De ce trebuie să fim solidari cu Antena 3 în cazul executării silite de către ANAF

16 februarie 2016

După cum probabil ştiţi, ANAF-ul a început azi procedura de executare silită pentru a scoate Antenele din clădirea confiscată ca urmare a sentinţei din dosarul ICA (celebrul caz cu Voiculescu, „telepatia” etc). Firmelor familiei Voiculescu li s-au dat 5 zile pentru a face evacuarea, în cazul în care nu se conformează urmând a fi evacuate silit. Evident, în ciuda aparenţei de legalitate (pe care la ora asta pedalează din greu toţi postacii băsişti) măsura luată este cât se poate de abuzivă, dacă ţinem cont de un detaliu esenţial:  Antenele sunt CHIRIAŞI în clădirea cu pricina, având un contract de închiriere cât se poate de legal care expiră peste vreo 5 luni.

 Cu alte cuvinte, statul poate foarte bine să ia în posesie clădirea dpdv juridic/scriptic, ceea ce a şi făcut, dar nu poate rezilia contractul de închiriere deja existent la data dobândirii imobilului decât în instanţă (în civil mai exact).  În condiţiile astea acţiunea ANAF (care ar fi fost perfect legală dacă Antenele deţineau clădirea)  este un abuz grosolan.

La fel ar sta lucrurile dacă Gheorghe câştigă în instanţă de la Vasile o casă în care funcţionează o firmă a lui Vasile, care firmă are contract de închiriere (tot cu Vasile, vechiul proprietar al imobilului). Gheorghe îşi face toate actele pe casă, dar trebuie fie să aştepte până când expiră contractul de închiriere cu firma lui Vasile, fie să meargă în instanţa civilă pentru a-l rezilia.

Sincer, dacă Iohannis o fi dat un brânci ANAF-ului, omeneşte vorbind eu îl înţeleg perfect, emisiunea aia în care Gâdea şi Ciuvică l-au acuzat că ar fi traficat copii pentru băncile de organe deşi ştiau foarte bine care este adevărul a fost de o rară abjecţie.  Dar odată ajuns preşedinte nu poţi să mai gândeşti şi să acţionezi cum ai face-o ca simplu particular sau chiar ca primar al Sibiului, şef de partid şamd. Vrei nu vrei, TREBUIE să te gândeşti că trimiţând ANAF-ul să comită un abuz evident îl faci pe unul ca Gâdea martir al libertăţii de exprimare, îi dai ocazia să te prezinte ca Citește restul acestei intrări »

Reclame

Cristina Guseth a demonstrat că Antena 3 trebuie să existe

17 noiembrie 2015

Ca unul dintre foarte puţinii anti-băsişti care dezaprobă total stilul de „jurnalism” practicat de Gâdea la Antena 3, cred că mi-am câştigat pe deplin dreptul moral de a-mi da cu presupusul despre dreptul unei asemenea televiziuni de a funcţiona în spaţiul public. Asta cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de „vajnicii apărători” ai deontologiei jurnalistice de tipul Tolontan, dezaprobarea mea la adresa unor derapaje sordide ale lui Gâdea s-a manifestat în momente critice, când nu se ştia cum se întoarce roata şi când deontologii de profesie făceau ciocul foarte mic. Cel mai recent exemplu în acest sens îl găsiţi aici  https://optimvs.wordpress.com/2014/11/11/tara-unde-pastorul-adventist-gadea-il-spurca-pe-protestantul-iohannis-ca-sa-l-ridice-pe-pseudo-ortodoxul-ponta/

Ei bine, întrucât am afirmat cu subiect şi predicat că „în seara de duminică 9 noiembrie 2014 Mihai Gâdea a pierdut orice urmă de credibilitate” (apropo de presupusele adopţii pentru băncile de organe pe care pastorul i le punea în cârcă lui Iohannis) îmi permit să afirm acum, la fel de răspicat, că în seara zilei de 17 noiembrie 2015 Gâdea a demonstrat că emisiunea Sinteza Zilei în particular (şi Antena 3 în general) trebuie să existe în spaţiul public.  Iar persoana care a făcut posibilă această victorie a lui Gâdea este sinistra politrucă Guseth Cristina.

Îndrăznesc să susţin cu tărie acest lucru pentru că, dintre toate televiziunile româneşti, Antena 3 a fost singura care a abordat pe larg subiectul prestaţiei absolut dezastruoase pe care ministrul desemnat al Justiţiei, Cristina Guseth, a avut-o în faţa comisiilor parlamentare reunite pentru a-i valida unul câte unul pe miniştrii propuşi de Dacian Cioloş. Având în vedere importanţa crucială pe care acest minister a căpătat-o în ultimii ani în societatea românească, atât modul grotesc  în care Guseth s-a făcut de râs în comisii cât şi declaraţia absolut dementă dată la ieşire (cea despre energiile negative) trebuiau să fie măcar o ştire de primă mărime pentru orice televiziune, dacă nu şi un subiect de dezbatere în prime time.

