Celebrul Sebastian Ghiţă – prins ca ultimul puşcăriaş fugit de la dat zăpada

14 Aprilie 2017

 

În caz că nu ştiaţi, peste 90% dintre evadaţii din România nu scapă de după gratii săpând cu linguriţa un tunel sau plătind o bandă de mercenari să vină cu elicopterul de asalt în curte la Jilava.  Se folosesc pur şi simplu de un moment în care sunt scoşi la muncă pentru a înşela vigilenţa a 2-3 gardieni burtoşi şi prost plătiţi.  Şi, bineînţeles, sunt prinşi la fel de simplu: câţiva poliţişti în civil aşteaptă vreo 2-3 zile în faţa caselor părinţilor/fraţilor şamd şi prind cel puţin 80% dintre cei scăpaţi prin metoda de mai sus.

Ar fi fost de presupus ca Sebi Ghiţă, om cu cine ştie câte milioane în cont plus diverse contacte cu securişti unşi cu toate alifiile să ştie şi el atâta lucru: că rudele apropiate îi vor fi urmărite niţel mai bine decât rudele vreunui şpringar fugit de la dat zăpada. Ei bine nu: El Fugitivo a fost  prins prin Serbia în timp ce se întâlnea cu fratele său  Alexandru Ghiţă. Exact ca în celebra parodie „Dracula: Dead and loving it”, fratele Ghiţă şi-a zis „I must outsmart them”, a plecat spre Istanbul şi apoi Citește restul acestei intrări »


SIE şi bloggerii pişcotari sau cum să te împuşti în picior ca un 007 rătăcit în online

21 Martie 2017

În toiul scandalului creat în jurul SRI de afacerea Ghiţă scriam câteva cuvinte despre felul înţelept în care generalul Silviu Predoiu de la SIE a ştiut să stea departe de „lumina reflectoarelor” de la televiziunile de ştiri. Cum orice minune ţine câteva zile în România, n-a trecut prea mult până ce SIE a decis să se arunce singur într-un posibil scandal mediatic.

O să încep cu o ştire aparent fără nici o legătură cu această speţă: compania Google a fost luată dur la întrebări (şi nu numai) de câţiva dintre marii săi clienţi de publicitate, care constataseră că reclamele lor au ajuns să fie afişate pe YouTube lângă conţinut video creat de diverşi extremişti de dreapta.  (un articol bine închegat pe tema asta are The Guardian) . Evident, Google şi-a cerut imediat scuze şi a luat măsuri, deşi respectivele reclame nu fuseseră plasate acolo voit, ci în mod automat, de către diverse progrămele şamd. Această atitudine fiind forţată de faptul că Unilever îşi retrăsese deja reclamele în vreme ce alţi mari clienţi de publicitate „puseseră pauză” până se rezolvă problema.

Cu alte cuvinte, în mediul privat marile organizaţii au grijă de imaginea lor, nu vor ca reclamele lor să fie asociate cu personaje nefrecventabile, care propovăduiesc ura de rasă, de clasă şamd. Meanwhile in Romania se făcea că SIE, serviciul secret care traversase furtuna Ghiţă fără să fie deranjat cu o vorbă, se hotăra subit să-şi facă reclamă (în vederea unei campanii masive de angajări)  prin 4 bloggeri, între care Cetin Ametcea zis Arhi şi Valentin Adrian Petcu zis Zoso.

Cetin Ametcea, un vector de imagine pentru SIE

Cetin Ametcea, un vector de imagine pentru SIE

Pe Cetin Ametcea îl puteţi vedea în acţiune în imaginile de mai sus, dar nu asta ar fi problema, poate SIE vrea să recruteze mai de la mahala şamd. Chestia e că pe timpul protestelor contra ordonanţei 13 respectivul a făcut o propagandă absolut disperată anti-PSD, la nivel de spume la gură. Dreptul lui, desigur, doar că SIE ar trebui teoretic să fie un serviciu apolitic, deci asocierea cu activişti, propagandişti şamd ar trebui să fie exclusă din start.

