Soluţia pentru Roşia Montană

17 septembrie 2013

Protestele din ultimele zile, atât cele de la Bucureşti şi din alte mari oraşe ale ţării (ba chiar şi din străinătate) cât şi cele de la Roşia Montană au pus în evidenţă şi pentru neavizaţi un fapt care era cât se poate de clar de la început: cele două părţi aflate în conflict (asa-zisa „societate civilă” susţinută acum, inclusiv în stradă, de o grămadă de oameni cu motivaţii dintre cele mai diverse versus RMGC, susţinută şi ea de locuitorii din zonă care îşi fac socoteala că nişte salarii bune vreme de vreo 15 ani sunt mai mult decât nimic)  se situează pe poziţii absolut ireconciliabile.

 Pe de o parte RMGC, după ce a băgat vreme de peste 15 ani sume colosale în campanii de publicitate, de captatio benevolentiae (ca să nu spun de şpăguire, că nu există dovezi) şamd vrea pur şi simplu să fie lăsată să facă fix ce vrea: o exploatare  în care să fie procesate pe repede inainte, prin folosirea unor utilaje de mare capacitate, minereurile excavate prin decopertarea dealurilor de la Roşia Montană. Evident, procedând în felul ăsta, rentabilitatea este maximă (n-o lungeşti sute de ani cu salarii şamd) dar şi impactul asupra mediului este maxim iar lacul cu cianuri rămas în urmă va avea dimensiuni colosale. Ceea ce ridică o gravă problemă de mediu, pentru că şansele ca apa dintr-un lac de asemenea dimensiuni (ţinut locului doar de un baraj de pământ) să ajungă în pânza freatică sunt foarte mari, chiar şi fără a discuta de scenariul unei deversări catastrofale, oricând posibil.  Iar compania mai este susţinută furibund în această tentativă de toţi cei care,din 1999 încoace, s-au dedulcit la banii RMGC, adică de „Oamenii-portofel” din presă, politică sau chiar din blogosferă.

 Pe de altă parte, „societatea civilă” (ghilimelele le voi explica pe parcurs) care a fost catalizatorul actualelor proteste încearcă să împingă opinia publică din România în direcţia respingerii oricărei exploatări cu cianuri, precum şi a altor proiecte dubioase dpdv ecologic (vezi gazele de şist).  Lucru la fel de aberant ca şi încercările RMGC, întrucât interzicerea cianurilor ar însemna ca România să nu mai poată extrage aur în mod rentabil decât în momentele de creştere masivă a preţului acestui metal.  Nu întâmplător exploatarea de stat de la Roşia Montană, care NU FOLOSEA CIANURI, în pofida aberaţiilor debitate de Victor Ponta la Antena 3, a devenit complet nerentabilă de la sfârşitul anilor 80, când preţul aurului a coborât sub 400 de dolari uncia. Cu alte cuvinte, diversele ONG-uri care au reprezentat în primă instanţă „masa critică” a acestor proteste vor, de fapt, ca în România să nu mai existe exploatări aurifere deschise permanent. Coroborând acest aspect cu faptul că de la actualele proteste ies în faţă tot figuri pur şi simplu odioase ca Remus Cernea (personaj parcă inventat pentru a pune România în situaţii neplăcute, de la vizite ale unor parlamentari în Taiwan (ţară a cărei recunoaştere te aduce automat la cuţite cu China) şi până la o gargară aberantă despre căsătorii gay) parcă începe să ne dea cu virgulă.

 Evident însă că nu se pot pune în echilibru protestele regizate de la Roşia Montană, de genul „33 de mineri angajaţi ai unei companii care vrea să facă exploatare de suprafaţă nu mai vor să iasă din mină galeriile romane transformate în muzeu” cu cele cât se poate de serioase de la Bucureşti, unde ONG-urile au convins vreo 20.000 de oameni să li se alăture în marşul de pe 15 septembrie.  Nici nu se pot bagateliza protestele de la Bucureşti spunând că protestatarii sunt „hipsteri”, cum încearcă să facă tot felul de idioţi zilele astrea, pentru simplul motiv că 20.000 de oameni aflaţi în stradă creează o imagine care ajunge la alte milioane. Iar milioanele astea nu sunt hipsteri şi dacă ies în stradă s-a terminat şmecheria şi pentru Băsescu şi pentru Ponta ba chiar şi pentru „organele” care, în frunte cu SRI, ar trebui să sape cu îndârjire în trecutul afacerii RMGC pentru a scoate la iveală complicităţile unor demnitari trecuţi şi prezenţi.

 De fapt, principala problemă la Roşia Montană nu este reprezentată de cianuri ci de faptul că RMGC vrea să dea României o uriaşă ţeapă, de genul celor date de astfel de companii prin ţările africane cu complictatea vreunui dictator. Iar soluţia acestei probleme nu este interzicerea cianurilor extragerii aurului în România, cum vor unii, ci ejectarea RMGC de la Roşia Montană  şi exploatarea de către stat a acestei resurse (şi a celorlalte minerale prezente acolo).

