateva ocazii (scapand insa ca prin urechile acului la doua contra-atacuri ale ivorienilor)  iar norocul le-a suras pana la urma celor indrazneti, sub forma unui fundas african iresponsabil care a comis un fault  in careu(amplificat spectaculos de Samaras, dar totusi cat se poate de evident pe una din reluari) in minutul 92.  Acelasi Samaras a transformat impecabil si i-a trimis pe ivorieni acasa, aducand toata Grecia in delir.

 Pentru cei care  au urmarit meciul a fost evident ca victoria asta Citește restul acestei intrări »

Reclame

Piţurcă – momentul adevărului

6 septembrie 2011

Oricât nu l-aş suporta eu pe antrenorul poreclit „Satana” (şi asta nu doar pentru că nu văd cum un individ prins că trişază în cazino ar mai avea ce căuta în vreun sport, fie el şi fotbal) trebuie să recunosc un lucru: cifrele reci ne-au demonstrat că Piţurcă este un antrenor net superior nu numai lui Răzvan Lucescu, dar şi multor altor antrenori pe care i-a avut Naţionala României de-a lungul vremii.

 În plus, trebuie să admitem cu toţii că Piţurcă a reuşit să bată Olanda în meci oficial, al cărui miză era locul I în grupă, şi să ne ducă la un turneu final după o pauză destul de lungă. Iar la respectivul tuneu final am fost la un penalty ratat de calificarea în faza superioară, dintr-o grupă cu Olanda, Italia şi Franţa.

 Aşa că, oricât ne-ar sta în gât halul în care ne-am făcut de râs în ultimul meci de la Euro 2008, când Olanda vroia să ne dea meciul ca să scape de italieni, iar Piţurcă ţinea echipa cu curu-n poartă până s-au săturat olandezii să ne tot invite să atacăm şi ne-au umplut sacul, e greu să ne supărăm că Piţurcă a fost adus pe post de salvator după ce Răzvan Lucescu ne-a adus la nivelul unui 1-1 acasă cu Albania.

 Toate bune, însă, din păcate, Piţurcă pare din nou hotărât să demonstreze că e un bun antrenor dar un selecţioner mizerabil. Îndepărtarea lui Mutu şi Tamaş, sub un pretext penibil (auzi domle, au fost să bea cu două zile înaintea unui amical cu amatorii din San Marino) doar pentru că Mutu le-a dat cu flit aşa-zişilor impresari Becali (care erau să-i termine cariera) a fost doar primul pas. A urmat readucerea en fanfare a lui Bănel Nicoliţă, sportiv care, într-o ţară în care se poate trăi din atletism, ne-ar fi reprezentat cu cinste în probele de fond pe la Olimipadă şi CM, în loc să fie pus să se chinuie cu o minge cu care n-are nici o treabă. După care, evident, au reapărut şi Cociş, Ovidiu Petre şamd, adică jucători care au tot atâta talent cât şiretul de la una dintre ghetele lui Pancu, fotbalist aflat în vârf de formă dar pentru care Piţurcă n-a avut ochi.

 Şi aşa ajungem la fondul problemei: Naţionala s-a scufundat încet dar sigur nu pentru că n-am mai avea jucători buni, ci pentru că, pe finalul precedentului mandat al lui Piţurcă şi sub conducerea dezastruoasă a lui Răzvan Lucescu, Citește restul acestei intrări »


Victor Piţurcă facts

29 august 2010

AC Milan l-a contactat cândva pe Piţi pentru a-i propune postul de antrenor. Răspunsul a fost:

-Când patronul n-o să mai apară la televizor.

„Dar e primul-ministru al Italiei” au replicat italienii. Piţi închisese deja telefonul.

 

 Messi e periculos când are mingea şi e cu faţa la poartă. Ibrahimovic e periculos când are mingea şi e cu spatele la poartă. Piţi e periculos chiar dacă n-are mingea şi e cu spatele la poartă.

 ş.a.m.d

 De aici

 Personal, pur şi simplu nu înţeleg cum poate un antrenor cu rezultate mai degrabă modeste, care Citește restul acestei intrări »


Răzvan Lucescu, noul Piţurcă

20 mai 2010

 Am dorit din tot sufletul plecarea lui Piţurcă de la cârma Naţionalei din trei motive: pentru că selecţia era făcută nu după valoarea şi forma de moment a jucătorilor, ci după fixurile antrenorului şi interesele clanului mafiot Becali, pentru că stilul defensiv-căcăcios imprimat echipei ne făcea să ne fie ruşine când câştigam şi ne umplea de penibil când pierdeam, şi pentru că un barbugiu care trişează prin cazinouri n-are ce căuta la cârma reprezentativei unei ţări.

 M-am bucurat cu prudenţă  când a fost numit Răzvan Lucescu, pentru că îl ştiam tot un antrenor prudent, defensiv, dar speram că barem vom avea o selecţie corect făcută şi un selecţioner cu care să nu ne fie ruşine să ieşim în lume. Din păcate, la nici un an de la numirea lui Lucescu junior, se poate spune fără prea mari riscuri de a greşi că am scăpat de „Satana” Piţurcă şi am dat de tacsu.

