Daniel Ghiță și Raul Cătinaș au început deja meciul pe facebook

5 noiembrie 2018

Meciurile directe între greii români au fost ingredientele care au lipsit cu desăvârșire în kickboxingul nostru în vremurile de glorie ale K-1. Prin 2009,  când Daniel Ghiță ducea la decizie lupta cu Semmy Schilt din semifinala K-1 (gala „final 16”), Morosanu îsi făcea rost de o descalificare într-un superfight practic câștigat în cadrul aceluiași eveniment,  iar  Raul Catinas aduna victorii la Leko sau Carter Williams, fiecare dintre cei trei luptători părea preocupat de orice altceva decât de stabilirea unei ierarhii interne. Motivele acestei stări de fapt au fost multiple și nu are rost să dezgropăm acum evenimente și manevre de culise vechi de 8-9 ani, cert este că noi nu am avut niciodată echivalentul românesc al disputei epice dintre Jerome LeBanner și Cyril Abidi, încheiată cu victoria prin K.O. a unui LeBanner care avea un hematom cât o minge de tenis pe frunte.

 

Asta până acum. Pentru că, pe principiul atât de neaoș al lui „mai bine mai târziu decât niciodată”, Daniel Ghiță s-a hotărât să-și scoată rivalii din bărloguri și să ne ofere în anul centenarului echivalentul celebrei  lupte dintre Bruce Lee și Chuck Norris, doar că (sperăm) PE BUNE. Așa că a lansat necesarele provocări pe facebook, iar răspunsurile nu au întârziat să apară:

provocarea lui Daniel Ghiță

provocarea lui Daniel Ghiță

 

Răspunsul lui Moroșanu a fost destul de benign și mai degrabă evaziv, în schimb Cătinaș, deranjat și de porecla „Mister Cocaină” a acceptat în principiu provocarea, solicitând însă Citește restul acestei intrări »


Badr Hari se luptă cu campionul de carton Rico Verhoeven în gala Glory Collision sâmbătă 10 decembrie

10 decembrie 2016

Probabil cel mai aşteptat meci de kickboxing al ultimilor ani se desfăsoară în gala Glory Collision din seara asta (main eventul debutând la 11 PM ora României). Rico Verhoeven, campionul tip „moartea pasiunii” împins în faţă de promoţia olandeză Glory, va da piept cu fantoma lui Badr Hari, sau mă rog, cu ce-a mai rămas din Badr Hari după puscărie, sejururi prelungite prin Maroc şi gale prin Cecenia. În mod normal această luptă n-ar suscita nici cel mai mic interes (dată fiind situaţia lui Hari din ultimii ani)  dar pur şi simplu sila faţă de stilul infect al lui Verhoeven şi de arbitrajele care îl scot de multe ori câştigător pe bază de numărat lovituri „de protocol” îi face pe fanii kickboxului să spere la o minune.  (a nu se înţelege de aici că Verhoeven n-ar fi un atlet demn de toată lauda, dar pur şi simplu ce vinde el le stă oamenilor în gât)

La asta se adaugă şi faptul că de la Daniel Ghiţă încoace lui Verhoeven  nu i s-au mai scos în cale decât foşti luptători (Aerts la 43 de ani!!! , Zimmerman cu şuncile atârnând mai jos ca niciodată)  sau sportivi care în vremea răposatului  K-1 nici n-ar fi visat la un Final Elimination (turneul de calificare pentru finală), darmite la marea gala finală de la Tokyo (Brestovac, un Benny care mai are multe de învăţat până la un meci serios de titlu samd).   Iar când a plecat din căldurica arbitrajelor olandeze pentru „campion” olandez, Rico a pierdut ruşinos la decizie prin China în faţa lui Andrey Gerasimchuk, un luptător din Belarus de care n-a auzit multă lume.

Practic, lumea speră că pumnii grei ai lui Badr Hari vor reuşi cumva să dărâme statuia de carton pe care promoţia Glory i-a ridicat-o cu trudă lui Verhoeven, doar că speranţa asta se bazează din păcate mai mult pe ce-a fost Hari în urmă cu nişte ani decât pe ce a arătat acesta în ultimul meci, disputat în urmă cu un an şi 4 luni contra lui Londt şi câştigat prin TKO, după vreo două down-uri încasate. Sigur, poate apropiaţii lui Hari să ştie cât s-o fi antrenat acesta, între două îmbrăţisări cu Cristiano Ronaldo şi o nouă arestare pentru agresiune, dar mi-e greu să cred că a tras câineşte în ultimul an ca să revină la o formă  fizică  apropiată de cea din vremurile lui de glorie.

