Tudorel Toader, un politician prea abil pentru actualul PSD

30 Martie 2017

Foarte pe scurt despre evenimentele de ieri: vreme de 45 de minute ministrul Justiţiei Tudorel Toader i-a desfiinţat profesional şi moral pe Kovesi şi Lazăr, în direct, pe toate posturile de ştiri. Argumentaţia a fost impecabilă dpdv juridic şi formulată pe înţelesul tuturor , până şi un copil ar fi înţeles că DNA a comis un abuz de o extremă gravitate. De asemenea, foarte important, ministrul Toader a explicat  că fapta s-a produs pe fondul unor circumstanţe agravante (protestele din piaţa Victoriei) şi că putea avea efecte mult mai grave decât în cazul altor  conflicte de natură constituţională. După care a anunţat că nu va cere demiterea lui Kovesi şi Lazăr.

A urmat o explozie în zona anti-Kovesi a societăţii româneşti, Toader a fost făcut cu ou şi cu oţet la Antena 3, Mircea Badea a anunţat că speră ca fiul lui să emigreze etc. Lucru oarecum normal, câtă vreme oamenii ăştia erau prea încinşi ca să sesizeze cât de magistral a lovit-o Toader pe Kovesi. Mai trist a fost că a doua zi Dragnea s-a dezis şi el de soluţia aleasă de Toader.  Că a făcut-o din oportunism (sesizând că mulţi dintre susţionătorii PSD aşteptau cu totul altceva) sau că a făcut-o din convingere contează mai puţin.  Important este că acum în spaţiul public s-a acreditat ideea că Tudorel Toader s-a „înmuiat” după vizita ambasadorului american şi că a renunţat în ultima clipă să ia măsura corectă: deschiderea procedurii de demitere a lui Kovesi şi Lazăr.

În realitate, Tudorel Toader a procedat cu o fineţe pe care n-am mai văzut-o de mult în politica românească: Citește restul acestei intrări »


Apetitul pentru securism al generaţiei Millenials – posibile explicaţii

24 Februarie 2017

Poate cea mai clară concluzie a ultimilor 2-3 ani din politica românească este că generaţia Millenials de la noi (formată din românii născuţi în perioada 1980-2000)  iubeşte la nebunie securismul de rit nou. Oriunde întorci capul pe culoarele www-ului de limbă română dai peste o grămadă de inşi (născuţi în acest interval foarte greu pentru România) care fac spume la gură în favoarea aşa-numitului stat de drept. Şi care ard de nerăbdare să împroaşte cu insulte pe oricine vede lucrurile altfel, refuzând cu îndărătnicie dialogul civilizat, pluralismul opiniilor şamd.

Mai mult decât atât,  când metoda jignirilor/insultelor/ameninţărilor  în haită nu funcţionează iar interlocutorul este pur şi simplu mult mai capabil decât ei să exprime în scris un punct de vedere logic, argumentat coerent şamd, exponenţii acestei generaţii optzecist-nouăzeciste fac pe dracu-n patru pentru a suprima fizic opoziţia, virtual vorbind desigur.  Dacă este vorba despre pagina lor de facebook, blogul lor şamd vor şterge pur şi simplu comentariile care le contrazic civilizat şi cu blândeţe bazaconiile securistice, iar dacă este vorba despre forumuri de discuţii şamd vor face pe dracu-n patru pentru ca „intruşilor” să li se blocheze accesul. Beneficiind în acvest sens de largul concurs al proprietarilor acestor platforme online, dintre care mult prea mulţi au trecuturi care includ ba un tată colonel de Securitate, ba vreo Academie Militară, mă rog, intelegeţi ideea.

Sigur, mulţi dintre aceşti tineri (unii ajunşi deja pe la 35-37 de ani) aparţin diferitelor structuri ale „statului de drept” şi prestează la ordin. Alţii sunt plătiţi de aceleaşi structuri pe post de colaboratori (vezi banda bloggerilor pişcotari care ar face foamea fără dna general Istode). Dar grosul, masa care delirează pe facebook şi care a ieşit în piaţa Victoriei pentru a apăra dreptul procurorilor de a intercepta orice angajat la stat care a cumpărat două topuri de hârtie cu 20 de lei în loc de 15, nu ia bani de la SRI. Pur şi simplu aceşti oameni urăsc sincer dialogul, urăsc pluralismul opiniilor şi pluralismul politic, îşi doresc cu ardoare un stat condus autocratic de „securiştii patrioţi”, procurorii de bine şamd.