 Ni se spune obsesiv că pentru aşa ceva am avea nevoie de miliarde de euro. de care statul nu dispune. NIMIC MAI FALS. Am avea nevoie de miliarde de euro pentru Citește restul acestei intrări »

Reclame

Crin Antonescu ingroapa legea pentru cianurile de la Rosia Montana

10 septembrie 2013

Demonstrand, din nou, ca este singurul politician roman al momentului capabil sa ia o decizie care sa respecte vointa alegatorilor, nu pe a diversilor „licurici” mai mari sau mai mici, Crin Antonescu i-a taiat azi craca de sub picioare PSD-ului, declarand raspicat ca nu poate sustine un proiect de lege care divizeaza in asemenea hal societatea romaneasca. In fata acestei pozitii extrem de hotarate a aliatului sau, Victor Ponta nu a mai avut nici el cum sa declare altceva decat ca proiectul legii speciale pentru exploatarea de la Rosia Montana este mort, asa ca, probabil, vom asista in zilele urmatoare la respingerea acestuia in Parlament.

In acest fel, abjecta manevra a lui Basescu (care transformase ecologistii (multi dintre ei bine-intentionati) care manifestau contra proiectului in masa de manevra anti-USL si anti-guvern), ramane fara obiect. La fel, si haitele basiste care presteaza pe net nu mai au cum sa sustina ca USL-ul si-a incalcat promisiunile electorale. Si, desigur, orice om cu mintile acasa poate constata cine este singurul lider politic din Romania care nu a avut o pozitie duplicitara apropo de acest proiect: Crin Antonescu.

Evident insa ca ingroparea unui proiect de lege care contravenea flagrant legislatiei in vigoare nu inseamna neaparat si finalul povestii cu cianurile de la Rosia Montana. Asta pentru simplul motiv ca aurul se invarte azi intre 1300 si 1400 de dolari uncia, dupa ce s-a plimbat si pe la 1750-1800 de dolari anul trecut, in vreme ce in anii ’90, cand Romania a cautat un investitor care sa continue exploatarea, uncia s-a vandut cu preturi intre 280 si 380 de dolari.  Cu alte cuvinte, daca Gabriel&Co puteau face profit la pretul ala, va dati seama ce profituri ar putea face la preturile de azi! Lucru care, coroborat cu sumele enorme investite in spagi, campanii de PR si publicitate revarsata in mass-media, va face firma canadiana sa lupte pana la capat pentru zacamintele de la Rosia Montana.

Problema, din punctul meu de vedere, nu sunt bazaconiile ecologiste vomitate de Nicusor Dan, Remus Cernea si altii bagatori in seama de acest gen (de fapt niste papusi maevrate de Basescu, dar despre asta vom mai vorbi).  Daca vrei sa te asiguri ca investitorul nu-ti lasa in spate o catastrofa ecologica de proportii, te poti asigura de asta prin contract, inclusiv obligandu-l sa depuna un fond de garantie pe care Citește restul acestei intrări »


Cianurile de la Roşia Montană şi jigodiile de presă

3 februarie 2010

Oricât de ciudat ar părea,  firma Roşia Montană Gold Corporation a făcut, până una-alta, un mare bine României: dacă vrei să ştii care sunt ziariştii cu mercurial (nu neapărat lipit în frunte), nu trebuie decât să te uiţi cine sunt ăia care fie scriu în favoarea proiectului cianuristic care vrea sa ne uşureze de câteva sute de tone de aur şi să ne arunce câteva firmituri, fie au uitat subit că există acest super-subiect de presă.

Băsescu a comis recent un abuz înfiorător, declarând la OTV că proiectul Roşia Montană va fi discutat în CSAT, „cu expertiza pe masă”. Aţi văzut vreun editorial necruţător al CTP-ului pe această temă? Sau i-a lăsat pe alţii să scrie ceva în Gândul, măcar să se întrebe retoric ce treabă are Consiliul Suprem de Apărare a Ţării cu problemele ecologice grave ridicate de proiectul cu cianuri, sau cu distrugerea unui sit roman unic în Europa? Ete na, e mult mai interesant să-i dai în cap lui Mutu, cu ciuda ăluia care n-a avut suficient talent pentru a face performanţă în sport.

Iar dacă până acum nu ştiaţi ce-i uneşte pe CTP şi Ciutacu (poreclit, în virtutea bunelor relaţii, „băiatul ăla cu ochi umezi” chiar de fostul său şef de la Adevărul), ei bine aţi ghicit: dorinţa de a nu scrie despre  Roşia Montană. Nasoale subiectele astea de pe urma cărora poţi, Doamne-fereşte, să faci gaură în buzunarul trustului sau să ratezi şpaga de la Gabriel.

Înţeleg că pe criza asta banii din contractele de publicitate oferite cu nemiluita de RMGC le fac multora cu ochiul, dar banii vin şi se duc, în timp ce siturile romane ar trebui să rămână unde stau de 2000 de ani. Iar ideea camioanelor cu cianuri care ar trebui să facă naveta pe serpentinele de la Roşia Montană, în stil „Salariul Groazei”, ar trebui să le dea fiori tuturor celor care mai au un dram de conştiinţă. Gazetărească sau de oricare ar fi ea.