Stejarii bat eroic Samoa 17-13, tricolorii se fac de râs cu Olanda 0-3

18 noiembrie 2017

Romania-Samoa 17-13 revenire de la 3-13

Dacă nu ştiaţi, astă seară, în faţa a câteva mii de spectatori adunaţi în tribunele aproape improvizate ale stadionului Arcul de Triumf, România a învins eroic Samoa. Stejarii au câştigat cu 17-13 un meci în care au fost conduşi cu 13-3  în minutul 49, reuşind încă una din revenirile de senzaţie devenite marcă înregistrată de când Lynn Howells este selecţioner.

Nu aş fi stricat bucuria acestei seri printr-o comparaţie cu dezastrul jenant petrecut marţi pe Naţional Arena, în faţa a zeci de mii de masochişti care au dat banii lor munciţi ca să-i vadă din nou pe Chiricheş, Stanciu şi alte petarde exportate fraudulos de Becali cum se fac de râs cu Olanda. Dar faptul că Lynn Howells a reuşit să pună Stejarii pe picioare, în vreme ce Daum a fost făcut harcea-parcea de „presa sportivă” aflată în buzunarul mic al clanului Becali merită comentat pe larg, pentru că diferenţa de atitudine, de forţă mentală şi evident de rezultate dintre Stejari şi tricolori este în momentul de faţă uluitoare.

Pe scurt, FRR a constatat acum vreo 5 ani că ne ducem de râpă cu reprezentativa de rugby, riscând ruşinea unei necalificări (în premieră pentru Stejari) la un Campionat Mondial. Aşa că şi-a făcut ochirea roată şi a ales un tehnician britanic „de modă veche”, pe care să ni-l putem permite şi care să folosească la maxim excelentul nostru pachet de înaintare în timp ce retuşează pe ici pe colo ce se mai poate retuşa prin defensivă.  Eu unul am avut mari rezerve faţă de această abordare şi le-am exprimat cât se poate de succint, chiar într-un moment în care se obţinuse un rezultat entuziasmant. Dar toate criticile la adresa lui Lynn Howells au fost la fel ca a subsemnatului: civilizate, la obiect şi mai ales constructive.  Aşa că în momentul în care a devenit evident că metoda şi stilul alese de bătrânul galez chiar produc rezultate nesperate pentru nivelul la care se află actualmente rugby-ul românesc, omul a fost lăsat să facă fix ce ştie el mai bine, chiar dacă asta înseamnă rugby-ul britanic al anilor ’70-’80.

Pe de altă parte, FRF a constatat şi ea că sub „înţeleapta îndrumare” a unora gen Piţurcă ne ducem de râpă cu Naţionala de fotbal, aşa că l-a adus pe bani mulţi pe Cristoph Daum, un antrenor cu o carte de vizită incomparabil mai semnificativă decât a lui Lynn Howells. Doar că în fotbal se învârt sume incomparabile cu cele din rugby, iar interesele unor profitori de duzină de genul celor din clanul becali au transformat de mult presa sportivă de la noi într-un soi de Citește restul acestei intrări »

Reclame

Zmărăndescu, vânat de clanul Becali?

25 februarie 2010

 O să încep acest articol cu declaraţiile făcute de Cătălin Zmărăndescu acum câteva săptămâni, la emisiunea lui Măruţă, referitor la situaţiile prin care a trecut după ce a executat ordinul lui Becali de a-i sechestra pe hoţii care furaseră maşina oierului. Din păcate, cum nu urmăresc nici emisiunea lui Măruţă de la ProTv şi nici pe cea a lui Mădălin Ionescu de la Antena 1, dispun doar de fragmentele care au fost postate pe net, dar care sunt, cred eu, destul de edificatoare.

 După ce a relatat cum a fost săltat cu mascaţii şi în ce situaţie financiară a ajuns, Cătălin Zmărăndescu a recunoscut, de faţă cu fetiţa lui, că ajunsese în pragul sinuciderii:

   Sincer, la momentul respectiv, după ce am aflat de aceste declaraţii şi am văzut imaginile, am crezut că e vorba de un publicity stunt tip „Cinderella Man” făcut de Eduard Irimia în cârdăşie cu MediaPro. Cum însă aveam unele dubii că Zmărăndescu ar marşa la aşa ceva, am preferat să mai aştept niţel înainte de a scrie, şi bine am făcut.

 Imediat ce a devenit evident că, reintrat în lumea sporturilor de contact, Cătălin Zmărăndescu e pe punctul de a-şi relansa cariera, au început să apară, prin diferite fiţuici de scandal, articole despre datoriile imense pe care fostul director al firmei Zmărăndescu VIP Security SRL le-ar avea către diferite persoane.  Invitat într-o altă emisiune a lui Măruţă, Zmărăndescu şi-a prezentat punctul de vedere, destul de coerent pe ansamblu, chiar dacă, uneori, nu părea să spună (tot) adevărul:

 Ce a urmat a fost însă uluitor: mai întâi la Măruţă şi apoi în emisiunea Acces Direct de la Antena 1, proprietarul canisei Kris, pe nume Cristian Vătau, afacerist despre ale cărui isprăvi puteţi citi pe larg aici,  a susţinut că Zmărăndescu datorează 3,5  milioane de euro, că s-ar fi imprumutat „de ici de colo” cu sume curpinse între câteva zeci şi câteva sute de mii de euro „pe bază de prietenie” şi că acum refuză să returneze banii.  Cu tot aspectul lui de babyface, Măruţă a avut puterea să-l întrebe pe Vătau de ce-i cere lui Zmărăndescu banii datoraţi de firma la care acesta nu era nici măcar administrator, darmite patron, primind un răspuns penibil-grotesc pe care vă las să-l apreciaţi la Citește restul acestei intrări »


Lituania-România 0-1, coşmarul barbugistic a luat sfârşit

6 iunie 2009

 Meciul de astă seară ne-a demonstrat, dacă mai era nevoie, ce crimă împotriva a 22 de milioane de suporteri au putut comite Mircea Sandu şi Ionuţ Lupescu, însistând până-n pânzele albe cu barbugiul trişor pe post de selecţioner. Răzvan Lucescu nu a făcut minuni, nici n-ar fi avut când. A fost însă destul ca selecţia să fie făcută după forma arătată de jucători, nu după interesele clanului mafiot Becali, pentru ca România să redevină o echipă competitivă. Adăugând în ecuaţie şi capacitatea noului selecţioner de a menţine o atmosferă destinsă, amicală, la lot, lucru cu atât mai important după eterna scrâşnire a dinţilor din era Piţurcă, obţinem explicaţia subitei schimbări la faţă a Naţionalei.

 Nu rămâne decât să regretăm faptul că schimbarea n-a avut loc într-un moment în care se mai putea salva campania de calificare pentru Mondiale. Oricum, măcar ne-au renăscut speranţele pentru Euro 2012, şi ne-a revenit plăcerea de a urmări meciurile reprezentativei.