Ciao Italia, fotbalul tău infect nu merge la Mondialul din 2018

14 Noiembrie 2017

Recunosc sincer că uneori se mai întâmplă să ţin cu o echipă mică dar dârză, care se bagă în tranşee pe 2-3 linii şi îşi joacă şansa până la capăt, trăgând de câte o fază fixă pentru a răpune uneori formaţii cu jucători net superiori valoric. Am ţinut din răsputeri cu Grecia la Euro 2004 şi cred că orice om care se respectă simte undeva în străfundul sufletului imboldul să ţină măcar din când în când cu outsiderul căruia nu-i dă nimeni nici o şansă, să vadă cum David îl răpune pe Goliat etc.

Ciao Italia! (sursa foto: Facebook)

 

Problema Italiei este că e ditai ţara cu 62 de milioane de locuitori, cu o economie dezvoltată, cu o uriaşă tradiţie fotbalistică şi cu un campionat care până nu demult era lejer în top 3 mondial dpdv al valorii jucătorilor care evoluau acolo.  Asta ca să nu mai vorbim de numărul enorm de jucători legitimaţi, de infrastructura fotbalistică foarte bună până la nivel sătesc şamd.  Cu alte cuvinte, jocul cu baricade şi ciupeală nu are în cazul Italiei  nici un fel de justificare, decât prin prisma unei mentalităţi de ciorditor pe care fotbalistul şi conducătorul de club italian par condamnaţi să o deţină din negura vremurilor şi până la sfârşitul veacurilor. Pe scurt, lumea îl dispreţuieşte pe italian pentru victorii obţinute în stilul Greciei lui Otto Rehagel pentru simplul motiv că Italia are toate argumentele să se poată bate parte-n parte cu Citește restul acestei intrări »

Anunțuri