 Azi, Răzvan Lucescu a anunţat lotul pentru partidele amicale cu Ucraina, Macedonia şi Honduras, meciuri care, pentru România, vor ţine loc de Campionat Mondial:  

Portari: Bogdan Lobonţ (AS Roma), Costel Pantilimon (Poli Timişoara) şi Silviu Lung jr. (U Craiova) ;  Fundaşi: Vasile Maftei, George Galamaz (ambii Unirea Urziceni), Ovidiu Dănănae (U Craiova), Gabriel Tamaş (West Bromwich Albion), Dorin Goian (Palermo), Cristian Chivu (Internazionale Milano), Răzvan Raţ (Şahtior Doneţk) şi Laszlo Sepsi (Poli Timişoara); Mijlocaşi: Mihai Roman (FC Braşov), Mihai Răduţ (Internaţional Curtea de Argeş), Mirel Rădoi (Al-Hilal Saudi Club), George Florescu (FC Alania Vladikavkaz), Tiberiu Ghioane (Dinamo Kiev), Răzvan Cociş (Poli Timişoara), Cristian Tănase (Steaua) şi Ciprian Deac (CFR Cluj) ;Atacanţi: Daniel Niculae (AJ Auxerre), Andrei Cristea (Dinamo), Nicolae Dică (CFR Cluj), Marius Bilaşco (Unirea Urziceni) şi Ionuţ Mazilu (FC Arsenal Kiev) .

 Şi, din nefericire, avem parte de o selecţie care aminteşte de cele mai sinistre momente ale erei Piţurcă.  Sunt aduşi Bogdan Lobonţ, care în ultimul an n-a prins nici banca de rezerve la Roma, Florescu, care n-a jucat în viaţa lui la o echipă dintr-un campionat cât de cât bine cotat, eterna chiflă Cociş, Cristian Tănase, care abia mai prinde echipa la Steaua, Dică, mână moartă la Cluj şi Mazilu, eşuat pe la Arsena Kiev.

 În schimb, sunt lăsaţi acasă Radu Ştefan, titular meci de meci în apărarea lui Lazio şi dorit în Premier League, Ciprian Marica, jucător care Citește restul acestei intrări »


Maimuţa curentată Becali plânge după sinistrul Piţurcă

6 septembrie 2009

Condusă magistral de pe margine de Răzvan Lucescu, România a reuşit în seara asta un egal memorabil pe Stade de France  (1-1), dar, desigur, asta nu înseamă nimic pentru cel mai nesimţit oier al ţării. Patronul Stelei, supranumit „maimuţa curentată” chiar de cel care l-a dus din puşcărie direct în Parlamentul European (Vadim), a declarat imediat după încheierea meciului că „altfel juca echipa lui Victor Piţurcă, mai bine”. Şi, pentru a face suprema dovadă a nesimţirii sale, a dat şi explicaţii: „Mara nu are ce căuta la naţională. Apostol e tehnic, dar nu are forţă. Piţurcă e mare antrenor, are ochi de şoim, ştia el de ce nu îl bagă pe Max Nicu. El nu are ce căuta în viaţa lui la o echipă de divizia B. Păi nu a atins mingea de trei ori, am văzut eu ce poate Max Nicu, el nu are ce căuta niciodată la naţională. Joci cu el şi cu Mara, care nu are loc în divizia B în Spania. Pe dreapta era nevoia de Nicoliţă sau de un jucător de viteză.”

 Pentru cine nu ştie, Apostol, în opinia mea cel mai bun jucător al nostru în meciul de aseară, cu tot cu greşeala de la golul francezilor, i-a luat iniţial locul în echipă muştei fără cap Bănel Nicoliţă. Iar Max Nicu a jucat aseară fix pe postul maratonistului fără creier din Ghencea. De aici durerea oierului, care, fără complictatea dintre barbugiul Piţurcă şi clanul mafiot Becali, Citește restul acestei intrări »


Mircea Sandu şi Lupescu – afară!

2 aprilie 2009

 Nu voi comenta nici jocul dezastruos din Austria, nici prostia aşa-zisului antrenor Piţurcă, (un decerebrat capabil să-l ţină pe Max Nicu pe bancă 83 de minute ca să-i facă loc petardei Nicoliţă), şi nici măcar tupeul de trişor la cazinou cu care barbugiul a declarat: „nu ştiu cine sînt persoanele care îmi cer demisia. Am dat foarte multe autografe aici”. Ajunge să spun că în Columbia un individ de soiul ăsta nu apuca dimineaţa zilei de 2 aprilie, şi cu asta am spus tot ce este de spus pe acest subiect.

 În schimb, merită comentată oportunitatea menţinerii duo-ului Mircea Sandu- Ionuţ Lupescu în fruntea FRF.  Nu discut combinaţiile sordide în baza cărora un ins ca Piţurcă a ajuns să antreneze Naşionala. OK, erau jucători de vândut, spăgi de luat, prime de împărţit, combinaţii de făcut, cei doi mafioţi s-au orientat spre unul de-al lor. Dar toate „afacerile” astea depind până la urmă de succesul echipei naţionale. Or cei doi s-au dovedit incapabili să gestioneze criza generată de incompetenşa lui Piţurcă.

 Americanii au o expresie foarte simplă şi clară pentru situaţia în care ne aflăm noi acum: „cut your losses”. Pe româneşte, asta înseamnă să pierzi imediat ceva (în cazul de faţă cei 600.000 de euro care ar trebui plătiţi barbugiului ca să-şi ia tălpăşiţa înainte de expirarea contractului) pentru a evita o pierdere mult mai mare pe termen lung (amânarea reconstrucţiei Naţionalei până la finele actualelor preliminarii, cu riscul implicit de a pierde şi calificarea la Euro). Faptul că duo-ul Sandu-Lupescu nu l-a demis pe Piţurcă imediat după meciul peirdut în faţa Serbiei arată că, pur şi simplu, cei doi nu au stofă de manageri. Nu contează cât de prieten e Sandu cu Blatter şi Platini, degeaba a fluierat aseară scoţianul de parcă arbitra Citește restul acestei intrări »