Ce-o ieşi o să vedem diseară (main eventul fiind transmis pe Citește restul acestei intrări »


Legenda K-1 Peter Aerts se retrage din kickboxing

25 aprilie 2012

 La 42 de ani, triplul campion K-1 Peter Aerts a decis că e momentul să pună mănuşile în cui şi să se dedice carierei de antrenor. Hotărârea a fost anunţată în cadrul unui interviu menit să promoveze lupta de retragere, pe care „The Dutch Lumberjack” o va avea împotriva surinamezului Tyrone Spong pe 30 iunie la Bruxelles.

 Puteţi urmări mai jos interviul integral, cu subtitrari în engleză: Citește restul acestei intrări »


Daniel Ghiţă şi Raul Cătinaş, bătuţi de un traficant de droguri

27 noiembrie 2010
Ashwin Balrak, prins cu 82 de kilograme de cocaina

Ashwin Balrak, prins cu 82 de kilograme de cocaina

 Ashwin Balrak,  ultimul luptător care l-a învins pe românul Daniel Ghiţă, a fost arestat ieri pentru trafic de droguri. Conform ziarului olandez De Telegraaf, Balrak şi alţi patru surinamezi au fost arestaţi ieri la Rotterdam, în timp ce „tăiau” 82 de kilograme de cocaină! După o investigaţie care a durat câteva luni, poliţia olandeză a descins într-un apartament situat la etajul 29 al unui bloc turn din Rotterdam, şi a descoperit cinci negrişori care, folosind un banal blender de bucătărie, „tăiau” cocaina. (amestecau cocaina de puritate mare cu substanţe inerte gen lactoza sau bicarbonatul). Unul dintre cei cinci s-a dovedit a fi „bad boy”  Ashwin Balrak, personaj care, pe lângă faptul că este un apreciat luptător K-1, practică de ani buni avocatura, fiind de altfel renumit pentru apărarea în instanţă a diverşilor interlopi. În apartament a mai fost descoperită şi o maşină de presat, care era folosită pentru a ambala cocaina în pacheţele având pe ele logo-ul bandei.

 Într-o altă casă aparţinând grupării lui Balrak, poliţiştii au găsit 25 de kilograme de bancnote, în valoare totală de 1,4 milioane de euro!

 Balrak este ultimul luptător care l-a învins pe Daniel Ghiţă (la puncte, pe 25 mai 2010, în cadrul galei It’s Showtime de la Amsterdam ). De altfel, Balrak se poate lăuda şi cu Citește restul acestei intrări »


Semmy Schilt, descalificat din finala K-1?

2 noiembrie 2010

 Conform site-ului olandez K-1.nl, contestaţia depusă de egipteanul Hesdy Gerges după meciul împotriva lui Semmy Schilt din Final 16 a fost admisă, iar cvadruplul campion olandez Citește restul acestei intrări »


Alexandru Amarfei, antrenorul-impostor de la Respect Gym

29 mai 2010

 Dacă citiţi diversele site-uri dedicate artelor marţiale în general şi kickboxingului în special, e imposibil să nu vă fi lovit de acest individ: un tuciuriu degrabă lătrător de înjurături, care postează cu nick-uri gen unicorn, şi care se repede să arunce din guşă tot soiul de inepţii, prezentate cu mare tupeu ca adevăruri supreme. În sprijinul afirmaţiilor sale, Alexandru Amarfei aduce o singură dovadă: că el e antrenor la Respect Gym .

 Dacă rezultatele clubului Respect Gym în competiţiile de kickboxing nu pot fi contestate, în schimb calitatea de antrenor a lui Alexandru Amarfei este contestată chiar vehement de către antrenorii adevăraţi. O mostră cât se poate de edificatoare găsim în comentariile de la acest articol, unde antrenorul cu acte în regulă al unui cunoscut club de arte marţiale îl pune pe Amarfei (care semnează cu nick-ul question) în faţa propriei imposturi. Aflăm de acolo că Alexandru Amarfei nu a făcut scoala de antrenori şi nici nu are licenţă de antrenor, lucru de altfel vizibil şi la galele Local Kombat, când este uşuit periodic de arbitrii din colţul ringului, unde se înghesuie la luptele sportivilor de la Respect Gym. De altfel,  după cum se poate vedea în discuţia respectivă, în ciuda vocalizelor pe care le face pe unde nimereşte, Amarfei nici măcar n-a încercat să nege acuzaţia că n-are licenţă. În plus, individul nu lucrează ca antrenor cu vreunul dintre sportivii de top de la Respect Gym, îndeplinind mai degrabă rolul unui cut-man.