Fiind un om care prin forţa lucrurilor a petrecut în mediul online o bună bucată a ultimilor 20 de ani, m-a lovit de mult de dorinţa nebună a acestei generaţii de a închide gura celor care au altă părere. N-o să uit niciodată corul dement care cerea banarea urgentă a scriitorului SF Ovidiu Bufnilă, care intrase pe forumul computergames să se bage în seamă cu „tineretul”. La vremea respectivă însă am crezut că e vorba despre frustrările unor adolescenţi (şi adolescenţi întârziaţi) nu de cauze mult mai profunde, de natură psihologică.

Acum însă, când asistăm la apoteoza securismului de rit nou, devine evident că această generaţie are pur şi simplu o mentalitate otrăvită. Sigur, există excepţii, unele notabile, iar pe cei care nu se regăsesc în descrierea de mai sus îi rog anticipat să mă scuze pentru generalizare. Dar grosul celor născuţi între 1980 şi 2000 în România par pur şi simplu prizonieri irecuperabili ai unei mentalităţi totalitare de tip nord coreean.  Lucru cu atât mai bizar cu cât vorbim despre primele generaţii care nu au avut când să fie îndoctinate în ceauşism, fie că nu l-au apucat deloc, fie că au prins la 7-8-9 ani doar câteva crâmpeie din propaganda unui regim muribund. Am constatat în repetate rânduri că ai mult mai multe şanse să discuţi civilizat şi argumentat pe net (că faţă în faţă millenials nu prea au clonţul tare) cu un om care avea măcar 14-15 ani în 1989 decât cu unul care era în scutece sau nu era deloc.

Psihologic vorbind, fenomenul este interesant şi probabil aş fi tentat să-l tratez într-o cheie mult mai veselă dacă lucrurile nu ar fi atât de grave dpdv politic.  E posibil ca marea bulibăşeală a anilor 1990-2000, când România comunistă a fost furată cu bucata, dezmembrată şi vândută la fier vechi etc să fi avut efecte psihologice grave asupra acestei generaţii. Care, neapucând să experimenteze pe propria piele deliciile totalitarismului de tip ceauşist, îşi Citește restul acestei intrări »


Ziua în care CCR şi CSM şi-au amintit ce-i aia Justiţie

8 Februarie 2017

justitie

Decizia de azi a CCR prin care întreaga furtună din găleata Pieţei Victoriei a fost aruncată în derizoriu face mult mai mult decât să arate absurditatea unor proteste ai căror participanţi nu înţelegeau nimic din ordonanţa 13.  Era clar pentru orice om cu minime noţiuni juridice că ordonanţa nu reprezintă un conflict de natură constituţională, nu exista nici cel mai mic dubiu în acest sens. Întrebarea era în ce măsură CCR îţi va îndeplini corect rolul şi va îndrăzni să le arunce în faţă manifestanţilor din Victoriei un adevăr pe care aceştia nu doreau deloc să-l audă? Un adevăr care totuşi  trebuie să stea la temelia oricărui stat de drept: constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea unui act normativ nu se schimbă în funcţie de umorile unei mulţimi.

Ei bine, CCR şi-a adunat curajul şi a sfidat uriaşul val de ură. Atenţie, decizia de azi se referă doar la sesizările făcute de Iohannis şi de şefa CSM pe o speţă de un absurd desăvârşit: un aşa-zis conflict constituţional între instituţii.  Care evident că nu exista, întrucât treaba Parchetelor este să aplice legea nu s-o facă, în vreme ce Guvernul chiar are atribuţii legislative.