Dacă Antena 3 ar fi fost închisă, cum cerea chiar Cristina Guseth în urmă cu ceva timp, publicul românesc nu ar fi avut practic nici o sursă din care să afle modul halucinant în care această aşa-zisă reprezentantă a societăţii civile a răspuns (dacă se poate vorbi de un răspuns)  unei întrebări simple şi de bun-simţ despre o limitare a imunităţilor prevăzută chiar în programul de guvernare al cabinetului Cioloş. Sigur, această constatare nu îl transformă subit pe Gâdea în deţinător de conştiinţă sau în campion al integrităţii jurnalistice şi al deontologiei profesionale. Dar, pur şi simplu, cazul Guseth a demonstrat un adevăr simplu: Citește restul acestei intrări »


Camelia Voiculescu chiar speră că Ponta o să-i graţieze tatăl?

5 noiembrie 2014

Butonând aseară canalele de ştiri am dat la A3 peste un moment care se vroia cutremurător dar reuşea să fie doar comic-grotesc: pe o muzică tipică pentru  jurnalele de actualităţi difuzate în anii ’40 la cinema cu ştiri de pe frontul de la Stalingrad erau prezentaţi obsesiv cei pe care Gâdea&Co îi numesc „băsiştii din jurul lui Iohannis”.  Date fiind moacele respectivilor,  efectul acestei tentative de a transpune „pericolul german” într-un soi de „pericol germano-băsist” al zilelor  noastre era de un comic irezistibil pentru orice om cu studii superioare chiar şi înainte ca Şică Orban să fie prezentat pe post de mare băsist, la rând cu Unguent şi Predoiu.  Dar evident că nu oamenilor cu studii superioare le sunt adresate momente de genul acesta, care arată însă că trustul familiei Voiculescu îşi propune să fie principala armă mediatică a lui Ponta în bătălia electorală cu Iohannis.

Sincer, eu n-o judec prea aspru pe Camelia Voiculescu:  e clar ca lumina zilei că de la Iohannis nu poate spera vreo graţiere pentru tatăl ei şi nu văd ce om ar vrea să-şi ştie părintele la puşcărie, mai ales după un proces care ridică serioase semne de întrebare. Ce mă nedumereşte pe mine este motivul pentru care actuala şefă de facto a Antenelor crede că se poate pune vreo bază pe promisiunea pe care Ponta o fi făcut-o cu privire la eliberarea lui Dan Voiculescu? În mod cât se poate de evident Ponta nu face altceva decât să promită luna de pe cer oricui are  vreo problemă de rezolvat , câtă vreme persoana, instituţia  sau firma în cauză au la dispoziţie vreun mijloc prin care l-ar putea ajuta cât de puţin în tentativa de a ajunge şef al statului.  Problema fiind nu că n-ar putea îndeplini măcar o parte a acestor promisiuni odată ajuns preşedinte ci pur şi simplu că în cazul unora dintre ele (cum ar fi şi graţierea lui Dan Voiculescu) îi va fi mult mai rentabil să n-o facă, după ce se va vedea cu sacii în căruţă.

Sunt covins că şi Camelia Voiculescu îşi aminteşte perfect uriaşul scandal declanşat de Ion Iliescu în ultimele zile de mandat, când l-a graţiat pe Miron Cozma. Iliescu a fost silit să dea înapoi şi să revină asupra deciziei de graţiere, cu toate că  Citește restul acestei intrări »


Băsescu e pe moarte. Cine nu este?

2 martie 2010

 Dezbaterea natională a momentului nu se duce pe masurile nauc-oligofrenice luate de guvernul condus cu numele de Emil Boc, ci pe numărul zilelor pe care le mai are de trăit Traian Băsescu. Ignorând atât adevărul universal valabil că, pentru orice om de pe faţa pământului, întrebarea corectă e „când?” nu „dacă?”, cât şi constatarea pur naţională că o mare parte dintre medicii din România n-ar putea prevedea cu exactitate nici data morţii unui bolnav de cancer în faza terminală,  tembeliziunile şi ziarele încearcă  disperate să-l urmărească pe Băsescu prin Spitalul Militar, doar-doar or afla cât de iminent e decesul matrozului.

 Cum am foarte viu  în minte exemplul propriei bunici, căreia medicii i-au mai dat de trăit 6 luni în 1984, lucru care n-a împiedicat-o să mai trăiască, foarte vioaie pe deasupra, fix încă 14 ani,  nu pot decât să râd cu lacrimi văzând imbecilitatea celor care înceacă să numere câte zile mai are de trăit Băsescu. După ce au dus vreme de cinci ani o campanie mediatică de-a dreptul feroce contra marinarului, dar s-au (scuzaţi expresia) căcat pe ei exact când se juca partida, tot felul de politicieni, realizatori Tv, atârnători de moguli şamd speră acum că o să vină „a cu coasa”  să le rezolve problema.

 Aceşti idioţi, pentru că realmente nu pot să le zic altfel, nu înţeleg un lucru foarte simplu şi deja demonstrat practic: genul ăsta de dezlănţuire impotentă contra lui Băsescu nu face decât să-i crească acestuia popularitatea. Omul obişnuit simte imediat neputinţa furioasă din spatele acestor lătrături la gard, şi, oarecum firesc, îşi îndreaptă simpatia spre cel perceput ca victimă a unei campanii deşănţate. Nu discuţiile despre cancer/ciroză/whatever îi pot slăbi azi poziţia lui Băsescu, ci dezbaterile despre inexistenţa măsurilor anti-criză, despre concedierile din sectorul bugetar, despre introducerea cianurilor de la Roşia Montană în programul de guvernare şamd.