Lăutar ţigan, împuşcat din greşeală de mafioţi şi lăsat să moară de italieni

18 iunie 2009

 Filmul nu mai necesită, cred, nici un comentariu. Detaliile tragediei le găsiţi pe site-ul ziarului italian Il Mattino . Când îmi mai trec sila şi oroarea, poate o să traduc si textul.

Reclame

Oligofrenii de la „Il Giornale” în fac pe Lucescu „ţigan român”

21 mai 2009

lucescu il giornale

 Când, înaintea semifinalei ultimului Campionat Mondial, un ziar nemţesc i-a făcut pe italieni „popor de paraziţi, buni numai să trăiască din zestrea trecutului”, am fost scandalizat de ceea ce părea a fi o mostră de ghiolbănie mediatică ieşită din comun. Recunosc cinstit că m-am înşelat, şi că nemţii aveau dreptate: pentru că în nici o ţară normală, de oameni care se respectă cât de puţin, n-ar fi putut să apară indescriptibila mizerie pe care o puteţi citi mai sus despre Mircea Lucescu.

 România nu e nici în război cu Italia, nici nu are diferende teritoriale cu ea, nici vreo ura istorică acumulată de secole. Dimpotrivă, in secolul XX relatiile au fost bune spre cordiale. Aşa că ar fi fost normal ca un oligofren capabil să slobozească pe gaura gurii o idioţenie precum cea din Il Giornale să nu mai aibă la ora asta loc de muncă, şi, în general vorbind, nici să nu-şi mai găsească prea curând, oricum nu în presă.

 Nu spun asta din vreo manie pentru corectitudinea politică: n-aş fi avut nimic împotriva precizării unei apartenenţe etnice dacă aceasta ar fi fost în vreun fel relevantă pentru subiectul în discuţie. Dar Mircea Lucescu tocmai a câştigat cupa UEFA, şi nu contează câtuşi de puţin dacă autorul performanţei român neaoş, armean, secui, ungur, sas, lipovean sau ţigan, contează că este un cetăţean român născut, crescut şi format profesional în România.

 Dar tocmai asta îi doare pe macaronarii de doi bani care au scris şi publicat infamul articol: faptul că un român a format o echipă care a câştigat cupa UEFA într-un an în care nici o echipă italienească n-a reuşit măcar să ajungă în semifinale!

 Aşa că, pentru toţi italienii care gândesc la fel ca autorul articolului din „Il Giornale”, am, pe lângă tradiţionalul „vaffanculo!”, şi o dedicaţie: scena din filmul „True Romance” în care un poliţist pensionar, magistral interpretat de Dennis Hopper, îl sileşte practic pe un naş mafiot să-l împuşte, explicându-i care este originea etnică a sicilienilor:

P.S. Personal nu cred că Mircea Lucescu e ţigan, oricum nu Citește restul acestei intrări »


Berlusconi, noul Nero

19 aprilie 2009

Italia începutului de mileniu III ne oferă spectacolul trist al demonizării românilor ce trăiesc şi îşi câştigă traiul în spaţiul geografic ce, în Antichitate, reprezenta centrul şi capitala Imperiului Roman. Acelaşi spaţiu în care, cu aproape 2000 de ani în urmă,  începând domnia lui Nero şi terminând cu Licinius, creştinii au fost persecutaţi în repetate rânduri de către o putere care încerca să găsească un convenabil ţap ispăşitor pentru problemele Imperiului. (1)

Revenind în zilele noastre, Italia (al cărei Umanism renascentist a înlocuit încet încet credinţa în Dumnezeu cu încrederea în Om) a descoperit cum, pentru toate relele ce se întâmplă în ţară, pentru toate crimele şi, mai ales, în cadrul acestora, violurile, sunt vinovaţi nu făptuitorii, ci românii. O judecată simplă şi extrem de confortabilă, capabilă să seducă masele neinstruite, frustrate de criza economică, nervoase şi violente.

Dar cum s-a ajuns aici? După ce autoritaţile locale au tolerat şi încurajat încălcarea legii ani de-a rândul, fiind de acord tacit cu înjghebarea imundelor adăposturi ale romilor de la periferia marilor oraşe, cu practicarea prostituţiei, inclusiv infantile, cu munca la negru, cu cerşetoria şi infracţionalitatea de pe urma căreia a profitat mafia, acum Italia este şocată de violenţa unei generaţii de tineri romi crescuţi în conditii subumane, la marginea strălucirii indiferente dar concupiscente a metropolelor. O generaţie care şi-a trăit copilăria în corturile de carton unde, după lăsarea serii, italieni beţi veneau să-şi satisfacă poftele cu surorile şi mamele lor, cu ţigănci de 13 ani sau însărcinate, supunându-le pe acestea la perversiuni şi abuzuri care, apoi, se rezolvau cu mărirea plăţii către bulibaşă.

În acelaşi timp, circa un milion de români trăiesc şi muncesc în Italia, în condiţii grele, preluând, pe piaţa forţei de muncă, exact meseriile prea murdare sau dificile pentru a fi prestate de italieni: muncitori în construcţii, salubritate, servicii sociale, ospătari, muncitori necalificaţi, şoferi etc. Aceşti români, oameni cinstiţi şi creştini ortodocşi practicanţi, au devenit ţinta persecuţiilor generate de fenomenul infracţional răspândit în sânul minorităţii rome pentru simplul motiv că şi românul muncitor, ca şi romul care a violat, făcând ce a văzut ani de-a rândul dincolo de perdeaua pătată ce separa unind lubricitatea de copilarie, au paşaport pe care scrie România.

Şi atunci când autorităţile de dreapta, conduse iresponsabil de măscăriciul naţional Berlusconi, îşi exersează retorica naţionalistă, anatemizând cu patos românii şi, mai recent, România, când renumiţi psihologi italieni condamnă în masă poporul român pentru că a suferit sub dictatura comunistă, dovedind ştiinţific cum copiii născuţi în perioada odiosului decret care interzicea avorturile sunt violatori înnăscuţi (2), ce reacţie putem aştepta de la italienii care se confruntă cu probleme mari, care le ameninţă modul de viaţă, sănătatea, familiile şi dintre care aş enumera doar câteva, mai importante: Citește restul acestei intrări »