 Sigur, ar fi existat posibilitatea ca Alexandru Amarfei, fără a fi antrenor de kickboxing, să se priceapă totuşi la acest sport. Nu este cazul, în comentariile de aici puteţi vedea în toată splendoarea Citește restul acestei intrări »


Iftimoaie şi Zmărăndescu, victorii comice în gala Local Kombat de la Split

28 martie 2010

Mi-e greu să înţeleg ce a gândit promotorul Eduard Irimia când a ales adversarii pentru Iftimoaie şi Zmărăndescu, dar un lucru este cert: rezultatul a fost unul comic-grotesc, cu „meciuri” de nici măcar o rundă şi victorii care, practic, nu valorează nimic. Lucru cu atât mai neplăcut cu cât cei doi sportivi români au dat impresia că sunt bine pregătiţi, capabili să ducă meciuri cu adversari care să-i „bage în priză” pentru super-fight-urile mult mai serioase din cadrul Grand Prix-ului K1- de la Bucureşti.

 Nu a fost însă nici pe departe cazul: Zmărăndescu s-a trezit în ring cu un bosniac care n-a dat impresia că are vreo legătură cu MMA-ul, fiind incapabil de vreo defensivă în faţa unei proiectări violente, care a decis practic meciul. Ajuns în control lateral, Cătălin i-a mai dat şi doi  pumni în ceafă bosniacului iar arbitrul a oprit lupta. A urmat un moment desprins practic din desenele animate, cu doctorul care, în loc să-i acorde îngrijiri medicale luptătorului care zăcea la podea, i-a dat o valiză în cap.  După care Cătălin Zmărăndescu a fost declarat învingător, spre nedumerirea celor care ştiu că în MMA loviturile în ceafă sunt, totuşi, interzise. Sigur, e posibil ca organizatorii să fi stabilit pentru această gală alte reguli decât cele folosite în UFC, caz în care poate n-ar fi stricat să le şi comunice comentatorilor. 

 Ionuţ Iftimoaie, revenit la o formă fizică decentă, a luptat cam o jumătate de rundă cu un adversar care avea nevoie disperată de sutien. Evident, meciul, dacă i se poate spune aşa, s-a încheiat rapid, după ce românul şi-a trimis oponentul de două ori la podea. N-am observat ca Iftimoaie să fi încasat vreo lovitură semnificativă în timpul scurt petrecut în ring şi, la fel ca şi în cazul lui Zmărăndescu, deplasarea la Split a fost cu desăvârşire inutilă din perspectiva pregătirii pentru GP-ul K-1 de la Bucureşti. Unde Iftimoaie va lupta contra lui Ray Sefo, sportiv ajuns la 39 de ani, dar cu o experienţă şi un palmares net superioare oricărui luptător român.

 De altfel nu numai aceste două meciuri au stat sub semnul penibilului: main eventul, lupta de MMA dintre Bob Sapp şi un oarecare austriac de care n-a auzit nimeni, a fost o şuşă cel puţin la fel de penibilă. Pufăind ca o locomotivă, colosul Sapp a încercat să-şi răpună adversarul (cu un cap mai mic decât el) printr-un procedeu inedit, ceva între fagocitoză şi sugrumare 😆 . Aflat într-o formă fizică deplorabilă, Sapp a fost salvat de faptul că adversarul nu i-a mai putut suporta greutatea, şi a fost declarat învingător, în huiduielile sălii.  Sincer, se pare că Irimia a nimerit-o renunţând la el pentru Citește restul acestei intrări »


Local Kombat Budapesta, sub semnul grotescului

7 februarie 2010

 Gala Local Kombat Budapesta, care se dorea a fi evenimentul numarul 1 al începutului de an în artele marţiale din centrul şi estul Europei s-a dovedit a fi, din păcate,  un circ grotesc. Combinaţia dintre alegerea dezastruoasă a adversarilor pentru Moroşanu şi Atodiresei, pe de o parte, şi scandalul pilelor bagate de Eduard Irimia în văzul camerelor de luat vederi, la finalul meciului dintre Mihai Barbu şi francezul Phillipe Salmon, pe de altă parte, a afectat serios imaginea unei promoţii care se află la doar un pas de consacrarea în lumea mare a K-1.