Şi mai grav stau lucrurile în cazul lui Petcu Adrian Valentin zis Zoso, personaj care când nu se lăuda cu furturile comise în Metro (la propriu)  făcea „interviuri” de PR cu Băsescu sau scria că ţăranii din România (adică oamenii care locuiesc la sat, nu „ţăranii” în sens figurat) ar trebui înecaţi ca şobolanii. Mi-e prea silă să stau să înşir acum print-screen-uri şamd, cam toată lumea cunoaşte povestea.

Pe scurt, dacă vroia să declare război PSD-ului, simpatizanţilor acestuia şi instituţiilor media care nu prea înghit băsismul în formă delirantă, SIE a făcut exact ce trebuia. Lucru demonstrat imedat de Citește restul acestei intrări »


Wikileaks Vault 7 – dezvăluiri uluitoare despre cum spionează CIA şi posibil „băieţii”noştri

8 Martie 2017

După cum puteţi observa, până la această oră subiectul nu a fost nici măcar atins de posturile TV româneşti, de ziare, de trompetele sitemului din blogosferă şamd. Asta cu toate că primele 8,761 documente dezvăluite de Wikileaks în legătură cu activitatea CIA cuprind lucruri care este foarte posibil să se aplice deja şi în România, doar suntem „parteneri strategici”. Pentru azi o să mă ocup aşadar de metodele care este posibil să fi fost „exportate” şi la noi.

Să aruncăm pentru început un ochi asupra celor mai interesante chestii:

  1. Programul „îngerul care plânge” dezvoltat încă din 2014  împreună cu agenţia britanică MI5 permite preluarea controlului smart-TV-urilor Samsung şi plasarea acestora într-o stare de „fals oprit”. Utilizatorul crede că televizorul este oprit când de fapt acesta acţionează ca un microfon, înregistrând conversaţiile şi trimiţându-le spre un server al CIA. Evident, e foarte probabil să existe programe similare pentru celelalte branduri relevante care produc smart Tv-uri.
  2.  O unitate specializată a CIA se ocupă de producerea şi chiar de achiziţionarea de la contractori privaţi de viruşi, malware şamd pentru iOS (sistemul de operare de pe iphone şi ipad).  In ciuda faptului că Apple are o cotă de piaţă de numai 14.5% la nivel mondial, popularitatea acestor device-uri printre politicieni, diplomaţi, milionari şamd a determinat CIA să acorde o atenţie disproporţionată acestei platforme software.
  3.  O unitate similară se ocupă şi de sistemul de operare Android, care deţine circa 85% din piaţa de smartphone-uri. Conform wikileaks, CIA ar avea 24 de viruşi/exploit-uri şamd pentru Android necunoscute de producătorul sistemului de operare (aşa-numite zero day vulnerabilities).
  4.  Evident, computerele cu Windows, OSx, Linux ba chiar şi routerele sunt vizate, inclusiv prin viruşi gândiţi special pentru removable media (stick-uri USB şamd)

Evident, Wikileaks o s-o ţină aşa mult şi bine, dar sunt sigur că aţi prins deja ideea:  orice device are un microfon şi conexiune la net poate fi folosit pentru a vă spiona în timp real, inclusiv celebrul iphone. Dacă are şi cameră vă puteţi trezi zâmbind securiştilor de pe WC, precum Citește restul acestei intrări »


Biziday şi cutremurul cel mare, sau ce se întâmplă când te bagi de bunăvoie sub clopotul de sticlă

3 Martie 2017

biziday-alerta

Scriam acum nici 3 luni despre iniţiativa securistică a aplicaţiei Biziday pentru mobil, cea care urma să le ofere utilizatorilor ştiri filtrate de Moise Guran pe principiul „citeşte tu doar ştiri din sursele pe care le aprob eu”.  Am spus  atunci, cu referire la ideea de a lăsa pe altul să filtreze lucrurile care ajung la tine: „îmi dau perfect de bine seama acum că a te băga de bunăvoie sub clopotul de sticlă oferit gratis de Moise Guran ar reprezenta cea mai imbecilă decizie pe care o poate lua un adult aflat în deplinătatea facultăţilor mintale. „

