Finala Local Kombat, gala cu care Eduard Irimia intră definitiv în lumea bună a kickboxingului

20 noiembrie 2011

 pe aceeaşi temă: Moroşanu împotriva neamţului Liedert, bătaie brainless în superfight-ul Finalei Local kombat

În sfârşit, după ani şi ani în care promotorul Eduard Irimia a părut că nu are resursele de a face din franciza Local Kombat ceva mai mult decât o anticameră a anticamerei circuitului K-1, a venit în sfârşit şi momentul descătuşării. Evident, după ce K-1 a dat faliment, dar asta contează mai puţin spre deloc. Important este că ambele gale organizate săptămâna asta de Eduard Irimia au fost succese răsunătoare: Fight Club WGP Oradea a adunat joi 800.000 de telespectatori pe EuroSport (medie pe durata transmisiunii), având un fight card care a amintit de nivelul unui turneu K-1 din vremurile bune, iar finala Local Kombat/Supercombat, transmisă de asemenea pe EuroSport şi încheiată acum două ore a fost şi ea destul de aproape ca nivel.

 Având în vedere că joi la Oradea au luptat sportivi ca Errol Zimmerman , Ben Edwards, Rico Verhoeven,  Hesdy Gerges, Roman Kleibl şi Stefan Leko  iar sâmbătă la Darmstadt, în finala Local Kombat, au urcat în ring Albert Krauss, Faldir Chahbari , Alviar Lima, Cătălin Moroşanu, Pavel Zhuravlev,  Ismael Londt ,  Erhan Deniz şi Serghei Lashchenko, devine evident că resursele la care are acum acces Eduard Irimia, coroborate cu „foamea” instaurată în lumea kickboxingului după căderea K-1, îi permit promotorului român să treacă la un cu totul alt nivel.

 Practic, în momentul de faţă singura competiţie a lui  Irimia rămâne Simon Rutz cu al său It’s Showtime. Ori, în condiţiile în care românul a stat cuminte în banca lui până la prăbuşirea K-1 şi  nu şi-a atras antipatiile de care are parte Rutz, eu unul îl văd ca având acum prima şansă de a prelua de la japonezi locul I pe piaţa kickboxingului pro.

 Anul viitor va fi probabil decisiv,  dar  semnele sunt Citește restul acestei intrări »


Morosanu l-a batut pe un Leko aflat in pragul pensiei

17 iulie 2011

 Revin maine cu cumentarii despre gala de la Constanta, acum mi-e prea somn.

 In linii mari se poate spune ca arbitrul i-a facut cadou meciul lui Andrei Stoica, numarandu-l aiurea pe Citește restul acestei intrări »


Local Kombat Bucuresti 21 mai, o gală peste nivelul obişnuit din România

22 mai 2011

 Cu exceptţia piramidei de 4, care ar fi trebuit să reprezinte partea cea mai importantă a galei, dar al cărei nivel s-a dovedit a fi dezamăgitor, Local Kombat Bucureşti a fost o surpriză destul de plăcută. Evident, toată lumea ştia că Alber Kraus este un super luptător, aşa că maniera zdrobitoare a victoriei sale asupra lui Marius Tiţa nu a mirat pe nimeni, după cum nimeni n-a fost suprins de faptul că Arnaldo Silva i-a arătat tânărului şi curajosului Miodrag Olar că mai are de învăţat.

 În schimb,  meciul perfect făcut de Sebastian Ciobanu împotriva lui Ratislav Talarovic i-a surprins pe cei care se aşteptau ca diferenţa evidentă de categorie dintre cei doi să-şi spună până la urmă cuvântul. (între care, recunosc cinstit, m-am numărat şi eu) Evident, nu s-a pus vreo clipă problema ca românul să-l trimită la podea pe slovac, dar Ciobanu şi-a exploatat perfect plusul de viteză şi tehnica net superioară, punctând constant, uneori cu procedee spectaculoase, şi lăsându-l pe Talarovic să lovească aerul. În mod normal, ăsta ar trebui să fie meciul care să-l convingă pe Sandu Lungu să se apuce serios de slăbit, şi cu asta am spus tot ce era de spus.