 Începând cu sfârşitul, trebuie spus că, în ciuda reacţiei cel puţin bizare a publicului de la Budapesta, care a huiduit decizia (probabil din cauză că dorea să vadă un extra-round), Mihai Barbu a pierdut foarte clar finala piramidei de patru în faţa lui Phillipe Salmon.  Extrem de agresiv şi de rapid, francezul a punctat clar, indiscutabil, în primele două runde, câteva din loviturile de braţ trimise exploziv în faţa lui Barbu punându-l în vădită dificultate pe român. Este foarte adevărat că, în dorinţa de a face spectacol, francezul a făcut risipă de energie, a abuzat de flying knee şi, firesc, a terminat benzina în runda a treia, care i-a revenit românului. Din păcate însă, Mihai Barbu n-a avut nici el resurse să se ducă tăvălug peste adversar pe finalul meciului, şi era perfect normal să piardă lupta cu  2-1 la runde, mai ales că în cea pe care o câştigase nu-şi trimisese adversarul la podea şi nici nu-l pusese în vădită dificultate.

 Cum însă câştigătorul meciului urma să intre pe tabloul unui turneu serios de L-1 Max, care se va desfăşura la Minsk, Eduard Irimia a simţit nevoia să iasă la rampă şi să încerce, cu camera pe el, să obţină un extra round. Au urmat vreo trei minute de parlamentări penibile la masa arbitrilor, dar organizatorul galei K-1 Max din Belarus, prezent la faţa locului, i-a explicat jenat lui Irimia că totuşi nu merge chiar aşa.

(runda a patra, la care se face referire în titlul clipului, nu e de kickbox, ci de negocieri la masa arbitrilor 😆 ) 

 Restul galei a fost şi mai penibil decât evenimentele de la sfârşitul finalei: Moroşanu a avut parte de un samoan cu picioare de sticlă, care, după trei lowkick-uri încasate, deja fusese numărat odată şi nu mai putea păşi prin ring. Mai mult, bietul Pu’u  s-a autoaccidentat încercând să plaseze la rândul său o lovitură similară, provocând finalul unui „meci” absolut hilar.

 Lucrurile n-au stat mult mai grozav nici cu meciul dintre Ionuţ Atodiresei şi ungurul Piskoti Gergo. Lupta ar fi fost una din seria „să vedem dacă poate mânca bătaie un colos cu două capete mai înalt decât Citește restul acestei intrări »


Daniel Ghiţă a ajuns totuşi în finala K-1

15 noiembrie 2009

 Deşi snopit de Semmy Schilt în „Final 16”, Daniel Ghiţă a lăsat o impresie bună publicului asiatic şi boss-ilor K-1 prin faptul că s-a străduit şi a reuşit să termine meciul în picioare, aşa că va fi totuşi prezent în Gala finală a K-1, care se va desfăşura pe 5 decembrie la Yokohama. Mai mult, va lupta într-un meci de rezervă, nu într-un super-fight, aşa că, teoretic vorbind, ar avea chiar şanse să ajungă pe tabloul principal.

 Ce-i drept, pentru asta ar fi nevoie nu numai ca Ghiţă să câştige meciul cu Chalid „Die Faust” Arrab (lucru nu neapărat foarte dificil), dar şi ca doi dintre luptătorii de pe tabloul principal să se accidenteze. Asta din cauză că primul meci de rezervă al serii îi are ca protagonişti pe turcul Gokhan Saki şi „nemuritorul” Peter Aerts.

 Oricum, prin această decizie a K-1, Daniel Ghiţă a făcut pasul în lumea bună a circuitului. Demonstrând, dacă mai era nevoie, că nu victoriile obţinute cu arbitrul în galele Local Kombat sunt cheia spre o carieră la vârf în kickboxing. Ca să zicem aşa, cam toată lumea ar trebui să se fi lămurit acum că o înfrângere onorabilă cu Schilt valorează mult mai mult decât o victorie dubioasă cu „pensionarul” Mighty Mo. 