Pe de altă parte, sesizarea lui Ciorbea se judecă mâine, iar aceasta este una mult mai serioasă şi care ar putea, pe termen lung, avea efecte foarte benefice pentru România. Avocatul poporului a sesizat CCR pe „”neîndeplinirea existenţei urgenţei şi a cazului excepţional care să permită adoptarea unei astfel de ordonanţe de urgenţă”. Practic, dacă CCR îi dă mâine dreptate lui Ciorbea, se creează un Citește restul acestei intrări »


PSD îşi dă singur lovitură de stat

4 Februarie 2017

Evenimentele ultimelor zile pot fi rezumate foarte simplu astfel:  o masă de oameni care A VOTAT CONTRA PSD iese in stradă pentru a răsturna guvernul PSD rezultat în urma alegerilor. Deja orice dubii în acest sens s-au risipit după ce Liviu Dragnea a lăsat să se înţeleagă că ar putea retrage ordonanţa de modificare a Codului penal, iar răspunsul primit din stradă a fost „continuăm până plecaţi”.  Grupul care protestează NU este unitar, fiind format din câteva categorii: 1. activişti PNL şi USR  2. Corporatişti afectaţi atât direct la buzunar prin noile impozitări ale guvernului Grindeanu cât şi indirect prin reglementările care obligă corporaţiile străine să plătească totuşi ceva impozit 3. Acoperiţi ai serviciilor afectaţi direct de reducerea bugetelor instituţiilor 4.  Tineri dependenţi de facebook şi complet manipulaţi prin propaganda desfăşurată acolo  5. ONG-iştii din zona Soros/LBGT/EU.

Aceste proteste sunt cât se poate de normale în logica războiului politic total pe care Klaus Iohannis l-a declarat cât se poate de deschis PSD-ului. Cu toate astea câştigătorii alegerilor par complet incapabili să gestioneze o situaţie absolut normală într-o democraţie: cei care  au pierdut alegerile îşi exercită PAŞNIC dreptul la protest.  Da, corporatiştilor nu le convine că PSD-ul vrea să-i pună să plătească CAS şi CASS la tot venitul (nu aferent pentru maxim 5 salarii medii brute, ca pe vremea lui Julien Cioloş) aşa că mămicile corporatiste au ieşit cu copiii de mână la miting. ŞI CE DACĂ?  Nu e dreptul lor să facă asta?  A, dacă dădeau buzna peste parlamentari cum au făcut minerii în ’91 atunci da, era o problemă, se chema că o pătură a societăţii se manifestă violent şamd.

La fel, disperarea PSD-ului de a nu scoate proprii susţinători în stradă denotă totala neadaptare la realităţile unei societăţi libere,  în care lumea chiar poate protesta: există situaţii în care diferitele opţiuni politice sunt ireconciliabile iar minoritatea trebuie să se supună majorităţii.  Dacă minoritatea urlă în stradă iar majoritatea Citește restul acestei intrări »


De ce sunt complet irelevante protestele anti-PSD

30 Ianuarie 2017

L-am văzut azi pe ministrul Justiţiei niţel cam agitat şi zău că nu înţeleg de ce. S-o luăm metodic:

  1.  În 2014 PDL avea 138.714 membri iar „vechiul” PNL avea si el 115.181 de membri (de-aia cu carnet, cotizaţie etc, nu simpatizanţi) Cu alte cuvinte, în mod normal noul PNL (adică PDL+PNL=love ) ar trebui să aibă lejer peste 253.000 de membri. E greu de spus câţi are USR-ul (în 2014 nu exista ca partid iar date mai recente n-am) dar vreo 50.000 tot or fi. Cu alte cuvinte  noul PNL şi USR au în toată ţara vreo 300.000 de membri cu carnet.
  2.  Cum Bucureştiul are peste 2 milioane de locuitori după toate calculele, iar în ţară cam toată lumea e de acord că n-au mai rămas nici 20  de milioane de români, ar rezulta că aici ar trebui să fie cel puţin 10% dintre membrii acestor partide, adică 30.000 de oameni. Asta fără a lua în calcul că aici e capitala, aici sunt toate instituţiile centrale, aici se năpustesc toate lichelele aflate în căutarea unei sinecuri.
  3.  Singur că nici un partid n-o să reuşească să mobilizeze la vreun miting TOŢI membrii din oraşul respectiv, dar pe de altă parte putem fi siguri că activiştii care s-au conectat la un moment dat la ugerele bugetului de stat o să vină la un asemenea miting cu căţel, cu purcel, cu toată familia etc. Toate leprele alea pedeliste înfipte vreme de 10 ani prin diverse AGA şi CA credeţi că au stat acasă sau că au cărat la protestul anti-PSD tot clanul?
  4. Am ajuns deja la vreo 30.000 de penelişti, pedelişti şi USR-işti, fără a socoti diverşii angajaţi ai ONG-urilor cu profil politic (finanţate de Soros, de diverse ambasade, de diverse fundaţii europene etc) . În Bacău s-ar putea să nu fie prea mulţi, dar în Bucureşti avem sigur cel puţin Citește restul acestei intrări »