 O altă surpriză plăcută a fost Citește restul acestei intrări »


Local Kombat Sibiu, o gală de criză salvată de luptătorii „noului val”

20 noiembrie 2010

 Gala prin care franciza Local Kombat a aniversat vineri seară la Sibiu 10 ani de existenţă a fost la un pas de a se prăbuşi în abisurile penibilului. Cu bugetul strâmtorat de criză, promotorul Eduard Irimia a apelat, pentru meciurile internaţionale, la tot soiul de journeymani hilari, de tipul slovacului Sarkozi, al cărui „meci” de 20 de secunde cu Sandu Lungu a fost huiduit copios de publicul din sală. Iar politica lui „să aducem pe cine s-o nimeri, doar să ţinem gala” era să-l coste rău pe Sebastian Ciobanu, care s-a pomenit în ring cu un puştan bulgar absolut rudimentar, care nu cred că avea mai mult de 2-3 meciuri profesioniste la activ, dar este cu vreo 20 de kile mai greu şi aproape un cap mai mare decât „fiul lui Dracula”. Cap care, pe deasupra, avea şi cunoscuta tărie a ţestelor bulgăreşti. Colac peste pupăză, Ciobanu a făcut şi el greşeala ca, în loc să-şi pună în valoare tehnica şi experienţa net superioare,  să vrea să arate că-i smardoi taman în faţa unui asemenea adversar, şi a fost la un pas destul de mic să se pomenească bătut de un nimeni.  Sincer, cred că, dacă eram antrenorul lui, la finalul rundei a doua îi dădeam cu scăunelul în cap, în halul ăsta mă enervase în faţa televizorului văzându-l cum e pe punctul să se bată singur. Din fericire, Ciobanu s-a mai trezit la realitate în runda a treia şi, profitând de downul pe care reuşise să i-l administreze bulgarului în debutul meciului, a câştigat la decizie.

 În acest punct, aş vrea să subliniez şi faptul că, în sfârşit, prin cuplul de comentatori Ciprian Sora-Valentin Halacenco, Media Pro pare să fi nimerit prima formulă care să nu Citește restul acestei intrări »


Local Kombat Sarajevo, un „eveniment” desprins din preistoria artelor marţiale

30 octombrie 2010

 Dacă mai ţineţi minte cum aratau galele de kickboxing organizate în România prin anii 1998-2001, în câte o sală semi-renovată dintr-o reşedinţă de judeţ ceva mai mică, înseamnă că n-aţi pierdut nimic dacă n-aţi văzut ieri seară Local Kombat Sarajevo. N-am mai fost de peste un deceniu în Bosnia, aşa că habar n-am cum se mai prezintă ţara, dar e clar că iubitorii de kickboxing de  acolo sunt cam în faza în care erau românii la finele anilor ’90. De la felul în care erau îmbrăcaţi spectatorii şi până la halul în care se manifestau, totul a amintit de galele de tristă amintire pe care tocmai le-am pomenit. Şi, dacă mai adăugăm în ecuaţie faptul că Sport.ro l-a adus iar pe ineptul fiu al lui George Mihăiţă să ne macine nervii cu comentariul său lipsit de orice legătură cu acest sport, dar pigmentat cu o atitudine tip ultras de galerie  (pe care chiar nu vrea nimeni s-o simtă venind dinspre microfonul comentatorului) veţi înţelege de ce am urmărit această „gală” cu o silă maximă.

 Fight cardul extrem de slab era desigur de aşteptat, având în vedere atât situaţia economică în care se află atât Bosnia cât şi România, dar mai ales faptul că o asemenea gală nu avea cum să stârnească interesul în vreo terţă ţară. Aşa că, din păcate, e greu de spus dacă victoria foarte concludentă a lui Cătălin Moroşanu împotriva necunoscutului croat Igor Mihaljevic înseamnă şi altceva decât că „Moartea din Carpaţi” a ajuns la un nivel la care poate snopi fără probleme luptători din eşalonul 4 spre 5. Asta cu atât mai mult cu cât croatul, la numai 1.86m înălţime, cu greu poate fi considerat ca o experienţă utilă în perspectiva înfruntării cu vreun greu autentic de peste 1.95 din elita K-1.

 Una peste alta însă, Cătălin  nu s-a făcut de râs, bătându-l clar pe croat, cu 3 downuri, dintre care două în ultima repriză (pe care o puteţi vedea în înregistrarea de mai jos): Citește restul acestei intrări »


De ce nu mai luptă Daniel Ghiţă cu Hesdy Gerges în gala It’s Showtime Amsterdam

26 mai 2010

Vreme de câteva luni s-a ştiut că Daniel Ghiţă urma să lupte cu egipteanul Hesdy Gerges în marea gală „It’s Showtime” care se va desfăşura la Amsterdam pe 29 mai. Recent însă, s-a aflat că Hesdy Gerges va lupta cu supervedeta Badr Hari, în vreme ce Daniel Ghiţă va fi nevoit să se mulţumească cu Ashwin Balrak, învins de Gerges într-o gală „Amstersam vs Rotterdam” desfăşurată în februarie.

