Golul de 2-1 al Germaniei (Klose)

26 iunie 2008

Ţin de mic copil cu Germania, o echipă care nu a încercat niciodată să păcălească fotbalul, care nu a beneficiat decât foarte rar de „bunăvoinţă” suspectă din partea arbitrilor şi care întotdeauna a practicat un joc bazat pe posesie şi ofensivă.  Dar aseară, cu toate că m-am bucurat de victoria nemţilor, m-a încercat şi o părere de rău pentru această frumoasă echipă a Turciei, a cărei eliminare s-a datorat în bună măsură bufonului Rustu, un om care nu a ştiut să se retragă la timp.

  Cea mai bună dovadă în acest sens este golul de 2-1 al Germaniei, pe care nu l-am putut vedea aseară în transmisiune directă din cauza problemelor tehnice.

Reclame

Mailaţii fotbalului, expulzaţi de Spania

23 iunie 2008

Italia, echipa specializată în anti-fotbal, a fost trimisă în sfârşit acasă de o Spanie constructivă, care a încercat vreme de 120 de minute să străpungă betoanele turnate de oamenii lui Donadoni în faţa careului propriu. Abjecţia de a intra pe teren cu gândul la loviturile de departajare a fost pedepsită în cel mai frumos mod cu putinţă: italienii şi-au atins scopul, dar s-au înecat ca ţiganul la mal în faţa unui Iker Casillas mult mai cerebral decât Buffon. Mulţumită spaniolilor, vom avea două semifinale frumoase, cu echipe care vor să joace fotbal, şi nu riscăm să ne trezim că în finală se cocoaţă nişte Mailaţi ai sportului cu balonul rotund.
Mărturisesc sincer că după acest Euro am rămas totuşi cu o nedumerire: ce-o fi în capul Citește restul acestei intrări »


Afară Piţurcă!

18 iunie 2008

 Am lăsat să treacă o jumătate de oră de la sfârşitul meciului de tristă amintire Olanda-România, tocmai ca să nu scriu sub imperiul furiei generate de impotenţa etalată de echipa noastră, taman când ar fi trebuit să atace mai cu vână. Oricât timp ai lăsa să treacă însă, concluzia e una singură: Piţurcă e un antrenor autoritar şi, de cele mai multe ori, băftos, dar care poate fi bun cel mult la o echipă care se zbate să evite retrogradarea din liga lui Mitică.

 Se vor găsi mulţi lăudători cu ora care să spună că, într-o grupă a morţii, am remizat cu vicecampioana mondială şi am fost la un penalty distanţă să batem campioana lumii. Şi că, vezi Doamne, asta arată ce mare antrenor e Piţurcă. Eu văd cu totul altceva: în primul rând un joc de o laşitate extremă contra unei Franţe îmbătrânite, pe care numai frica noastră a făcut-o să nu termine grupa cu zero puncte. În al doilea rând, un meci ceva mai bun cu cea mai de bătut Italie din ultimii 30 de ani, dar nu suficient de bun cât să ne impunem. Şi, în al treilea rând, o umilitoare înfrângere în faţa rezervelor Olandei, un meci în care tactica stupidă şi schimbările mult prea târzii au făcut să nu putem ataca nici măcar când ne ajunsese cuţitul la os.

 Câtă diferenţă între noi şi Turcia! O echipă mult mai modestă decât România, dar care a ştiut să se ducă val-vârtej peste adversar într-o situaţie absolut similară cu a noastră. A existat însă o diferenţă: vorba lui Marin Preda, Citește restul acestei intrări »


Egal mic cu Franţa, o echipă de bătut

10 iunie 2008

 Nu ştiu ce-a fost în capul lui Piţurcă, dar tocmai am ratat ocazia de a face trei puncte într-o grupă extrem de grea, contra singurului adversar care, judecând după cele văzute în cele două meciuri de azi, era clar de bătut. Franţa a pus în teren o echipă cu doi fundaşi centrali expiraţi (Thuram şi Gallas) şi cu un atac în care Benzema a impresionat doar în 2-3 faze. În loc să JOACE, România a făcut un antijoc de posesie, gândit strict pentru a scoate un 0-0. Cu un singur vârf, complet izolat, şi cu un Mutu lăsat să se zbată şi mai izolat la construcţie, nu puteam da gol nici dacă jucam 100 de ani. Mai punem la socoteală şi schimbarea bezmetică a aceluiaşi Mutu, miuţa practicată vreme de 20 de minute cu două vârfuri dar fără conducător de joc, introducerea unui Dică aflat în mare formă doar în minutul 93, şi obţinem imaginea clară a compentenţei lui Piţurcă. Rămâne de văzut dacă norocul său legendar Citește restul acestei intrări »