Meciul cu Olanda, pierdut de Mircea Sandu pe mâna hoţului profesionist Craig Thomson

17 octombrie 2012

V-aţi întrebat de ce canaliile de presă gen Tolontan au pomenit foarte timid de furăciunea grotească prin care scoţianul Craig Thomson a împiedicat România să aibă vreo şansă de  a scoate un rezultat bun cu Olanda? Sau de ce Ilie Dumitrescu, o fostă glorie care îşi aşteaptă rândul la un post călduţ în FRF, făcea aseară vocalize despre cât ar fi de penibil să dăm vina pe arbitraj?

Răspunsul e foarte simplu, pentru că Mircea Sandu, tartorul FRF, le-a ordonat să facă ciocul mic. Şi asta pentru că individul auto-poreclit „naşul” şi-a construit cu migală în ultimii ani o imagine de mare ştab la UEFA, de navigator iscusit prin subteranele fotbalului internaţional, care prin influenţa sa personală  protejază România de arbitrajele ostile care ne scoteau peri albi în anii ’90.  Imagine pe care o poate face ţăndări constatarea că aseară am fost furaţi ca-n codru de un arbitru specializat în furăciuni şi trimis aici cu scopul explicit de a rezolva locul 1 (şi implicit calificarea directă la Mondialul din Brazilia) pentru Olanda.

Afirmaţia poate părea hazardată, dar ajunge să ne uităm la declaraţiile făcute de Van Gaal după meciul Turcia -România ca să ne dăm seama că olandezii s-au temut de meciul de la Bucureşti. Şi, dacă ne uităm la istoricul isprăvilor lui Craig Thomson, vom înţelege că Olanda, ca orice echipă mare care traversează un moment mai delicat, n-a ezitat să-şi asigure şi sprijinul unei brigăzi de arbitri care să fluiere „cum trebuie”.

Ce ar fi trebuit să ştie Mircea Sandu (şi profesionistul lu’ peşte Cătălin Tolontan) este că acest Craig Thomson i-a furat pe bosniaci în 2011, dând Franţei penaty pentru un fault în afara careului. Că anul ăsta, pe 8 martie, a dictat penalty pentru echipa olandeză Twente Enschede într-un meci de Europa League contra lui Schalke, deşi atacantul olandez Luuk de Jong nici nu fusese atins de fundaş. Şi, în general vorbind, că Citește restul acestei intrări »

Reclame