Bucureştiul, un oraş parcă blestemat

16 iunie 2008

Din 1989 încoace, bucureştenii par blestemaţi să-l voteze pe cel mai nepotrivit dintre candidaţii cu şanse. N-o să mai discut aici despre episoadele de groază Halaicu şi Lis, mă voi opri la ultimele trei ocazii în care bucureştenii s-au împuşcat singuri în picior:

1. Iunie 2000, PSD-ul câştigase deja sectoarele Capitalei şi avea majoritatea în Consiliul General. În turul 2 sunt Oprescu şi Băsescu. Bucureştenii în aleg pe marinar. Nu e nici un fel de alegere morală, de dreapta, bla bla: între un securist notoriu şi un fiu de general de securitate nu se pot face asemenea distincţii. Pur şi simplu a fost votat cel mai manelist dintre cei doi candidaţi. Rezultatul? Patru ani de blocaj total în administrarea oraşului, un nesfârşit meci primar-consiliu, şi o trambulină pentru Băsescu.

2. 2004-2005, altă etapă neagră: după patru ani de blocaj total în primărie, bucureştenii pun botul la gargara lui Băsescu şi îl realeg, dându-i şi un consiliu cu care să facă treabă. După numai câteva luni, marinarul îl scoate pe Stolojan din schemă, candidează la cea mai înaltă funcţie în stat şi câştigă. Bucureştiul rămâne de izbelişte şi, în aprilie 2005, urmează cele mai groteşti alegeri cu putinţă: Videanu-bordură versus Vanghelie care este. Iese Videanu din primul tur, cu doar 231.000 de voturi în spate, nici 10% din populaţia oraşului.

3. În 2008 PD-L câştigă la mustaţă majoritatea în Consiliul General, iar în turul II bucureştenii au de ales între un băiat de Primăverii, fiu de general de securitate, bun de gură dar boem şi fără nici un fel de program administrativ, şi un fălcos cu tot atâta carismă cât un topor, dar excelent administrator, cu rezultate foarte bune in prefectura Bihor, vamă şi ministerul administraţiei şi internelor. Firesc, câştigă băiatul generalului de securitate Oprescu.

Recunosc sincer: pe mine mă zgârie pe creier simpla idee că, undeva într-o fostă vilă de protocol, un boşorog torţionar îşi freacă mâinile la aflarea veştii că progenitura sa ajuns să conducă Bucureştiul. Dar, dincolo de asta, cred sincer că, din toate punctele de vedere, Blaga ar fi fost un primar mai bun decât Oprescu. Mai ales că Blaga ar fi rămas primar patru ani, în vreme ce, pentru Oprescu, postul câştigat ieri e doar trambulina pentru asaltul final către Cotroceni.

Reclame

Manevra Oprescu: cine a dat chix?

25 aprilie 2008

Scenariul 1(sugerat de un cunoscut cu multe antene prin primării) : Băsescu ştia că dacă Oprescu merge din partea PSD e un candidat redutabil, aşa că l-a presat pe Vanghelie să facă orice pentru a-i bloca doctorului candidatura. Mânerul folosit de marinar la Vanghelie: afacerea de puşcărie cu economatele. (citat aproximativ: „dacă nu face cum zic eu, se îngroapă în puşcărie cu economatele pe piept) 

 Cu largul sprijin al lui Geoană (care ştia că Oprescu primar= bunicuţa pe cai de rasă) candidatura lui Oprescu este blocată în PSD. Când omul a vrut să meargă independent, s-a încercat eliminarea lui  numărând atent semnăturile. Chiar şi cu contestaţia admisă, candidatului Oprescu îi va veni greu să suplinească, într-un timp foarte scurt, lipsa unei organizaţii municipale de partid care s-ar fi ocupat de campanie.

 În varianta asta chixul ar fi al aripii Iliescu-Năstase din PSD, iar victoria a lui Băsescu şi Geoană.

 Scenariul 2: Citește restul acestei intrări »