Biziday şi cutremurul cel mare, sau ce se întâmplă când te bagi de bunăvoie sub clopotul de sticlă

3 Martie 2017

biziday-alerta

Scriam acum nici 3 luni despre iniţiativa securistică a aplicaţiei Biziday pentru mobil, cea care urma să le ofere utilizatorilor ştiri filtrate de Moise Guran pe principiul „citeşte tu doar ştiri din sursele pe care le aprob eu”.  Am spus  atunci, cu referire la ideea de a lăsa pe altul să filtreze lucrurile care ajung la tine: „îmi dau perfect de bine seama acum că a te băga de bunăvoie sub clopotul de sticlă oferit gratis de Moise Guran ar reprezenta cea mai imbecilă decizie pe care o poate lua un adult aflat în deplinătatea facultăţilor mintale. „

Ei bine, azi a venit cu un mare zbang confirmarea celor pe care le-am scris la vremea respectivă: aplicaţia lui Moise Guran le-a trimis utilizatorilor o „alerta roşie” care anunţa că în Vrancea ar fi avut loc un cutremur de gradul 10 (!!!) şi că e momentul să se repeadă sub prima grindă mai solidă. Cu speranţa implicită că poate aşa mai au vreo perspectivă să scape cu viaţă (ca idee, devastatorul cutremur din 1977 a avut 7.3 grade pe scara Richter).  Cum „alerta roşie” a aplicaţiei Biziday era menită să te poată trezi din somn la orice oră, având automat activate notificări de sunet, vă daţi seama cât de repede au zburat în stradă „inteligenţii” care au avut fericita inspiraţie să se auto-includă în „elita” lui Moise Guran.

Dincolo de nimicirea oricărei credibilităţi a aplicaţiei lui Moise Guran, acest incident cu tente tragicomice vine să puncteze apăsat două lucruri: 1. Implementarea unui sistem de avertizare a populaţiei în caz de dezastre, perfect posibilă în era smartphone-ului, ar trebui să fie exclusiv apanajul STS-ului, care are capacitatea de a evita apariţia unor glume proaste cauzatoare de panică  şi 2. Omniprezenţii noştri securişti, care ne apără de terorism, de corupţi, de marţieni, care contribuie cu mari analize la strategia NATO şamd au fost total incapabili să Citește restul acestei intrări »


Să râdem cu „ancheta” securistică a Rise Project despre Dragnea în Brazilia

2 Martie 2017

spooks

În caz că nu ştiaţi, prin veselul online românesc circulă de câteva zile o aşa-zisă „anchetă jurnalistică” a Rise Project despre (ţineţi-vă bine) „filiera braziliană a grupului care l-a ajutat și, la rândul lui, a profitat de ascensiunea politică a lui Dragnea: grupul din Cumbuco.”.  Periculos, nu? Când zici „grupul din Cumbuco” deja te gândeşti la El Chapo,  Pablo Escobar, chestii de-astea. Mai ales dacă ai citit şi luat de bună auto-biografia romanţată a şefului Rise Project, publicată pe post de interviu în celebra revistă online „Viitorul României” sponsorizată de Cris-Tim, deja vezi cu ochii minţii un soi de Bob Woodward autohton, controbăind neobosit prin afacerile dubioase ale Nixonului de Teleorman.

Realitatea prozaică, lesne de observat pentru orice om capabil să citească până la capăt şi să înţeleagă un text este însă următoarea: materialul de propagandă publicat de Rise Project pe post de investigaţie prezintă un fir epic bazat pe  evenimente reale dar arhicunoscute, referitoare la sinuciderea afaceristului român Costel Comana în avionul care mergea din Columbia în Costa Rica.  A scris despre asta pe larg în 2015 până şi Mediafax (daţi click şi citiţi, articolul este substanţial).  Marea investigaţie pentru care băieţii  şi fetele de la Rise Project s-au distrat (oare pe banii cui ?) în Brazilia constă în faptul că au fost copiate de la registrul comerţului din Fortaleza documentele firmelor lui Costel Comana din Brazilia, prima botezată (ce coincidenţă) tot Regiotrans, dar cu un „Fabricacao de Locomotivas ” în coadă. WOW, nu-i aşa?