P.S.  Pe acelaşi subiect citiţi şi  „Tabloul finalei K-1 2009”


Moroşanu cu tractorul şi Ghiţă cu mămica

28 septembrie 2009

 „Săracii luptători români, ce staff-uri habarniste au!”. (e vorba evident de habarnism în media, nu în arte marţiale)

 Cam asta e concluzia tristă care se desprinde din cele două clipuri de prezentare cu care cei doi sportivi (Moroşanu şi Ghiţă) s-au dus la concursul Final Elimination de la Seoul, clipuri care au fost difuzate la ore de maximă audienţă în Japonia, Coreea de Sud şamd, pe scurt în faţa a zeci dacă nu chiar sute de milioane de telespectatori.

 O să încep analiza cu clipul lui Daniel Ghiţă, o „realizare” de un grotesc fără margini. Nu ştiu ce-or fi vrut să spună ăia care l-au făcut, dar singurul mesaj pe care-l transmite clipul este „Domnu ‘ Schilt, uitaţi-vă la mine, vin dintr-o ţară sărăcuţă dar civilizată, nu din cocotier, am o mamă care mă aşteaptă cu drag acasă, vă rog să nu mă omorâţi”. Asta lăsând la o parte faptul că realizatorii ar fi trebuit să ştie că în ţări ca Olanda (de SUA nu mai vorbesc) se consideră că a locui cu părinţii la 28 de ani e absolut ridicol. Sigur, la noi nu e cazul, dar când faci clipuri de prezentare trebuie să fii capabil să înţelegi diferenţele culturale dintre România şi ţările în care încerci să-ţi prezinţi sportivul.

 Practic, realizatorii n-au reuşit decât să-i producă un nemeritat deficit de imagine lui Daniel Ghiţă, în cel mai stupid mod cu putinţă.

La Moroşanu lucrurile stau un pic mai nuanţat. Ideea  în sine n-a fost proastă, clipul era pe linie cu prezentările pe care şi le-a făcut sportivul până acum, cu imaginea pe care încearcă să şi-o construiască. Dar realizarea a fost ultrapenibilă: tot ce s-au priceput să găsească a fost un tractor antediluvian, de pe care cădeau tablele. „Jucăria” cu care Moroşanu calcă poza lui Kin parcă spune „vin dintr-o ţară de sărăntoci, sunt vai de capul meu”. Oare cât de greu ar fi fost să se dea telefon la vreun mare fermier din zonă, gen Porumboiu, sau la vreun dealer de tractoare, să i se explice unde se va difuza clipul, şi să i se ceară pentru o jumătate de oră un tractor ultimul tip, în schimbul unui www.cutărică.ro lipit pe uşa utilajului în timpul filmărilor?

În plus, poate că ar fi timpul ca Moroşanu să înţeleagă că, înaintea unei lupte importante, nu e bine să provoci soarta, povestind în gura mare Citește restul acestei intrări »


Tabloul finalei k-1 2009

27 septembrie 2009

UPDATE 2  Înregistrările tuturor meciurilor importante din această gală le găsiţi la următoarele linkuri:  

Semmy Schilt a  câştigat finala K.-1 2009 ,

Semmy Schilt a curăţat ruşinea Bonjasky din finala K-1 ,

Daniel Ghiţă scoate pe targă robotul sovietic Kharitonov ,

Badr Hari îl zdrobeşte pe Overeem „vitamină” în runda I ,

Overeem „vitamină”, învingător prin procedeu ilegal împotriva lui Teixeira

UPDATE  : Daniel Ghiţă a ajuns totuşi în Finala K-1 2009

Azi dimineaţă a avut loc tragerea la sorţi a finalei K-1 pe 2009, rezultatul fiind următorul fight-card:

tournament_table K-1

 Tragerea la sorţi propriu-zisă o puteţi vedea aici:

De remarcat că organizatorii japonezi şi-au făcut din nou pomana cu Bonjasky, lăsându-l să tragă a doua bilă, după ce „câştigase” furând cu arbitrii meciul cu Melvin Manhoef, asta în condiţiile în care criteriul de prioritate era cine a câştigat cel mai uşor partida din Final Elimination. Ma rog, probabil s-or fi gândit că nici un meci nu-i mai uşor decât ăla terminat în culise. Evident, campionul lu’ peşte a profitat de ocazie şi, favorizat şi de bulan, a fugit cât mai departe Citește restul acestei intrări »


Overeem „vitamină” a îngropat sportivitatea odată cu Aerts

26 septembrie 2009

 Cel mai ruşinos episod din istoria recentă a K-1 este, indiscutabil, felul în care „the anabolic gorilla” Alistair Overeem este lăsat să lupte la cel mai înalt nivel, în pofida faptului că orice spectator îşi dă seama că un corp „ai carui muşchi au alţi muşchi” ar trebui testat antidoping înainte de a fi măcar lăsat să se apropie de o sală unde se desfăşoară un concurs de arte marţiale.

