Cetepeul şi trotilul lui Sârbu

21 Iunie 2017

Să începem cu ştirea seacă: rechizitoriul întocmit de Parchetul Militar în dosarul mineriadei îl acuză pe Adrian Sârbu că ar fi încercat să organizeze în 1990 un atentat terorist împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii. Nu este vorba de bârfe, zvonuri şamd, conform rechizitoriului Adrian Sârbu i-ar fi cerut ministrului Apărării Naţionale (celebrul Victor Atanasie Stănculescu) să-i pună la dispoziţie 20 de kilograme de trotil pentru a detona în Piaţa Universităţii un autoturism capcană. Cum Stănculescu a murit în iunie 2016, iar dosarul mineriadei a fost redeschis în martie 2016  este posibil ca această acuzaţie de o gravitate extremă să aibă la bază chiar o declaraţie a acestuia. Caz în care e greu de imaginat ce l-ar mai putea salva pe Sârbu de la o condamnare pentru terorism.

Acum să ne întoarcem în timp cu mai bine de 10 ani si să contemplăm momentul în care cel botezat cu multă inspiraţie „treninguristul” se dădea de ceasul morţii ca ziarul Gândul să-i fie vândut lui Sârbu, nu lui Vântu. De ce trebuia musai vândut un ziar care ajunsese FOARTE aproape de punctul în care să înceapă să producă profit (în pofida uriaşelor piedici puse de regimul Băsescu)  şi la care patroni erau chiar şefii publicaţiei vom discuta altă dată, că e şi asta o poveste interesantă.  Cert este că realist vorbind optiunile erau două mari şi late: Vântu (care cumpăra orice publicaţie îi putea spori influenţa şi aşa foarte mare) şi Sârbu (posesorul unui trust media deja notoriu la acea dată pentru evaziune pe scară largă urmată de ştergerea datoriilor de către guvernul Năstase). Ceilalţi ziarişti-patroni de la „Gândul”au dorit cu toţii să-i vândă lui Vântu dar cetepeul s-a dat cu fundul de pământ că el nu poate ajunge angajatul unui asemenea individ, deşi lua bani foarte buni luna de luna de la postul TV al aceluiaşi Vântu. Şi până la urmă a avut câştig de cauză, datorită faptului că era evident vedeta publicaţiei şi o voce cu extrem de multă greutate în peisajul mediatic al acelor vremuri. Ce a urmat ştim cu toţii, Sârbu n-a nimerit cum să bage mai repede ziarul într-o pierdere uriasă prin schimbarea formatului cu unul care nu se putea tipări decât la tipografia lui, care practica tarife enorme faţă de tipografia unde fusese tipărit Gândul până atunci. După care l-a transformat mai întâi într-un tabloid ridicol, beneficiind de serviciile unor politruci gen Claudiu Pândaru sau Florin Negruţiu, ulterior venind firesc renunţarea la print şi metamorfozarea într-un site de clickbait.

Evident, în zilele astea, când iese la iveală că n-a vrut să vândă ziarul unui escroc doar ca să-l vândă unui individ acuzat acum de terorism, cetepeul tace asurzitor. N-a încercat nici măcar Citește restul acestei intrări »