Neputându-se întoarce acasă la sponsorul deplasării cu asemenea „dezvăluiri uluitoare”, autorii acestei „investigaţii” de care s-ar fi jenat şi Scânteia anilor ’50 au adăugat următoarele trei paragrafe:

1. „În ambele companii, Comana l-a avut ca partener constant pe un localnic, potrivit datelor obținute de RISE de la registrul companiilor din Fortaleza. Numele lui este Cauby Cursinio Campos Junior.  Brazilianul de 38 de ani deține câte zece la sută din fiecare companie însă, mai important, el este omul bun la toate pentru românii care se întâlnesc pe ascuns în Brazilia. Spre exemplu, localnici care ne-au cerut să le protejăm identitatea ne-au povestit cum Campos Junior era practic șoferul lui Dragnea când politicianul venea să se distreze în Fortaleza. Campos Junior l-a preluat pe Dragnea și de la peste 500 de kilometri distanță de Fortaleza de la aeroportul din Natal unde ateriza uneori demnitarul român.”

2. „Costel Comana locuia într-o vilă pe malul mării, mai precis pe rua Coqueiros, strada cocotierilor. Construcția de lux, dotată cu teren de tenis și piscină este locul unde s-au întâlnit periodic Dragnea și prietenii lui. Potrivit localnicilor, Dragnea și grupuri de câte 15-20 de români au petrecut multe vacanțe jucând tenis și chefuind în vila de reședință a lui Comana.”

3. „Localnicii îi cunosc pe Liviu (nr-Liviu Dragnea), pe Costel (nr-Costel Comana) și pe ceilalți români care, an de an, și-au făcut vacanțele și au investit în Cumbuco. “Ești român? Avem aici un grup de politicieni români care vin la distracție, la casa grande. Primul ministru, Liviu, și Costel, dar el a murit. Petrec în casa mare și joacă mult tenis. Le place tenisul”, ne-a spus un cumbucoan care rupe și câteva cuvinte în română și ne-a demonstrat asta cu un “bună dimineața”, bine pronunțat pe la orele prânzului. Localnicul ne-a cerut să-i păstrăm anonimatul după ce i-am explicat ce facem acolo.„.

Da, aţi înţeles bine: marea „investigaţie jurnalistică” în „afacerile lui Dragnea în Brazilia” a produs trei paragrafe despre localnici care, „la adăpostul anonimatului” desigur (ştiut fiind că Dragnea lichidează fizic orice martor) ar fi declarat „curajoşilor investigatori” că l-ar fi văzut pe Dragnea pe-acolo.  Pe urmă vin ca nuca-n perete poveşti despre vacanţele lui Mazăre iar scânteismul Rise Project se încheie cu un patron de la Teldrum, fost coleg de facultate cu Dragnea, care Citește restul acestei intrări »


CCR a oprit lovitura de stat a Codruţei Kovesi

27 Februarie 2017

Să începem prin a-i ajuta pe tinerii frumoşi dar cu minţile puse sub sechestru să înţeleagă corect termenul de „lovitură de stat”:  coup d’état , also known simply as a coup, putsch, or an overthrow, is the illegal and overt seizure of a state by the military or other elites within the state apparatus. Folosim definiţia de pe wikipedia doar pentru că e un site cunoscut de toată lumea, dar termenul este definit la fel cam peste tot.

Cu alte cuvinte, delirurile băsisto-macoviste din 2012 erau doar o propagandă de toată jena, câtă vreme măsurile luate de USL se încadrau la virgulă în cadrul legal de atunci. În schimb, deschiderea de către DNA a unui dosar în care se ancheta adoptarea unei ordonanţe de urgenţă de către un guvern legal instalat CORESPUNDE PERFECT definiţiei loviturii de stat: o elită din aparatul de stat (în cazul de faţă DNA) încerca să preia de facto puterea în România, atribuindu-şi cu de la sine putere dreptul de a controla deciziile guvernului.