Ei bine, azi a venit cu un mare zbang confirmarea celor pe care le-am scris la vremea respectivă: aplicaţia lui Moise Guran le-a trimis utilizatorilor o „alerta roşie” care anunţa că în Vrancea ar fi avut loc un cutremur de gradul 10 (!!!) şi că e momentul să se repeadă sub prima grindă mai solidă. Cu speranţa implicită că poate aşa mai au vreo perspectivă să scape cu viaţă (ca idee, devastatorul cutremur din 1977 a avut 7.3 grade pe scara Richter).  Cum „alerta roşie” a aplicaţiei Biziday era menită să te poată trezi din somn la orice oră, având automat activate notificări de sunet, vă daţi seama cât de repede au zburat în stradă „inteligenţii” care au avut fericita inspiraţie să se auto-includă în „elita” lui Moise Guran.

Dincolo de nimicirea oricărei credibilităţi a aplicaţiei lui Moise Guran, acest incident cu tente tragicomice vine să puncteze apăsat două lucruri: 1. Implementarea unui sistem de avertizare a populaţiei în caz de dezastre, perfect posibilă în era smartphone-ului, ar trebui să fie exclusiv apanajul STS-ului, care are capacitatea de a evita apariţia unor glume proaste cauzatoare de panică  şi 2. Omniprezenţii noştri securişti, care ne apără de terorism, de corupţi, de marţieni, care contribuie cu mari analize la strategia NATO şamd au fost total incapabili să Citește restul acestei intrări »


Metoda prin care decid securiştii de la Digi, Dolce şamd ce televiziuni fac audienţă

25 Ianuarie 2017

ideile şi informaţiile din acest articol pot fi preluate doar cu citarea sursei.

Practic toţi românii pe care îi mai interesează televizorul folosesc servicii furnizate fie prin cablu, fie prin DTH (satelit  direct to home), fie prin IPTV de către marii operatori: Digi, Dolce/Telekom, UPC. Românii din străinătate se „descurcă” şi ei în multe cazuri cu o „cutiuţă” de la Digi sau Dolce, luată pe contract din ţară de ei sau de vreo rudă şi conectată apoi la o antena oarecare de satelit reglată pe direcţia potrivită de un priceput (chestie cam ilegală dar total neverificabilă de către operator şi care oferă servicii la un preţ derizoriu comparat cu cele de pe pieţele locale din Italia, Spania, Germania, Franţa etc) .  Şi toţi aceşti oameni folosesc (în principiu, că mai există şi piraţi dar puţini) echipamentele de decodare a semnalului furnizate de operator.

Pe vremuri, când transmisia prin cablu se făcea analogic, omul îşi seta posturile în propriul televizor în ordinea dorită, folosind meniul televizorului.  Si acum chestia asta mai merge în cazul cabliştilor care încă mai păstrează şi transmisie analogică, dar posturile oferite sunt tot mai puţine şi printre ele nu se numără cele din pachetele suplimentare (oricum această posibilitate de recepţie o să dispară destul de curând). Odată cu trecerea la digital,  abonatul a început să schimbe posturile nu cu telecomanda televizorului ci cu telecomanda STB-ului. O vreme , lucrurile au mers la fel ca şi în cazul analogicului: scanai posturile, ele intrau în ordinea stabilită de operator după care, din meniul „cutiuţei” le aranjai cum vroiai.

Treaba asta a mers cum era normal să meargă până acum vreo 2-3 ani, când „băieţii” şi-au dat seama că aici e un mare şmen de făcut. Aşa că au forţat pe gâtul utilizatorilor un update de firmware (softul intern cu care funcţionează „cutiuţa”, receptorul, STB-ul sau cum vrem să-i spunem)  şi prin asta AU ÎMPIEDICAT UTILIZATORUL SĂ ALEAGĂ ORDINEA CANALELOR ÎN GRILĂ.  Pe româneşte: până atunci, dacă tu erai fan Radu Moraru şi  vroiai să ai Naşul TV pe pe locul nr 1 în grilă, intrai în meniul „cutiuţei” şi setai chestia asta. De atunci însă, Naşul TV zace OBLIGATORIU în grila Digi TV între celebrele Estrada TV şi TV H, pe poziţia 109, iar la Dolce şamd situaţia este absolut similară. (Şi da, ştiu ca la postul asta poţi vedea zilnic aberaţii din bezna minţii lui Cartman, pardon Cartianu  şamd, nu asta e ideea)