Suspendarea lui Iohannis- cea mai mare greşeală pe care o poate face PSD

22 Ianuarie 2017

Probabil băieţii din servicii (care îl susţin cam pe acelaşi principiu vechi de peste 1000 de ani al gărzii varangiene, care îl susţinea necondiţionat pe împăratul bizantin aflat pe tron, oricine ar fi fost el) i-au zis lui Iohannis că rătăciţii de pe facebook nu se mai mobilizează. Şi că nu mai ţin poveştile cu „societatea civilă”, „tinerii frumoşi şi liberi” etc.  Până la urmă era o chestie vizibilă cu ochiul liber, despre care am scris şi eu ieri.  Aşa că Iohannis a făcut ceea ce era normal să facă un lider al opoziţiei, adică a convocat activiştii PNL şi USR precum şi pe susţinătorii fideli ai celor două partide la un miting politic, cu temă clară anti-PSD.  După care s-a pus în fruntea mulţimii, fie şi numai pentru câteva minute, pentru a da semnalul clar cu privire la cine este jupânul.

Oricine are dubii cu privire la această interpretare poate să revadă imaginea cu uriaşul banner „Iliescu lângă Vişinescu” care deschidea marşul sau poate asculta lozincile „PSD ciuma roşie” scandate nonstop pe toată durata manifestării. Practic desfăşurarea protestelor a scos complet din discuţie varianta unui miting apolitic anti-amnistie.

Acum mingea este în curtea PSD, care s-ar putea prevala de faptul că Iohannis a ieşit în mod evident din limitele rolului prevăzut de Constituţie pentru preşedintele României şi ar putea declanşa procedurile de suspendare.  Are tot dreptul legal s-o facă, dar politic vorbind ar comite o eroare uriaşă. Asta pentru că Citește restul acestei intrări »


Coincidenţa cu incendiul de la Bamboo a picat cam prost pentru statul de drepţi

21 Ianuarie 2017

Sigur că treaba pe care o face Ponta e o ticăloşie aproape de neimaghinat dar interesant este faptul că incendiul din Bamboo i-a cam pus cu botul pe labe inclusiv pe fanii statului de drepţi. Mă refer desigur la cei care sunt fani din prostie, nu pe bani. Am dat un ochi pe diversele site-uri şi conturi ale postacilor sistemului şi lumea care comentează pe-acolo pare cam dezumflată, sunt mult mai puţine mesaje decât de obicei etc.  Se pare că multi cetăţeni prostiţi de propaganda binomistă se întreabă acum dacă nu cumva incendiile astea prea pică la ţanc când e nevoie de ele?

Desigur, în cazul Bamboo nici vorbă nu poate fi de scenarii de soiul ăsta. (clubul a mai ars oportun de câteva ori, patron e un italian superdubios etc) Şi numai un idiot poate crede că spera Iohannis să trezească emoţii dacă piereau pe-acolo în flăcări piţipoancele tunate şi cocalarii căpiaţi de atâta „făină” care formează în mod normal publicul respectivului stabiliment. Dar România chiar este (din păcate) bine garnisită cu idioţi, aşa că Citește restul acestei intrări »