Faptul că acţiunea DNA era complet ilegală a fost deja stabilit de către CCR, aşadar tot ce ar  lipsi acum pentru a lichida definitiv puciul ar fi un procuror care să aibă curajul să-i reţină pe pucişti pentru tentativă de lovitură de stat.  Chestie pe care n-o s-o vedeţi prea curând, câtă vreme Kovesi este susţinută nemijlocit atât de Iohannis cât şi de actualul ambasador al SUA, iar PSD pare complet incapabil să scoată în stradă sutele de mii de oameni care ar fi absolut necesare într-o asemenea situaţie.

Fără discuţie, o asemenea acuzaţie extrem de gravă este dificil de probat în instanţă fără interceptări/filaje/mărturii care să poată demonstra existenţa unui grup organizat de complotişti care să fi acţionat concertat contra ordinii de drept. Dar câtă vreme măsura anchetării unui guvern pentru exercitarea atribuţiilor sale se situează CLAR în afara legii,  există suspiciuni rezonabile că s-ar fi încercat o lovitură de stat. La urma urmei, singura explicaţie alternativă ar fi că Citește restul acestei intrări »


Apetitul pentru securism al generaţiei Millenials – posibile explicaţii

24 Februarie 2017

Poate cea mai clară concluzie a ultimilor 2-3 ani din politica românească este că generaţia Millenials de la noi (formată din românii născuţi în perioada 1980-2000)  iubeşte la nebunie securismul de rit nou. Oriunde întorci capul pe culoarele www-ului de limbă română dai peste o grămadă de inşi (născuţi în acest interval foarte greu pentru România) care fac spume la gură în favoarea aşa-numitului stat de drept. Şi care ard de nerăbdare să împroaşte cu insulte pe oricine vede lucrurile altfel, refuzând cu îndărătnicie dialogul civilizat, pluralismul opiniilor şamd.

Mai mult decât atât,  când metoda jignirilor/insultelor/ameninţărilor  în haită nu funcţionează iar interlocutorul este pur şi simplu mult mai capabil decât ei să exprime în scris un punct de vedere logic, argumentat coerent şamd, exponenţii acestei generaţii optzecist-nouăzeciste fac pe dracu-n patru pentru a suprima fizic opoziţia, virtual vorbind desigur.  Dacă este vorba despre pagina lor de facebook, blogul lor şamd vor şterge pur şi simplu comentariile care le contrazic civilizat şi cu blândeţe bazaconiile securistice, iar dacă este vorba despre forumuri de discuţii şamd vor face pe dracu-n patru pentru ca „intruşilor” să li se blocheze accesul. Beneficiind în acvest sens de largul concurs al proprietarilor acestor platforme online, dintre care mult prea mulţi au trecuturi care includ ba un tată colonel de Securitate, ba vreo Academie Militară, mă rog, intelegeţi ideea.

Sigur, mulţi dintre aceşti tineri (unii ajunşi deja pe la 35-37 de ani) aparţin diferitelor structuri ale „statului de drept” şi prestează la ordin. Alţii sunt plătiţi de aceleaşi structuri pe post de colaboratori (vezi banda bloggerilor pişcotari care ar face foamea fără dna general Istode). Dar grosul, masa care delirează pe facebook şi care a ieşit în piaţa Victoriei pentru a apăra dreptul procurorilor de a intercepta orice angajat la stat care a cumpărat două topuri de hârtie cu 20 de lei în loc de 15, nu ia bani de la SRI. Pur şi simplu aceşti oameni urăsc sincer dialogul, urăsc pluralismul opiniilor şi pluralismul politic, îşi doresc cu ardoare un stat condus autocratic de „securiştii patrioţi”, procurorii de bine şamd.

Fiind un om care prin forţa lucrurilor a petrecut în mediul online o bună bucată a ultimilor 20 de ani, m-a lovit de mult de dorinţa nebună a acestei generaţii de a închide gura celor care au altă părere. N-o să uit niciodată corul dement care cerea banarea urgentă a scriitorului SF Ovidiu Bufnilă, care intrase pe forumul computergames să se bage în seamă cu „tineretul”. La vremea respectivă însă am crezut că e vorba despre frustrările unor adolescenţi (şi adolescenţi întârziaţi) nu de cauze mult mai profunde, de natură psihologică.