 Varianta pusă în circulaţie de staff-ul lui Daniel Ghiţă este că Hesdy Gerges s-a fi lamentat atât de tare că vrea un adversar de top, încât l-ar fi enervat pe Badr Hari. Marocanul, dornic şi să aibă la activ victorii asupra tuturor kickboxerilor cu pretenţii din zona maghrebiană, ar fi pus mâna pe telefon, l-ar fi sunat pe Gerges şi ar fi zis ceva de genul „Ce mă,  mârâi ca n-ai adversari pe măsura ta?  Atunci află că o să lupti cu mine. Ne vedem în ring, la Amsterdam. ”  Evident, promotorul circuitului It’s Showtime n-ar fi avut cum să-şi refuze principala vedetă, aşa că Daniel Ghiţă ar fi rămas să se lupte cu cine se nimereşte.

 Varianta care circulă de la zvoner la răspândac prin sălile bucureştene este că Citește restul acestei intrări »


Cătinaş, Ciobanu şi Iftimoaie au salvat onoarea românilor la K-1 WGP Bucureşti 2010

22 mai 2010

 Fight-cardul excelent cu care promotorul Eduard Irimia s-a prezentat de această dată în faţa publicului bucureştean s-a dovedit a fi prea mult pentru luptătorii români.  Gala K-1 World Grand Prix bucureşti 2010 a demonstrat, dacă mai era nevoie, că în condiţiile în care Daniel Ghiţă nu mai colaborează cu Irimia şi MediaPro, numai Raul Cătinaş şi, eventual, Ionuţ Iftimoaie pot face faţă unor luptători de prim rang la categoria grea.

 Evident, nu trebuie înţeles din asta că Sebastian Ciobanu n-ar fi un kickboxer excelent, dar ghinionul lui constă în faptul că nu poate face categoria de K-1 Max şi că este mult prea forţat „în sus” la categoria grea. Sebi a demonstrat în seara aceasta că are clasă, impunându-se prin K.O. în prima rundă atât în faţa cvasi-necunoscutului Daniil Sapljoshin cât şi faţa fostei glorii Mighty Mo. E drept că Mo se consumase serios în sferturile de finală ale piramidei de la Bucureşti în faţa lui Roman Kleibl, şi că, la cei 40 de ani ai săi, nu mai are de mult resurse pentru o piramidă de 3 meciuri, dar chiar şi aşa, K.O.-ul brutal pe care i l-a administrat Ciobanu în prima rundă nu poate fi pus doar pe seama oboselii.

 Din păcate însă, finala piramidei (al cărei câştigător se califică automat la final 16-ul de anul acesta) a demonstrat limitele fizice care fac imposibilă pentru Sebastian Ciobanu o carieră la vârful categoriei grele din K-1. Deşi a avut norocul să scape de Alexei Ignashov, care s-a accidentat în timpul semifinalei câştigate contra lui Freddy Kemayo, Sebi nu a avut cum să-i facă faţă nici măcar învinsului „Scorpionului Roşu”, pierzând prin T.K.O în runda a treia.  Poate că şi tactica a fost prost aleasă, poate că un meci tactic, defensiv, de uzură, dus spre extra-round şi apoi spre decizia favorabilă a arbitrilor lui Irimia i-ar fi adus titlul lui Ciobanu, dar în orice caz nu i-ar fi adus capacitatea de a se lupta de la egal la egal în ring cu un greu autentic de Final 16.

 La fel ca şi Ciobanu, Ionuţ Iftimoaie a făcut o impresie excelentă, deşi a trebuit să se recunoască până la urmă învins de mult mai experimentatul Ray Sefo. Depăşit tehnic de Citește restul acestei intrări »


Iftimoaie şi Zmărăndescu, victorii comice în gala Local Kombat de la Split

28 martie 2010

Mi-e greu să înţeleg ce a gândit promotorul Eduard Irimia când a ales adversarii pentru Iftimoaie şi Zmărăndescu, dar un lucru este cert: rezultatul a fost unul comic-grotesc, cu „meciuri” de nici măcar o rundă şi victorii care, practic, nu valorează nimic. Lucru cu atât mai neplăcut cu cât cei doi sportivi români au dat impresia că sunt bine pregătiţi, capabili să ducă meciuri cu adversari care să-i „bage în priză” pentru super-fight-urile mult mai serioase din cadrul Grand Prix-ului K1- de la Bucureşti.

