Cătălin Tolontan şi kompromatul securistic anti-Rapid

21 Iulie 2017

După ce ANAF-ul a făcut o vizită la ONG-ul Rise Project (cel cu „investigaţia” de tip Scânteia anilor ’50 despre Dragnea în Brazilia) de departe cea mai disperată reacţie a venit din partea lui Cătălin Tolontan. Care a susţinut că, prin scoaterea la lumină a surselor de finanţare ale acestui ONG , se pregăteşte muniţia pentru o operaţiune de tip kompromat. Disperarea din tonul articolului publicat de Tolontan pe blogul său ar fi fost comică, dacă textul cu pricina nu ar fi reprezentat o extrem de perfidă tentativă de manipulare, cu două obiective destul de evidente pentru cei cu vechime în presă: 1. a prezenta drept investigaţii jurnalistice nişte texte plătite de ONG-uri din străinătate, bazate pe „dovezi” de genul „ne-a spus un localnic care dorea să-şi păstreze anonimatul”  şi menite exclusiv a produce titluri senzaţionaliste care să fie rostogolite pe facebook de propaganda ONG-istă şi 2. a acredita ideea că a prezenta documente contabile din care rezultă că un ONG este finanţat de Soros, de statul norvegian şamd reprezintă o operaţiune de tip kompromat.

La doar câteva zile distanţă, acelaşi Tolontan lansează în ziarul pe care îl conduce (şi care teoretic cel puţin aparţine familiei Voiculescu) o campanie furibundă împotriva proiectului preluării Rapidului de către primăria sectorului 1. Oamenii lui „de casă” din redacţie, produc texte absurde despre felul în care PSD ar încerca să-şi tragă echipă de fotbal, „omiţând” faptul că primăria nu e a PSD, că înaintea lui Daniel Tudorache a fost primar vreo 3 mandate penelistul Chiliman şamd. Totul culminând cu o făcătură delirantă intitulată „REVOLTĂ a galeriei dure de la Rapid: „GATA cu proiectul primăriilor! N-avem nevoie de asistență socială” şi în care 5-6 indivizi veniţi în crucea nopţii cu nişte bannere în faţa primăriei erau prezentaţi ca reprezentând galeria Rapidului.

 

sursa foto gsp.ro

Oricine a văzut vreodată cum se manifestă galeria Rapidului îşi dă seama pe loc că un „protest” după miezul nopţii, făcut cu câţiva oameni strict pentru a furniza material propagandiştilor de la GSP nu are nici o legătură cu „arsenalul” suporterilor giuleşteni.  Oamenii care scandau ziua în amiaza mare, pe stadion, contra clanului Ceauşescu în cele mai teribile momente ale dictaturii  nu se ascund „noaptea ca hoţii”.

De fapt, scopul acestei  înscenări penibile a fost, exact cum scria Tolontan apropo de descinderea ANAF la Rise Project, să furnizeze muniţia kompromatului. Iar principala gură de foc a kompromatului s-a dovedit a fi chiar „neprihănitul” Tolontan, care a publicat ieri tot pe blogul propriu textul intitulat sugestiv  „Cine îl oprește pe Dragnea ca, după ce cumpără Rapid, să facă o ofertă pentru FC Barcelona?!” . Şi în care, desigur, autorul susţine că Citește restul acestei intrări »


Consilieri de la Sectorul 1 care au blocat preluarea Rapidului (II) : Mădălin Virgil Olteanu

17 Iulie 2017

Serialul promis continuă, dar de data asta plecăm din zona politrucilor luaţi de pe băncile facultăţilor particulare direct în posturi de consilieri parlamentari  şi coborâm abrupt în cea a băieţilor cu CV pe la Administraţia Pieţelor, specializaţi în dat cu pumnul.  Din păcate nu este vorba despre o metaforă, iar în înregistrarea de mai jos îl puteţi vedea în acţiune pe consilierul PNL Mădălin Virgil Olteanu, în timp ce îi administrează o bătaie zdravănă directorului adjunct de la ADP sector 1 , Şerban Acatrinei:

