Mia Khalifa, scurtă lecţie despre „visul american”

8 ianuarie 2016

Fătuca din poza de mai jos este o libaneză de religie creştină care a emigrat cu familia în SUA în anul 2000, la vârsta de 7 ani.  Familia a făcut ce-a depins de ea ca să-i asigure o educaţie, aşa că juna a absolvit Universitatea statului Texas, cu specializare în istoria artei.

 

Mia Khalifa

Mia Khalifa

Evident, pentru că SUA reprezintă societatea ideală, în care copiii imigranţilor din Orientul Mijlociu (fie ei şi creştini)  nu sunt în nici un fel discriminaţi, în octombrie 2014, la vârsta de 21 de ani, singurul job pe care şi-l putuse găsi fusese să servească la masă într-un restaurant al Citește restul acestei intrări »

Reclame

Klaus Iohannis este pe punctul de a rata şansa întoarcerii la o minimă independenţă a României

2 decembrie 2014

 După ce, sub conducerea fanariotului Băsescu, am fost practic reduşi la stadiul de colonie americană, se părea că alegerea lui Klaus Iohannis prin revolta la vot a românilor ne oferă şansa la o minimă independenţă. Venirea intempestivă a celor doi emisari americani, imediat după alegeri, indica limpede faptul  că Ponta „primise firmanul” şi că alegerea lui Iohannis fusese o imensă surpriză la Washington, în ciuda aberaţiilor slobozite de Dragnea pentru a justifica pierderea alegerilor.

 Evident, nici un om cu mintea întreagă nu se aştepta ca Iohannis să înceapă să facă pe nebunul cu americanii, care sunt totuşi cei mai importanţi parteneri externi ai României. Eu unul speram însă într-o revenire la o postură demnă, după ce Băsescu (ca şi Constantinescu sau Iliescu în al treilea mandat) ne-au ţinut în poziţia „capră” în faţa „marelui licurici”. Ceea ce ar fi însemnat, de pildă,  ca Iohannis să întreprindă imediat după preluarea mandatului o vizită oficială în SUA ca preşedinte în exerciţiu, la invitaţia omologului său american, NICIDECUM să plece acum repede-repede în SUA ca preşedinte ales, pentru o aşa-zisă „vizită neoficială”.

 Practic, această „vizită neoficială”dă impresia că Citește restul acestei intrări »


Petrodollar warfare sau adevăratul motiv pentru care a fost invadat Irakul

24 octombrie 2013

 După ce a devenit evident pentru tot mapamondul că povestea armelor de distrugere în masă ale lui Saddam a fost doar o dezinformare menită să justifice invazia în ochii credulului public american, oamenii cu scaun la cap au început să caute adevăratul motiv pentru care a fost invadat Irakul.  Cum concesiunile petroliere oferite de noua conducere de la Bagdad nu au mers (în cea mai mare parte) spre firme americane, nici teoria jefuirii petrolului irakian, în stil colonial, nu stătea în picioare.

 Cel care pare să fi găsit explicaţia corectă este profesorul american William R. Clark, a cărui carte pe această temă poate fi descărcată gratuit (deocamdată) de pe site-ul Universităţii Americane din Bulgaria. Pe scurt,  în lucrarea intitulată „Petrodollar warfare – Oil, Iraq and the future of dollar”, William R. Clark constată că imensa majoritate a tranzacţiilor cu petrol din lume se desfăşoară în dolari, fapt care oferă Statelor Unite câteva avantaje economice extrem de importante, pentru a căror păstrare guvernul american este oricând dispus să întreprindă acţiuni militare.

 În primul rând, toate ţările care depind de importurile de petrol sunt nevoite automat să deţină rezerve însemnate de dolari, fapt care creează o presiune artificială asupra cursului dolarului şi împiedică scăderea acestuia indiferent de situaţia reală a economiei americane. Ca urmare, SUA pot câştiga bani cu tiparniţa de dolari (la propriu) fără a produce imediata  depreciere a cursului dolarului care s-ar produce cu orice altă valută dacă emitentul ar începe să arunce pe piaţă bani fără nici o acoperire.  De asemenea, situaţia privilegiată a dolarului mai oferă şi alte avantaje, de pildă Statele Unite putând emite obligaţiuni cu dobânzi foarte mici şamd. Ca urmare, Statele Unite pot funţiona în mod eficient la un nivel al deficitului bugetar la care multe alte ţări ar intra în faliment.

 În al doilea rând, pentru că preţul petrolului este calculat în dolari, Statele Unite şi firmele americane nu au Citește restul acestei intrări »


Realegerea LIBERĂ a lui Hugo Chavez, dovada că Departamentul de Stat al SUA nu e izvorul democraţiei

8 octombrie 2012

Ştirea zilei,  pe care n-o s-o prea vedeţi la prosteve, este că Hugo Chavez a fost reales, cu o majoritate confortabilă, pentru un nou mandat de 6 ani în fruntea Venezuelei.  Rezultatele parţiale ale alegerilor libere şi democratice de aseară (declarate astfel chiar de presa americană)  au declanşat o fiesta de un entuziasm delirant pe străzile din Caracas, unde suporterii lui Chavez au sărbătorit victoria până spre dimineaţă. Cu o participare record la vot, ce sare binişor de 80%, şi cu peste 54% dintre voturi exprimate în favoarea sa, Chavez a demonstrat, dacă mai era cazul, că nimeni n-are nevoie de binecuvântarea Departamentului de Stat al SUA pentru a-şi conduce ţara, câtă vreme face bine acest lucru.

Sigur, se poate argumenta că Venezuela stă pe un ocean de petrol şi că, în condiţiile astea, e mult mai uşor să le dai cu flit americanilor. Total greşit, în condiţiile astea e mult mai greu, dovadă fiind lovitura de stat orchestrată de CIA în 2002 ca şi variatele tentative mai puţin violente care au urmat. De fapt, menţinerea la putere a lui Chavez arată clar că, în actuala configuraţie geo-politică, Statele Unite nu au cum să-şi impună prin forţă voinţa asupra unei naţiuni suverane care-şi vede pur şi simplu de treaba ei. Şi cum poporul din Venezuela a primit, în ultimii (aproape) 14 ani, suficiente dovezi care arată că regimul Chavez chiar foloseşte bogăţiile ţării pentru a îmbunătăţi viaţa celor mulţi, nici propaganda americană nu are prea mulţi sorţi de izbândă.

În condiţiile astea, simplul fapt că Citește restul acestei intrări »


Americani bucuroşi de nenorocirea din Japonia

13 martie 2011

 Pare ireal, şi totuşi daţi click pe screenshotul de mai jos: Citește restul acestei intrări »


Viitorul luminos al Americii

25 februarie 2011

No comment. 😆

viitorul luminos al Americii

viitorul luminos al Americii


Christina Aguilera face praf imnul SUA cu ocazia Super Bowl-ului

7 februarie 2011

 Ieri, la Super Bowl  XLV (finala campionatului profesionist de fotbal american),  în faţa celor 110.000 de spectatori de pe extraordinarul Cowboys Stadium de lângă Dallas, şi a cine ştie câte milioane de telespectatori, Christina Aguilera a demonstrat, dacă mai era nevoie, că nu-ţi trebuie prea mult creier ca să ajungi o stea a muzicii pop. 

 Între altele :lol:, Aguilera a cântat  „What so proudly we (garbled) at the twilight’s last gleaming,” în loc de Citește restul acestei intrări »