 Nu a fost însă nici pe departe cazul: Zmărăndescu s-a trezit în ring cu un bosniac care n-a dat impresia că are vreo legătură cu MMA-ul, fiind incapabil de vreo defensivă în faţa unei proiectări violente, care a decis practic meciul. Ajuns în control lateral, Cătălin i-a mai dat şi doi  pumni în ceafă bosniacului iar arbitrul a oprit lupta. A urmat un moment desprins practic din desenele animate, cu doctorul care, în loc să-i acorde îngrijiri medicale luptătorului care zăcea la podea, i-a dat o valiză în cap.  După care Cătălin Zmărăndescu a fost declarat învingător, spre nedumerirea celor care ştiu că în MMA loviturile în ceafă sunt, totuşi, interzise. Sigur, e posibil ca organizatorii să fi stabilit pentru această gală alte reguli decât cele folosite în UFC, caz în care poate n-ar fi stricat să le şi comunice comentatorilor. 

 Ionuţ Iftimoaie, revenit la o formă fizică decentă, a luptat cam o jumătate de rundă cu un adversar care avea nevoie disperată de sutien. Evident, meciul, dacă i se poate spune aşa, s-a încheiat rapid, după ce românul şi-a trimis oponentul de două ori la podea. N-am observat ca Iftimoaie să fi încasat vreo lovitură semnificativă în timpul scurt petrecut în ring şi, la fel ca şi în cazul lui Zmărăndescu, deplasarea la Split a fost cu desăvârşire inutilă din perspectiva pregătirii pentru GP-ul K-1 de la Bucureşti. Unde Iftimoaie va lupta contra lui Ray Sefo, sportiv ajuns la 39 de ani, dar cu o experienţă şi un palmares net superioare oricărui luptător român.

 De altfel nu numai aceste două meciuri au stat sub semnul penibilului: main eventul, lupta de MMA dintre Bob Sapp şi un oarecare austriac de care n-a auzit nimeni, a fost o şuşă cel puţin la fel de penibilă. Pufăind ca o locomotivă, colosul Sapp a încercat să-şi răpună adversarul (cu un cap mai mic decât el) printr-un procedeu inedit, ceva între fagocitoză şi sugrumare 😆 . Aflat într-o formă fizică deplorabilă, Sapp a fost salvat de faptul că adversarul nu i-a mai putut suporta greutatea, şi a fost declarat învingător, în huiduielile sălii.  Sincer, se pare că Irimia a nimerit-o renunţând la el pentru Citește restul acestei intrări »


Ghiţă vs Poturak şi Badr Hari vs Mourad Bouzidi, meciuri neinteresante pentru televiziunile româneşti

16 februarie 2010

 Ruşine maximă pentru televiziunile de sport (şi nu numai) din România: gala de kickboxing „It’s Showtime”  desfăşurată pe 13 februarie la Praga nu a avut parte de absolut nici o mediatizare, cu toate că fight cardul era  excelent, incluzându-i pe vicecampionul K-1 al ultimilor doi ani, Badr Hari, şi pe cel mai bun luptător român al momentului, Daniel Ghiţă.

 Practic, pentru a putea vedea meciurile, românii au trebuit să aştepte ca vreunul din telespectatorii din ţările unde gala a fost transmisă la TV să posteze înregistrările pe youtube. Şi asta doar din cauză că Daniel Ghiţă a ieşit de sub tutela lui Eduard Irimia şi nu mai luptă în Local Kombat, promoţia susţinută de grupul Media Pro, iar Antena 1 nu mai are bani să cumpere galele It’s Showtime, care anul trecut i-au adus totuşi o audienţă bună.

 Revenind la gala propriu-zisă, Daniel Ghiţă a reuşit cu greu să-şi ia revanşa în faţa lui Poturak, un adversar extrem de incomod şi pe care doar lipsa promovării l-a făcut să nu aibă un statut mai bun în circuit în momentul de faţă.  Din pacate, nu se prea poate spune că Ghiţă si-a confirmat statutul de luptător de final 16 K-1, meciul fiind unul de uzură, în care  românul şi-a arătat destul de clar limitele în privinţa loviturilor de braţe.

 Cum era de aşteptat, meciul dintre Badr Hari şi Mourad Bouzidi, în care marocanul şi-a pus în joc centura de campion „It’s Showtime” câştigată anul trecut în faţa lui Semmy Schilt, a avut o singură direcţie. Badr Hari şi-a dominat clar adversarul, a fost Citește restul acestei intrări »


Local Kombat Budapesta, sub semnul grotescului

7 februarie 2010

 Gala Local Kombat Budapesta, care se dorea a fi evenimentul numarul 1 al începutului de an în artele marţiale din centrul şi estul Europei s-a dovedit a fi, din păcate,  un circ grotesc. Combinaţia dintre alegerea dezastruoasă a adversarilor pentru Moroşanu şi Atodiresei, pe de o parte, şi scandalul pilelor bagate de Eduard Irimia în văzul camerelor de luat vederi, la finalul meciului dintre Mihai Barbu şi francezul Phillipe Salmon, pe de altă parte, a afectat serios imaginea unei promoţii care se află la doar un pas de consacrarea în lumea mare a K-1.