Acum însă, când asistăm la apoteoza securismului de rit nou, devine evident că această generaţie are pur şi simplu o mentalitate otrăvită. Sigur, există excepţii, unele notabile, iar pe cei care nu se regăsesc în descrierea de mai sus îi rog anticipat să mă scuze pentru generalizare. Dar grosul celor născuţi între 1980 şi 2000 în România par pur şi simplu prizonieri irecuperabili ai unei mentalităţi totalitare de tip nord coreean.  Lucru cu atât mai bizar cu cât vorbim despre primele generaţii care nu au avut când să fie îndoctinate în ceauşism, fie că nu l-au apucat deloc, fie că au prins la 7-8-9 ani doar câteva crâmpeie din propaganda unui regim muribund. Am constatat în repetate rânduri că ai mult mai multe şanse să discuţi civilizat şi argumentat pe net (că faţă în faţă millenials nu prea au clonţul tare) cu un om care avea măcar 14-15 ani în 1989 decât cu unul care era în scutece sau nu era deloc.

Psihologic vorbind, fenomenul este interesant şi probabil aş fi tentat să-l tratez într-o cheie mult mai veselă dacă lucrurile nu ar fi atât de grave dpdv politic.  E posibil ca marea bulibăşeală a anilor 1990-2000, când România comunistă a fost furată cu bucata, dezmembrată şi vândută la fier vechi etc să fi avut efecte psihologice grave asupra acestei generaţii. Care, neapucând să experimenteze pe propria piele deliciile totalitarismului de tip ceauşist, îşi Citește restul acestei intrări »


Ziua în care CCR şi CSM şi-au amintit ce-i aia Justiţie

8 Februarie 2017

justitie

Decizia de azi a CCR prin care întreaga furtună din găleata Pieţei Victoriei a fost aruncată în derizoriu face mult mai mult decât să arate absurditatea unor proteste ai căror participanţi nu înţelegeau nimic din ordonanţa 13.  Era clar pentru orice om cu minime noţiuni juridice că ordonanţa nu reprezintă un conflict de natură constituţională, nu exista nici cel mai mic dubiu în acest sens. Întrebarea era în ce măsură CCR îţi va îndeplini corect rolul şi va îndrăzni să le arunce în faţă manifestanţilor din Victoriei un adevăr pe care aceştia nu doreau deloc să-l audă? Un adevăr care totuşi  trebuie să stea la temelia oricărui stat de drept: constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea unui act normativ nu se schimbă în funcţie de umorile unei mulţimi.

Ei bine, CCR şi-a adunat curajul şi a sfidat uriaşul val de ură. Atenţie, decizia de azi se referă doar la sesizările făcute de Iohannis şi de şefa CSM pe o speţă de un absurd desăvârşit: un aşa-zis conflict constituţional între instituţii.  Care evident că nu exista, întrucât treaba Parchetelor este să aplice legea nu s-o facă, în vreme ce Guvernul chiar are atribuţii legislative.

Pe de altă parte, sesizarea lui Ciorbea se judecă mâine, iar aceasta este una mult mai serioasă şi care ar putea, pe termen lung, avea efecte foarte benefice pentru România. Avocatul poporului a sesizat CCR pe „”neîndeplinirea existenţei urgenţei şi a cazului excepţional care să permită adoptarea unei astfel de ordonanţe de urgenţă”. Practic, dacă CCR îi dă mâine dreptate lui Ciorbea, se creează un Citește restul acestei intrări »


PSD îşi dă singur lovitură de stat

4 Februarie 2017

Evenimentele ultimelor zile pot fi rezumate foarte simplu astfel:  o masă de oameni care A VOTAT CONTRA PSD iese in stradă pentru a răsturna guvernul PSD rezultat în urma alegerilor. Deja orice dubii în acest sens s-au risipit după ce Liviu Dragnea a lăsat să se înţeleagă că ar putea retrage ordonanţa de modificare a Codului penal, iar răspunsul primit din stradă a fost „continuăm până plecaţi”.  Grupul care protestează NU este unitar, fiind format din câteva categorii: 1. activişti PNL şi USR  2. Corporatişti afectaţi atât direct la buzunar prin noile impozitări ale guvernului Grindeanu cât şi indirect prin reglementările care obligă corporaţiile străine să plătească totuşi ceva impozit 3. Acoperiţi ai serviciilor afectaţi direct de reducerea bugetelor instituţiilor 4.  Tineri dependenţi de facebook şi complet manipulaţi prin propaganda desfăşurată acolo  5. ONG-iştii din zona Soros/LBGT/EU.