 Sigur, probabil că majoritatea sportivilor din K-1 mai iau câte ceva, poate nici Peter Aerts nu s-ar prezenta aşa de bine la 39 de ani fără niscai chimicale, dar de aici şi până a lăsa să lupte un „sportiv” căruia îi ies steroizii pe nas e o cale lungă, pe care promotorii japonezi au parcurs-o fără a clipi, de dragul unor câştiguri cât mai mari.

 Urmăriţi cu atenţie meciul de azi dintre triplul campion Peter Aerts şi Alistair Overeem: în pofida unui veritabil recital de măiestrie Aerts n-a avut de la început nici o şansă. Orice lovitură de-a lui ateriza în pachetul de muşchi ca într-un perete, Citește restul acestei intrări »


Moroşanu, descalificat în stil Badr Hari

26 septembrie 2009

Sfârşit trist pentru Cătălin Moroşanu în gala „Final Elimination” de la Seoul: la finalul unei prime reprize pe care o dominase extrem de clar, românul a comis aceeaşi greşeală pe care a făcut-o şi Badr Hari anul trecut în finala K-1, lovindu-şi adversarul după ce arbitrul oprise lupta. Firesc, „Moartea din Carpaţi” a văzut cartonaşul roşu, mai ales că adversarul a aplicat perfect „reţeta” brevetată de Bonjasky Citește restul acestei intrări »


Mihăiţă Golescu şi Mihai Barbu, câştigătorii „piramidelor” Kombat.ro de la Ploieşti

22 septembrie 2009

 Aseară s-au desfăşurat la Ploieşti, sub „umbrela” Kombat.ro,  două turnee piramidale a căror miză a fost calificarea la două importante turnee K-1. La categoria 71 de kilograme, Mihai Barbu a câştigat en fanfare finala desfăşurată împotriva timişoreanului Adrian Mitu, şi va evolua în finala K-1 Max Europa, care se va desfăşura în Polonia.

 Turneul greilor a fost câştigat, cu destul noroc, de Mihăiţă Golescu. Acesta a trecut în primul meci de Marian Iordan, în urma unei decizii vehement contestate de publicul din sală, iar în finală a luptat contra lui Andrei Dumitru, sportiv care pierduse extrem de clar semifinala desfăşurată contra lui Ravan Ghiţă. Din păcate pentru el şi din fericire pentru Golescu, Răzvan Ghiţă s-a accidentat pe finalul meciului, aşa că locul său în finală a fost luat de Dumitru, luptător care terminase semifinala dominat net la toate capitolele şi extrem de obosit fizic.

 Fără a face un meci mare, Golescu n-a avut probleme în a obţine decizia (3-0) în faţa lui Dumitru, şi va lupta pe 24 octombrie cu cehul Peter Vondracek în cadrul galei K1 ColliZion Final Elimination, care se va desfăşura la Bucureşti.


Daniel Ghiţă va lupta cu Semmy Schilt pentru un loc în finala K-1

3 septembrie 2009

Organizatorii japonezi ai circuitului K-1 au anunţat tabloul galei „Final Elimination” care se va desfăşura pe 26 septembrie la Seul, şi care îi va desemna pe cei 8 participanţi la finala de anul acesta. Din pacate, şansele ca Daniel Ghiţă să acceadă în marea finală s-au diminuat considerabil, românul fiind desemnat ca adversar al triplului campion K-1 Semmy Schilt, luptător care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Chiar dacă a suferit o înfrângere usturătoare în faţa lui Badr Hari, cu ocazia galei „It’s showtime” de la Amsterdam, Schilt ramâne unul din cei mai buni şi constanţi luptători din K-1, iar Ghiţă va avea nevoie de o strategie foarte inteligentă şi de mult noroc pentru a-l elimina pe olandez.

 Cătălin Moroşanu, celălalt român care avea şanse să ajungă în „eliminarea finală” de la Seul, graţie unui wild-card, nu va lupta decât într-un super-fight menit să desemneze luptătorul de rezervă pentru finală. Organizatorii japonezi l-au preferat pe eternul Musashi, favoritul Citește restul acestei intrări »