 

Ca om cu oarece cunoştinţe de kickboxing, v-aş invita să remarcaţi combinaţia braţ-picior cu care Olteanu îl zdruncină serios pe Acatrinei  dacă nu ar fi lucruri mult mai interesante de observat în acest filmuleţ. Cum ar fi faptul că unul dintre cei doi indivizi care îi „ţin spatele” lui Mădălin Olteanu era la data respectivă angajat al  Poliţiei Locale sector 1, fapt care mai adaugă câteva semne de întrebare unui incident care aduce mai degrabă a reglare de conturi decât a dispută violentă (profesională, sentimentală, politică şamd) între un consilier local şi un angajat al primăriei. Un alt aspect foarte interesant este că din informaţiile pe care le deţin Şerban Acatrinei NU A DEPUS PLÂNGERE PENALĂ şi nu şi-a scos certificat medico-legal.  Asta deşi filmuleţul acesta tronează pe o grămadă de site-uri inclusiv pe cel al Realitatea TV.  De asemenea, până acum nu am reuşit să aflu de la alminteri foarte volubila Poliţie a Capitalei dacă instituţia s-a auto-sesizat cu privire la săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe” prevăzută la art. 193 Cod Penal.

Desigur, dacă nu existau detaliile de mai sus iar incidentul în cauză nu ar mai avea legătură cu nimic din biografia lui Mădălin Olteanu am putea să ne gândim la niscaiva suferinţe din amor finalizate cu un caft tip „nu daţi la oglinzi că-s cu chirie”, ceva gen Caragiale transpus în decorul prozaic al Pieţei Domenii. Doar că un pic de documentare scoate la lumină detalii care tind să pună organizaţia PNL sector 1 într-o lumină al naibii de proastă, mai ales dacă ne gândim la veşnicele declaraţii despre penali ale conducerii partidului.

Pe scurt: una dintre calităţile lui Mădălin Virgil Olteanu este cea de Citește restul acestei intrări »


Consilieri de la Sectorul 1 care au blocat preluarea Rapidului: Cristina Iuliana Grigorescu

7 Iulie 2017

 

sursa foto: Facebook

sursa foto: Facebook

Încep azi un serial menit să-i facă un pic mai cunoscuţi în spaţiul public pe aceşti oameni de valoare, care trudesc pentru binele cetaţenilor din sectorul 1. Şi ce început mai bun aş putea găsi decât numita Cristina Iuliana Grigorescu, o jună care ne fericeşte cu vastele ei cunoştinţe de administraţie dar care, conform propriei declaraţii de avere (publicată conform legii pe site-ul Primăriei Sectorului 1) domiciliază în sectorul 4. Având în vedere că locuieşte, conform aceleiaşi declaraţii, în apartamentul proprietate personală, rezultă logic că tot în sectorul 4 plăteşte şi impozitele. Cu alte cuvinte, unul dintre voturile care au blocat preluarea Rapidului de către Primăria Sectorului 1 a venit de la cineva care nu contribuie în nici un fel la bugetul acestui sector, dar care, multumită unei legislaţii imbecile, a putut ocupa un loc de consilier.

Din păcate, lista miracolelor nu se sfârşeşte aici, mai degrabă abia începe. Conform contului de facebook al junei, în 2013, în timp ce studia la fabuloasa universitate creştină „Dimitrie Cantemir”, prindea deja un post de consilier parlamentar. Probabil pentru că o recomandau experienţa profesională şi vastele cunoştinţe acumulate în învăţământul cu plată.

