„The Wrestler”, capodopera deceniului pentru cinematografia americană

15 ianuarie 2009

 

  N-aş fi crezut vreo clipă că actuala industrie cinematografică americană mai poate produce asemenea capodopere, şi parcă nici acum, la peste o oră de când am terminat de vizionat „The Wrestler”, nu-mi vine să cred. Dincolo de prestaţia uluitoare a lui Mickey Rourke, dincolo de foarte realista prezentare a lumii wrestlingului, ba chiar şi dincolo de necruţătoarea frescă a vieţii într-o Americă unde câinii nu mai au covrigi nici în bot, darmite-n coadă, filmul cucereşte în primul rând prin strălucitoarea simplitate cu care spune povestea omului devorat de vocaţia sa.

 Personajul este Randy „The Ram”,  un biet wrestler ajuns la apusul carierei, dar la fel de bine ar putea fi şi un artist de geniu. Afirmaţia poate părea ridicolă doar cui n-a văzut filmul: la capătul unei încercări de a ieşi din lumea care l-a făcut să nu aibă practic familie, să nu aibă viaţă normală. şi, până la urmă, să-şi ruineze sănătatea, „The Ram” înţelege că nu are nici un rost  în afara ringului, că nu poate şi că, de fapt, nici nu vrea să evadeze. Practic, în universul lui mic este iubit de public şi respectat de „adversarii”-parteneri de show, în vreme ce, pentru tot restul lumii, nu este decât un ciudat care mai mult încurcă. Nu întâmplător, singura mână care i se întinde este Citește restul acestei intrări »

Reclame

„The Dark Knight” – Un Batman peste medie şi cam atât

2 august 2008

Când vezi că un film cu Batman (îl ştiţi, personajul în costul de liliac şi cu vocea gâjâită) se cocoaţă până pe locul I în top IMBD , deasupra unor filme fabuloase, ca „The Shawshank Redemption” sau „Zbor deasupra unui cuib de cuci” , normal că te mână curiozitatea în sala de cinema. Aşa că am văzut şi eu azi „The Dark Knight”  şi pot spune cu mâna pe inimă despre locul I ocupat acum în topul IMDB : this is bullshit!

 Într-adevăr. Heath Ledger face un rol memorabil în rolul răufăcătorului psihopat The Jocker, depăşind chiar prestaţia spectaculoasă a lui Jack Nicholson Citește restul acestei intrări »


„De partea cealaltă” – filmul bătut de Mungiu la Cannes

28 iulie 2008

Săptămâna asta rulează în Bucureşti filmul „Auf der anderen Seite” („De partea cealaltă” – titlul englezesc „The Edge of Heaven”) , pe care  „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” l-a bătut în „meciul” pentru Palme d’Or. Vă spun cu mâna pe inimă că filmul turco-germanului Fatih Akin mi s-a părut mult mai puternic, infinit mai actual şi, în orice caz, mai  bine realizat din aproape toate punctele de vedere decât pelicula lui Cristian Mungiu.

 N-oi fi eu vreun celebru critic de film, dar, după cum şi-au dat seama cititorii mei, nu prea dau cu bâta-n baltă când vine vorba despre aprecieri, aşa că îmi pun legitima întrebare: cum a câştigat „4, 3, 2”  Palme d’Or? Mergeţi să vedeţi „Auf der anderen seite”, şi pe urmă cred c-o să fiţi la fel de miraţi ca şi mine.

 Poate o să spună unii că noi românii Citește restul acestei intrări »


RIP Indiana Jones

24 mai 2008

Cam asta a fost. În goana lor nebună după parale, Spielberg&Co au reuşit să-l îngroape pe unul dintre eroii adolescenţei mele. Nu, n-a murit în film, doar a fost îngropat într-o telenovelă de un grotesc aproape indescriptibil.

 Faptul că „Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull” are 8,1 pe IMDB se datorează, în opinia subsemnatului, doar faptului că fanii şi-au dorit foarte mult să mai vadă încă un film cu Indy. Sigur, nu vă gândiţi că vorbim despre vreun low budget sau că nu s-a aplicat aceeaşi clasică reţetă cu morminte, şerpi/scorpioni/furnici gigant/, căderi spectaculoase, obiecte cu puteri supraomeneşti etc etc. Din punctul ăsta de vedere Indiana Jones 4 prestează conform aşteptărilor. Când însă peste toate astea se suprapune un alien bullshit de proastă factură, iar cireaşa de pe tort o dă Citește restul acestei intrări »


„Supravieţuitorul”, un măcăit pe post de cântec de lebădă

21 aprilie 2008

Nu mi-aş fi imaginat că, fie şi la bătrâneţe, Sergiu Nicolaescu poate să dea chix la aplicarea clasicei reţete a comisarului Moldovan. Pentru că şocant la „Supravieţuitorul” este un singur lucru: filmul e mult, mult mai prost chiar şi decât „Cu mâinile curate” sau „Ultimul Cartuş”, adică peliculele cele mai politizate din seria comunistă a „comisarului”. De comparaţie cu „Duelul” sau chiar „Revanşa” nici nu poate fi vorba. Pe scurt, „Supravieţuitorul” este exact atât de prost pe cât zice CTP în comentariul din Gândul de azi. Nu e nici o exagerare acolo: dacă vrei să asişti la un recital de cel puţin un sfert de oră al Loredanei Groza, să ţi se strepezească dinţii în timp ce Viziru masacrează „Zaraza” sau s-o vezi pe Ileana Lazariuc ţopăind goală prin cameră, „Supravieţuitorul” este exact ceea ce cauţi.  Alminteri, rişti fie să ieşi din sală după cel mult 20 de minute, fie să tratezi filmul ca pe o comedie involuntară şi să te cocoşezi de râs.

 În condiţiile astea, stupefiantă pentru mine a fost constatarea că filmul a avut succes la public! Am profitat de faptul că a trebuit să-l văd la multiplexul din Plaza şi i-am „luat pulsul” supravietuitorului, iar „diagnosticul” a fost uluitor.  Nu numai că sala era mai plină decât la excelentul „The bank job„, dar Citește restul acestei intrări »


Vantage point – comedie involuntară cu summit NATO

6 aprilie 2008

 Dacă n-ai văzut îndeaproape cum arată un summit NATO din punctul de vedere al securităţii ai ă şansă (nu mare) de a putea urmări acest film fără să izbucneşti în hohote. De la oameni fără ecuson care intră fără a fi măcar legitimaţi în hotelul unde e cazat preşedintele SUA  până la manifestanţi anti-NATO lăsaţi să-şi facă numărul la doi paşi de locul unde acelaţi preşedinte vorbeşte în public, Vantage Point are de toate. Are chiar şi un preşedinte american (William Hurt) care nu vrea s-o ia la goană cu elan pe spirala violenţei, şi refuză să le răspundă teroriştilor în stil GW Bush, adică de la 500 de bombe în sus. Pe scurt, dacă vrei să-ţi simţi inteligenţa insultată vreme de două ore de un scenariu imbecil, ăsta e filmul potrivit.

 Făcând abstracţie de plot-ul ridicol, ideea de a spune o poveste din mai multe puncte de vedere nu este nici pe departe nouă, dar rămâne atractivă. În plus, Dennis Quaid şi Forrest Whitaker sunt doi actori buni, dar, din păcate, nici măcar ei nu pot salva filmul. Nota de pe imdb e dată probabil de „patrioţii” americani, un 5 ar fi fost cu mult mai potrivit.