Iftimoaie şi Zmărăndescu, victorii comice în gala Local Kombat de la Split

28 martie 2010

Mi-e greu să înţeleg ce a gândit promotorul Eduard Irimia când a ales adversarii pentru Iftimoaie şi Zmărăndescu, dar un lucru este cert: rezultatul a fost unul comic-grotesc, cu „meciuri” de nici măcar o rundă şi victorii care, practic, nu valorează nimic. Lucru cu atât mai neplăcut cu cât cei doi sportivi români au dat impresia că sunt bine pregătiţi, capabili să ducă meciuri cu adversari care să-i „bage în priză” pentru super-fight-urile mult mai serioase din cadrul Grand Prix-ului K1- de la Bucureşti.

 Nu a fost însă nici pe departe cazul: Zmărăndescu s-a trezit în ring cu un bosniac care n-a dat impresia că are vreo legătură cu MMA-ul, fiind incapabil de vreo defensivă în faţa unei proiectări violente, care a decis practic meciul. Ajuns în control lateral, Cătălin i-a mai dat şi doi  pumni în ceafă bosniacului iar arbitrul a oprit lupta. A urmat un moment desprins practic din desenele animate, cu doctorul care, în loc să-i acorde îngrijiri medicale luptătorului care zăcea la podea, i-a dat o valiză în cap.  După care Cătălin Zmărăndescu a fost declarat învingător, spre nedumerirea celor care ştiu că în MMA loviturile în ceafă sunt, totuşi, interzise. Sigur, e posibil ca organizatorii să fi stabilit pentru această gală alte reguli decât cele folosite în UFC, caz în care poate n-ar fi stricat să le şi comunice comentatorilor. 

 Ionuţ Iftimoaie, revenit la o formă fizică decentă, a luptat cam o jumătate de rundă cu un adversar care avea nevoie disperată de sutien. Evident, meciul, dacă i se poate spune aşa, s-a încheiat rapid, după ce românul şi-a trimis oponentul de două ori la podea. N-am observat ca Iftimoaie să fi încasat vreo lovitură semnificativă în timpul scurt petrecut în ring şi, la fel ca şi în cazul lui Zmărăndescu, deplasarea la Split a fost cu desăvârşire inutilă din perspectiva pregătirii pentru GP-ul K-1 de la Bucureşti. Unde Iftimoaie va lupta contra lui Ray Sefo, sportiv ajuns la 39 de ani, dar cu o experienţă şi un palmares net superioare oricărui luptător român.

 De altfel nu numai aceste două meciuri au stat sub semnul penibilului: main eventul, lupta de MMA dintre Bob Sapp şi un oarecare austriac de care n-a auzit nimeni, a fost o şuşă cel puţin la fel de penibilă. Pufăind ca o locomotivă, colosul Sapp a încercat să-şi răpună adversarul (cu un cap mai mic decât el) printr-un procedeu inedit, ceva între fagocitoză şi sugrumare 😆 . Aflat într-o formă fizică deplorabilă, Sapp a fost salvat de faptul că adversarul nu i-a mai putut suporta greutatea, şi a fost declarat învingător, în huiduielile sălii.  Sincer, se pare că Irimia a nimerit-o renunţând la el pentru Citește restul acestei intrări »


Ghiţă vs Poturak şi Badr Hari vs Mourad Bouzidi, meciuri neinteresante pentru televiziunile româneşti

16 februarie 2010

 Ruşine maximă pentru televiziunile de sport (şi nu numai) din România: gala de kickboxing „It’s Showtime”  desfăşurată pe 13 februarie la Praga nu a avut parte de absolut nici o mediatizare, cu toate că fight cardul era  excelent, incluzându-i pe vicecampionul K-1 al ultimilor doi ani, Badr Hari, şi pe cel mai bun luptător român al momentului, Daniel Ghiţă.

 Practic, pentru a putea vedea meciurile, românii au trebuit să aştepte ca vreunul din telespectatorii din ţările unde gala a fost transmisă la TV să posteze înregistrările pe youtube. Şi asta doar din cauză că Daniel Ghiţă a ieşit de sub tutela lui Eduard Irimia şi nu mai luptă în Local Kombat, promoţia susţinută de grupul Media Pro, iar Antena 1 nu mai are bani să cumpere galele It’s Showtime, care anul trecut i-au adus totuşi o audienţă bună.

 Revenind la gala propriu-zisă, Daniel Ghiţă a reuşit cu greu să-şi ia revanşa în faţa lui Poturak, un adversar extrem de incomod şi pe care doar lipsa promovării l-a făcut să nu aibă un statut mai bun în circuit în momentul de faţă.  Din pacate, nu se prea poate spune că Ghiţă si-a confirmat statutul de luptător de final 16 K-1, meciul fiind unul de uzură, în care  românul şi-a arătat destul de clar limitele în privinţa loviturilor de braţe.