Glumeam, desigur. Precum în celebra serie BD, nu o recomandau „vocea şi talentul ei” ci niscaiva legături de rudenie. Soţul, nimeni altul decât Silviu Grigorescu, actual director la dezvoltatorul imobiliar Hanner România, devenea în 2013 (ce coincidenţă) consilier la Ministerul Economiei, în mandatul atotmiruitorului Varujan Vosganian. Nu-i aşa că-i o plăcere să vezi asemenea tineri frumoşi şi liberi zburând direct de pe băncile unei facultăţi particulare în funcţii importante din aparatul de stat?

Acum hai să discutăm şi partea care se citeşte printre rânduri: dezvoltatorul Hanner România, la care este director soţul junei, se chinuie de ani buni să Citește restul acestei intrări »


De ce încearcă noua Securitate să blocheze proiectul lui Dan Tudorache de reînfiinţare a Rapidului?

3 Iulie 2017

În caz că nu ştiaţi, consilierii USR şi PNL de la sectorul 1 s-au abţinut cu toţii de la vot, blocând deocamdată în consiliul local preluarea clubului Rapid de către Primăria Sectorului 1.  Manevra partidului neosecurist USR vine la mai puţin de un an după ce Rapidul a fost băgat în faliment de o decizie cu desăvârşire absurdă a instanţei prin care statul român şi-a dat singur o ţeapă de peste 2 milioane de euro.  Da, aţi înţeles bine, în condiţiile în care clubul promovase sportiv în Liga 1 şi avea de încasat ca venit 100% sigur 2 milioane de euro din drepturi TV, instanţa a preferat să declare falimentul, blocând promovarea şi implicit încasarea acestor bani. Asta în loc să lase clubul să joace cu juniorii în Liga 1 şi să pună poprire pe banii care urmau să vină de la LPF.

La fel de aberantă ca şi decizia „onoratei” instanţe este poziţia consilierilor USR si PNL:  faptul că primăria vrea să achiziţioneze brandul unui club vechi de 94 de ani, extrem de iubit în sectorul 1, cu palmares impresionant încă din perioada interbelică şamd nu poate fi privit negativ decât de nişte securişti care se tem de spiritul liber al Rapidului.  Pur şi simplu achiziţia asta este o afacere bună pentru primărie oricum o dai, având în vedere că nu-s multe cluburi europene cu istorie de aproape de 100 de ani în spate disponibile pentru vânzare la sume derizorii.

În loc să se ralieze unei iniţiative care în mod evident are asigurată susţinerea necondiţionată a oricărui rapidist sănătos la cap, consilierii USR şi PNL au preferat să facă pe Gică-contra, în pofida oricărei logici şi a bunului-simţ elementar. Practic, acţionând în felul ăsta cele două partide s-au asigurat că pierd orice urmă de simpatie în rândul unui grup numeros de suporteri foarte pătimaşi.

Ca să înţelegeţi mai bine absurditatea poziţiei consilierilor USR şi PNL trebuie precizat din capul locului că (după eventuala achiziţionare de către primărie) bugetul clubului Rapid ar fi oricum votat de consiliul local, unde USR şi PNL au în prezent majoritatea. Adică nu e ca şi cum se făcea Dan Tudorache peste noapte patron în locul lui Copos şi începea să bage milioane la club din bugetul primăriei. Pur si simplu vopsiţii ăştia prezentaţi de noua Securitate pe post de salvatori ai Bucureştiului fac la sectorul 1 o opoziţie distructivă, menită să blocheze orice proiect, indiferent cât de bun, de popular sau de profitabil ar putea fi acesta. Ajunge să spun că în aceeaşi şedinţă de Consiliu Local au blocat alocarea banilor pentru hrană la cele 5 grădiniţe din sector deschise pe timp de vară ca să înţelegeţi cum stau lucrurile.

Explicaţia acestei atitudini este foarte simplă: Citește restul acestei intrări »


Vrea regimul Coldea-Kovesi să lichideze Rapidul?