 Nu e nevoie să fii vreun geniu ca să-ţi dai seama că audienţa unor posturi TV poate fi afectată grav prin această manevră. Un telespectator care butonează posturile de ştiri când se întâmplă vreun eveniment o să se „învârtă”folosind funcţia „next” a telecomenzii  în zona din grilă în care sunt grupate acestea.  În nici un caz n-o să sară prin toată grila, la poziţii pe care nici n-ai cum să le ţii minte dacă n-ai făcut vreo fixaţie. Citește restul acestei intrări »


Despre Soros şi eşecul colosal al SRI

23 Ianuarie 2017

ideile şi informaţiile din acest articol pot fi preluate doar cu citarea sursei.

Nu vă speriaţi, nu mi-am pierdut busola, nu urmează un delir despre bubuli, noua ordine mondială, cabală, masoni şamd. Lucrurile sunt de fapt foarte simple şi în asemenea situaţii cel mai bine este să lucrezi chiar cu materialul clientului, cum spun croitorii. Citez din cartea lui George Soros „The alchemy of finance” publicată pentru prima oară în 1987 şi retipărită destul de frecvent în diverse limbi:

„It will come as no surprise to the reader when  I admit that I have always harbored an exaggerated view of my self-importance – to put it bluntly, I fancied myself as some kind of god or an economic reformer like Keynes (each with his General Theory) or, even better, like Einstein (reflexivity sounds like relativity). My sense of reality was strong enough to make me realize that these expectations were excessive, and I kept them hidden as a guilty secret. This was a source of considerable unhappiness through much of my adult life. As I made my way in the world, reality came close enough to my fantasy to allow me to admit my secret, at least to myself. Needless to say, I feel much happier as a result.

Omul a admis cât se poate de deschis, cu 2 ani înainte de căderea Cortinei de Fier, că s-a visat mereu ca un soi de Dumnezeu sau măcar ca un mare reformator, că discrepanţa dintre visele lui şi realitate îl făcea foarte nefericit şi că pe măsură ce şi-a croit drum în viaţă a reuşit să facă în aşa fel ca realitatea să înceapă să se apropie de modul în care îşi dorea el să fie lumea.  (cine are dubii că l-am citat corect şi complet găseşte pasajul chiar pe Google books).

Fidel crezului exprimat mai sus, după ce Cortina de Fier a căzut George Soros s-a apucat să făurească o nouă Europă de Est, conformă cu viziunea lui despre lume. O dorinţă deloc ilegală în sine şi până la urmă nici măcar foarte imorală, câtă vreme Soros nu este vreun criminal în serie iar implementarea viziunii lui a presupus inclusiv acte de filantropie pe care nu le poate nega nimeni.  Doar că în acest fel a apărut o „mică” problemă, în sensul că viziunea lui George Soros despre lume este bazată pe valori de multe ori total diferite de cele tradiţionale în această parte de lume. Iar modul în care au înţeles unii dintre colaboratorii lui să promoveze această viziune aduce de multe ori mai degrabă cu modul de operare al unei aşa-numite „coloane a cincea” decât cu un simplu lobby care îşi propune să promoveze anumite valori.

Aici intervine în discuţie SRI, adică serviciul special al statului român a cărui datorie este inclusiv să Citește restul acestei intrări »


Scandalul din SRI, varianta cinematografică

21 Ianuarie 2017

De incredibilă actualitate:

Varianta cu subtitrări româneşti o găsiţi aici.

Desigur, „Anaconda” Elena Istode nu prea arată cum arăta Mireille Darc în 1972 dar în apărarea ei trebuie spus că probabil s-ar fi descurcat mai bine în casa conspirativă. Şi în orice caz ar fi fugit cel mult cu un miliardar penal, nu cu un muzician falit.

În rest însă, de urmărit cu atenţie tot circul cu directorul şi adjunctul care Citește restul acestei intrări »