 Cum era de aşteptat, meciul dintre Badr Hari şi Mourad Bouzidi, în care marocanul şi-a pus în joc centura de campion „It’s Showtime” câştigată anul trecut în faţa lui Semmy Schilt, a avut o singură direcţie. Badr Hari şi-a dominat clar adversarul, a fost Citește restul acestei intrări »


Local Kombat Budapesta, sub semnul grotescului

7 februarie 2010

 Gala Local Kombat Budapesta, care se dorea a fi evenimentul numarul 1 al începutului de an în artele marţiale din centrul şi estul Europei s-a dovedit a fi, din păcate,  un circ grotesc. Combinaţia dintre alegerea dezastruoasă a adversarilor pentru Moroşanu şi Atodiresei, pe de o parte, şi scandalul pilelor bagate de Eduard Irimia în văzul camerelor de luat vederi, la finalul meciului dintre Mihai Barbu şi francezul Phillipe Salmon, pe de altă parte, a afectat serios imaginea unei promoţii care se află la doar un pas de consacrarea în lumea mare a K-1.

 Începând cu sfârşitul, trebuie spus că, în ciuda reacţiei cel puţin bizare a publicului de la Budapesta, care a huiduit decizia (probabil din cauză că dorea să vadă un extra-round), Mihai Barbu a pierdut foarte clar finala piramidei de patru în faţa lui Phillipe Salmon.  Extrem de agresiv şi de rapid, francezul a punctat clar, indiscutabil, în primele două runde, câteva din loviturile de braţ trimise exploziv în faţa lui Barbu punându-l în vădită dificultate pe român. Este foarte adevărat că, în dorinţa de a face spectacol, francezul a făcut risipă de energie, a abuzat de flying knee şi, firesc, a terminat benzina în runda a treia, care i-a revenit românului. Din păcate însă, Mihai Barbu n-a avut nici el resurse să se ducă tăvălug peste adversar pe finalul meciului, şi era perfect normal să piardă lupta cu  2-1 la runde, mai ales că în cea pe care o câştigase nu-şi trimisese adversarul la podea şi nici nu-l pusese în vădită dificultate.

 Cum însă câştigătorul meciului urma să intre pe tabloul unui turneu serios de L-1 Max, care se va desfăşura la Minsk, Eduard Irimia a simţit nevoia să iasă la rampă şi să încerce, cu camera pe el, să obţină un extra round. Au urmat vreo trei minute de parlamentări penibile la masa arbitrilor, dar organizatorul galei K-1 Max din Belarus, prezent la faţa locului, i-a explicat jenat lui Irimia că totuşi nu merge chiar aşa.

(runda a patra, la care se face referire în titlul clipului, nu e de kickbox, ci de negocieri la masa arbitrilor 😆 ) 

 Restul galei a fost şi mai penibil decât evenimentele de la sfârşitul finalei: Moroşanu a avut parte de un samoan cu picioare de sticlă, care, după trei lowkick-uri încasate, deja fusese numărat odată şi nu mai putea păşi prin ring. Mai mult, bietul Pu’u  s-a autoaccidentat încercând să plaseze la rândul său o lovitură similară, provocând finalul unui „meci” absolut hilar.

 Lucrurile n-au stat mult mai grozav nici cu meciul dintre Ionuţ Atodiresei şi ungurul Piskoti Gergo. Lupta ar fi fost una din seria „să vedem dacă poate mânca bătaie un colos cu două capete mai înalt decât Citește restul acestei intrări »


Moroşanu vs Mighty Mo, noua tragicomedie cu pumni în cap

6 octombrie 2009

 Cine a văzut penibila şuşanea intitulată Local Kombat  „Vin Americanii” ar fi putut crede că promotorul Eduard Irimia a înţeles,  din huiduielile copioase care au însoţit finalul grotesc al aşa-zisului meci vedetă Moroşanu vs Goodridge, că publicul din România nu este interesat să plătească pentru a vedea un sportiv român de top lucrând la saci umani de box. Aiurea, tot ce-a înţeles Irimia a fost că plătind câţiva bănuţi unor pensionari ai ringului, poţi clădi fără prea mare efort un palmares care, măcar în ochii spectatorului neavizat, poate părea respectabil. Aşa se face că pe 24 octombrie vom avea parte de o gală intitulată pompos  K-1 Collizion (sau poate Collision, cum ar fi corect 😆 )  care va reprezenta un soi de calificare pentru finala K-1 Europa de la Praga, şi al cărei meci vedetă se va disputa între Cătălin Moroşanu şi Mighty Mo.

 Acum, înainte de a spune „uau, ţi-ai pierdut minţile, Mighty Mo e super-luptător” etc etc, nu strică să aflaţi că ultimul meci al samoanului a avut loc pe 9 august 2008! Cu alte cuvinte, la data galei lui Irimia, vor fi trecut aproape 15 luni de când Mighty Mo n-a mai urcat în ring, lucru care, la cei 39 de ani ai săi, contează mult mai mult decât palmaresul. Şi, cum este foarte probabil că n-a mai luptat nu pentru că l-ar fi boicotat cineva, ci pentru simplul motiv că n-a mai avut chef, putem presupune logic că nici nu s-a mai omorât cu antrenamentele. Aşa că, la fel cum anticipam înaintea şuşanelei „Vin Americanii” că vom asista la Citește restul acestei intrări »