7 Iulie 2016

Am urmărit cu stupoare odiseea insolvenţei de la Rapid, încercând să găsesc o logică într-o serie de evenimente aparent fără noimă.  Iar în momentul ăsta, după decizia absolut aberantă de faliment dată de prima instanţă, îmi pun în mod serios întrebarea dacă nu cumva actualul regim care conduce România încearcă să distrugă acest club atât de iubit?

Lucrurile sunt simple: FC Rapid datorează doar statului vreo 10 milioane de lei, alţi creditori mai având şi ei de încasat vreo 7 milioane.  Actualul patron nu pare să aibă de unde să scoată această sumă, dar a ţinut cât de cât corabia pe linia de plutire, iar pe teren echipa a reuşit promovarea în Liga 1.  Această promovare înseamnă un venit de peste 9 milioane de lei din drepturi TV, bani care vor fi însă obţinuţi doar dacă echipa nu intră în faliment şi poate evolua în liga I.

Cu alte cuvinte, dacă şi Curtea de Apel menţine decizia de intrare în faliment, statul Român îşi dă singur gaură în buzunar: din lichidarea Rapidului nu se poate obţine mai nimic, iar veniturile care erau obţinute prin participarea în liga I vor reveni echipei care va lua locul Rapidului în primul eşalon. Soluţia raţională ar fi, evident, ca instanţa să oblige Rapidul să folosească o parte a banilor din drepturile TV pentru a achita parţial datoriile istorice. În felul acesta statul ar recupera sigur măcar o parte din bani, existând posibilitatea să recupereze şi restul, dacă echipa reuşeşte să se menţină în liga I la finele următorului sezon. Citește restul acestei intrări »


Dumnezeu a trimis Rapidul in A prin miracolul de la Călăraşi

23 Mai 2016

Evident, ca orice rapidist care se respectă, am fost ieri pe stadion şi am împins echipa spre victoria care a asigurat matematic promovarea. Articolul ăsta nu este însă despre modul în care extraordinarul public din Giuleşti a fost al doisprezecelea, al treisprezecelea şi al paisprezecelea jucător în meciul jucat de Rapid contra unui satelit al FCSB care a luptat cu ghearele şi cu dinţii pentru a ne bloca drumul spre prima ligă. Pentru ca promovarea să poată fi obţinută matematic în Giuleşti, în faţa propriilor suporteri şi să nu depindă de o relativ incertă victorie la Bacău în ultima etapă, era nevoie ca Farul Constanţa, o echipă fără nicj un obiectiv şi cu grave probleme financiare, să încurce Dunărea în meciul jucat sâmbătă chiar la Călăraşi.

Cu o echipă formată din copii de 18-19 ani plus un atac compus din doi veterani care literalmente trăgeau de ei la fiecare sprint (Pătulea şi Chiţu)  Farul părea victimă sigură. Nici nu începuse bine meciul şi deja Dunărea avusese o bară plus alte 5 ocazii monumentale de a marca, iar meciul părea o simplă formalitate. Numai că, aşa cum se întâmplă când fotbalul este jucat pe bune, miracolele chiar sunt posibile în acest sport. Care stârneşte asemenea pasiuni şi pentru că, uneori, realitatea din teren învinge incredibil orice logică şi orice statistică. Aşa că Dunărea a continuat să rateze ireal ocazie după ocazie, iar Farul a înscris la singurul atac mai închegat pe care l-a avut în repriza întâi, Pătulea arătând că a învăţat câte ceva pe parcursul anilor petrecuţi prin Anglia şi marcând cu capul  un gol de toată frumuseţea.