 Începând cu sfârşitul, trebuie spus că, în ciuda reacţiei cel puţin bizare a publicului de la Budapesta, care a huiduit decizia (probabil din cauză că dorea să vadă un extra-round), Mihai Barbu a pierdut foarte clar finala piramidei de patru în faţa lui Phillipe Salmon.  Extrem de agresiv şi de rapid, francezul a punctat clar, indiscutabil, în primele două runde, câteva din loviturile de braţ trimise exploziv în faţa lui Barbu punându-l în vădită dificultate pe român. Este foarte adevărat că, în dorinţa de a face spectacol, francezul a făcut risipă de energie, a abuzat de flying knee şi, firesc, a terminat benzina în runda a treia, care i-a revenit românului. Din păcate însă, Mihai Barbu n-a avut nici el resurse să se ducă tăvălug peste adversar pe finalul meciului, şi era perfect normal să piardă lupta cu  2-1 la runde, mai ales că în cea pe care o câştigase nu-şi trimisese adversarul la podea şi nici nu-l pusese în vădită dificultate.

 Cum însă câştigătorul meciului urma să intre pe tabloul unui turneu serios de L-1 Max, care se va desfăşura la Minsk, Eduard Irimia a simţit nevoia să iasă la rampă şi să încerce, cu camera pe el, să obţină un extra round. Au urmat vreo trei minute de parlamentări penibile la masa arbitrilor, dar organizatorul galei K-1 Max din Belarus, prezent la faţa locului, i-a explicat jenat lui Irimia că totuşi nu merge chiar aşa.

(runda a patra, la care se face referire în titlul clipului, nu e de kickbox, ci de negocieri la masa arbitrilor 😆 ) 

 Restul galei a fost şi mai penibil decât evenimentele de la sfârşitul finalei: Moroşanu a avut parte de un samoan cu picioare de sticlă, care, după trei lowkick-uri încasate, deja fusese numărat odată şi nu mai putea păşi prin ring. Mai mult, bietul Pu’u  s-a autoaccidentat încercând să plaseze la rândul său o lovitură similară, provocând finalul unui „meci” absolut hilar.

 Lucrurile n-au stat mult mai grozav nici cu meciul dintre Ionuţ Atodiresei şi ungurul Piskoti Gergo. Lupta ar fi fost una din seria „să vedem dacă poate mânca bătaie un colos cu două capete mai înalt decât Citește restul acestei intrări »


Moroşanu vs Mighty Mo, noua tragicomedie cu pumni în cap

6 octombrie 2009

 Cine a văzut penibila şuşanea intitulată Local Kombat  „Vin Americanii” ar fi putut crede că promotorul Eduard Irimia a înţeles,  din huiduielile copioase care au însoţit finalul grotesc al aşa-zisului meci vedetă Moroşanu vs Goodridge, că publicul din România nu este interesat să plătească pentru a vedea un sportiv român de top lucrând la saci umani de box. Aiurea, tot ce-a înţeles Irimia a fost că plătind câţiva bănuţi unor pensionari ai ringului, poţi clădi fără prea mare efort un palmares care, măcar în ochii spectatorului neavizat, poate părea respectabil. Aşa se face că pe 24 octombrie vom avea parte de o gală intitulată pompos  K-1 Collizion (sau poate Collision, cum ar fi corect 😆 )  care va reprezenta un soi de calificare pentru finala K-1 Europa de la Praga, şi al cărei meci vedetă se va disputa între Cătălin Moroşanu şi Mighty Mo.

 Acum, înainte de a spune „uau, ţi-ai pierdut minţile, Mighty Mo e super-luptător” etc etc, nu strică să aflaţi că ultimul meci al samoanului a avut loc pe 9 august 2008! Cu alte cuvinte, la data galei lui Irimia, vor fi trecut aproape 15 luni de când Mighty Mo n-a mai urcat în ring, lucru care, la cei 39 de ani ai săi, contează mult mai mult decât palmaresul. Şi, cum este foarte probabil că n-a mai luptat nu pentru că l-ar fi boicotat cineva, ci pentru simplul motiv că n-a mai avut chef, putem presupune logic că nici nu s-a mai omorât cu antrenamentele. Aşa că, la fel cum anticipam înaintea şuşanelei „Vin Americanii” că vom asista la Citește restul acestei intrări »