Aceste proteste sunt cât se poate de normale în logica războiului politic total pe care Klaus Iohannis l-a declarat cât se poate de deschis PSD-ului. Cu toate astea câştigătorii alegerilor par complet incapabili să gestioneze o situaţie absolut normală într-o democraţie: cei care  au pierdut alegerile îşi exercită PAŞNIC dreptul la protest.  Da, corporatiştilor nu le convine că PSD-ul vrea să-i pună să plătească CAS şi CASS la tot venitul (nu aferent pentru maxim 5 salarii medii brute, ca pe vremea lui Julien Cioloş) aşa că mămicile corporatiste au ieşit cu copiii de mână la miting. ŞI CE DACĂ?  Nu e dreptul lor să facă asta?  A, dacă dădeau buzna peste parlamentari cum au făcut minerii în ’91 atunci da, era o problemă, se chema că o pătură a societăţii se manifestă violent şamd.

La fel, disperarea PSD-ului de a nu scoate proprii susţinători în stradă denotă totala neadaptare la realităţile unei societăţi libere,  în care lumea chiar poate protesta: există situaţii în care diferitele opţiuni politice sunt ireconciliabile iar minoritatea trebuie să se supună majorităţii.  Dacă minoritatea urlă în stradă iar majoritatea Citește restul acestei intrări »


Procuroristan vs Romania

1 Februarie 2017

Cea mai mare înfrângere a democraţiei din ultimii 27 de ani constă în faptul că peste 10.000 de oameni (nu contează cât de îndoctrinaţi, afiliaţi politic sau chiar plătiţi) s-au putut da aseară de ceasul morţii în faţa Guvernului pentru dreptul unor dinastii de procurori comunişti de a conduce de facto România.  Asta pentru că miza adevărată a actualei lupte politice n-a fost niciodată graţierea, ci eliminarea unor modificări perverse din Codul Penal, introduse acolo de Bica, Predoiu şamd cu scopul de a da puterea absolută în mâna procurorilor.

Cine sunt însă aceşti procurori care ar trebui să ne conducă indirect prin anchete penale cu dedicaţie de genul celei care a împiedicat candidatura lui Ludovic Orban la Primăria Capitalei? Hai să ne clătim ochii cu nişte detalii mai puţin cunoscute sau ignorate cu bună-ştiinţă de apostolii „statului de drept”:

  1. Monica-Luisa Macovei, născută Gherghescu este arhitecta actualului Procuroristan, statul paralel care s-a substituit României democratice. Fiica unui securist acuzat de crime grave, Monica Macovei s-a căsătorit (ce coincidenţă)  cu procurorul  Valentin Macovei. Conform hotnews, unele surse indică faptul că acesta si-ar fi recunoscut apartenenţa la fosta Securitate.  Monica Macovei s-a ilustrat mai întâi prin jurământul de procuror ceauşist (foto aici ) , apoi prin anchetarea manifestanţilor din Piaţa Universităţii bătuţi de mineri! Conform lui Viorel Ene, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, Macovei este în prezent anchetată de Parchetul Militar pentru această ispravă, dar ce să vezi presa n-a fost anunţată de acest fapt.
  2. Codruţa Kovesi fostă Lascu este în prezent principalul exponent al Procuroristanului.  Coincidenţă (sau nu) – Kovesi este fiica procurorului ceauşist Ioan Lascu. Acesta a fost timp de 30 de ani procuror şef al Parchetului local Mediaş, cariera lui acoperind şi anii cei mai negri ai ceauşismului (1980-1989).  Sigur, nu judecăm copiii pentru ce-au făcut părinţii, dar ascensiunea fulminantă a lui Kovesi pare a avea legătură cu principiul dinastic, nu cu meritocraţia.  La bilanţul din 2005 (anul care a precedat numirea sa de către Băsescu) a ocupat locul 10 din 16 iar în funcţia Citește restul acestei intrări »