Recunosc sincer că nici la pauză nu îmi făceam vreo iluzie, pentru simplul motiv că părea cu desăvârşire exclus ca sarabanda de ocazii uriaşe ale Dunării să nu înceapă să se materializeze şi pe tabelă.  Aşa că am tot continuat să mă frec la ochi în repriza a doua, văzând cum mingea pur şi simplu refuza să intre în poarta Farului, inclusiv din situaţii în care părea imposibil să ratezi. Nu sunt şi nu am fost vreodată un exaltat, dar ce s-a întâmplat în meciul ăsta se poate numi doar miracol: nu cred că mi s-a mai întâmplat să văd vreodată pe viu cum legile naturii par să se suspende. Dacă ştiţi scena din Pulp Fiction, când drogatul ascuns în baie iese urlând şi goleşte pistolul de la 2-3 metri spre gangsterii înterpretaţi de Samuel L Jackson şi  John Travolta, iar cei doi se uită spre propriile lor piepturi nevenindu-le să creadă că nu sunt ciuruiţi, o să înţelegeţi ce vreau să spun.

Ei bine, miracolul de la Călăraşi a continuat vreme de mai bine de 35 de minute din repriza a doua, cu Dunărea ratând neverosimil, atacând tot mai disperat şi rămânând în 10 la primul contraatac mai legat al Farului. După care meciul a căpătat aspect de „curtea şcolii”, cu călărăşenii prăvălindu-se în atac dar continuând sa rateze din orice poziţie, în vreme ce veteranii din atacul Farului au marcat câte un gol (Chiţu în min 72 şi Pătulea în min 75) la contraatacuri care acum mergeau ca pe bulevard.

Fără nici un fel de exagerare, vă spun că în min 84, când tabela arăta un ireal 0-3, raportul ocaziilor majore de gol cred că era cel puţin 25-4 pentru Dunărea, prin ocazii majore înţelegând aici bare, mingi respinse de fundaşi de pe linia porţii, şuturi din 10 metri poziţie centrală care se duceau la 10 cm pe lângă etc etc. Asta ca să nu mai vorbim despre Citește restul acestei intrări »


„Rapidul a fost prima echipă comunistă pentru că a jucat cu soarele pe piept” – o aberaţie vehiculată de adoratorii ciobanului albanez

16 Octombrie 2015

Din ce în ce mai frecvent, în spaţiul virtual este vehiculată ideea că Rapidul ar fi fost prima echipă comunistă pentru că în 1946 (aşadar cu un an înainte de înfiinţarea echipelor comuniste „cu acte în” regulă” Steaua/CCA şi Dinamo) a jucat având pe piept soarele. Care soare ar fi fost semnul electoral al comuniştilor.  Cei care pun în circulaţie această aberaţie sunt fie adoratori ai lui Becali, fie mankurţi stelişti din specia Tolontan&Co, genul care încearcă să rescrie istoria doar pentru că trecutul echipei pe care o susţin ei este îngrozitor de pătat cu abuzuri, samavolnicii şi încălcări flagrante ale oricăror legi sau regulamente.

Ca de obicei în cazul manipulărilor steliste  (rămâne de manual măgăria din cartea lui Vochin, că Steaua ar fi fost înfiinţată de „ofiţeri ai armatei regale române” ) avem de-a face cu o minciună construită prin alipirea unui fals la un adevăr. Este indiscutabil că Rapidul chiar a jucat cu soarele pe piept în anul 1946, acest lucru fiind atestat de numeroase fotografii de epocă. La fel de indiscutabil este faptul că publicul rapidist a aprobat acest lucru, fiind prezent în număr mare (ca de obicei) la meciuri şi susţinând echipa. Dar este o minciună sfruntată că soarele ar fi fost semnul electoral al comuniştilor.

Evident, maipularea este gândită pentru a-i influenţa pe tot mai numeroşii români care habar n-au de istoria acelei perioade tulburi. În realitate, comuniştii nu aveau nici pe departe în 1946 baza de mase necesară pentru a participa pe cont propriu la alegeri, aşa că au preferat, firesc, să participe la o mare coaliţie a partidelor de sânga. Din această coaliţie, denumită  Blocul Partidelor Democrate (şi care la rândul ei s-a aliat cu partidul etnicilor maghiari şi cu Partidul Democrat Ţărănesc al lui Nicolae Lupu) , au făcut parte Citește restul acestei intrări »