Daniel Ghiță și Raul Cătinaș au început deja meciul pe facebook

5 noiembrie 2018

Meciurile directe între greii români au fost ingredientele care au lipsit cu desăvârșire în kickboxingul nostru în vremurile de glorie ale K-1. Prin 2009,  când Daniel Ghiță ducea la decizie lupta cu Semmy Schilt din semifinala K-1 (gala „final 16”), Morosanu îsi făcea rost de o descalificare într-un superfight practic câștigat în cadrul aceluiași eveniment,  iar  Raul Catinas aduna victorii la Leko sau Carter Williams, fiecare dintre cei trei luptători părea preocupat de orice altceva decât de stabilirea unei ierarhii interne. Motivele acestei stări de fapt au fost multiple și nu are rost să dezgropăm acum evenimente și manevre de culise vechi de 8-9 ani, cert este că noi nu am avut niciodată echivalentul românesc al disputei epice dintre Jerome LeBanner și Cyril Abidi, încheiată cu victoria prin K.O. a unui LeBanner care avea un hematom cât o minge de tenis pe frunte.

 

Asta până acum. Pentru că, pe principiul atât de neaoș al lui „mai bine mai târziu decât niciodată”, Daniel Ghiță s-a hotărât să-și scoată rivalii din bărloguri și să ne ofere în anul centenarului echivalentul celebrei  lupte dintre Bruce Lee și Chuck Norris, doar că (sperăm) PE BUNE. Așa că a lansat necesarele provocări pe facebook, iar răspunsurile nu au întârziat să apară:

provocarea lui Daniel Ghiță

provocarea lui Daniel Ghiță

 

Răspunsul lui Moroșanu a fost destul de benign și mai degrabă evaziv, în schimb Cătinaș, deranjat și de porecla „Mister Cocaină” a acceptat în principiu provocarea, solicitând însă Citește restul acestei intrări »

Reclame

Badr Hari se luptă cu campionul de carton Rico Verhoeven în gala Glory Collision sâmbătă 10 decembrie

10 decembrie 2016

Probabil cel mai aşteptat meci de kickboxing al ultimilor ani se desfăsoară în gala Glory Collision din seara asta (main eventul debutând la 11 PM ora României). Rico Verhoeven, campionul tip „moartea pasiunii” împins în faţă de promoţia olandeză Glory, va da piept cu fantoma lui Badr Hari, sau mă rog, cu ce-a mai rămas din Badr Hari după puscărie, sejururi prelungite prin Maroc şi gale prin Cecenia. În mod normal această luptă n-ar suscita nici cel mai mic interes (dată fiind situaţia lui Hari din ultimii ani)  dar pur şi simplu sila faţă de stilul infect al lui Verhoeven şi de arbitrajele care îl scot de multe ori câştigător pe bază de numărat lovituri „de protocol” îi face pe fanii kickboxului să spere la o minune.  (a nu se înţelege de aici că Verhoeven n-ar fi un atlet demn de toată lauda, dar pur şi simplu ce vinde el le stă oamenilor în gât)

La asta se adaugă şi faptul că de la Daniel Ghiţă încoace lui Verhoeven  nu i s-au mai scos în cale decât foşti luptători (Aerts la 43 de ani!!! , Zimmerman cu şuncile atârnând mai jos ca niciodată)  sau sportivi care în vremea răposatului  K-1 nici n-ar fi visat la un Final Elimination (turneul de calificare pentru finală), darmite la marea gala finală de la Tokyo (Brestovac, un Benny care mai are multe de învăţat până la un meci serios de titlu samd).   Iar când a plecat din căldurica arbitrajelor olandeze pentru „campion” olandez, Rico a pierdut ruşinos la decizie prin China în faţa lui Andrey Gerasimchuk, un luptător din Belarus de care n-a auzit multă lume.

Practic, lumea speră că pumnii grei ai lui Badr Hari vor reuşi cumva să dărâme statuia de carton pe care promoţia Glory i-a ridicat-o cu trudă lui Verhoeven, doar că speranţa asta se bazează din păcate mai mult pe ce-a fost Hari în urmă cu nişte ani decât pe ce a arătat acesta în ultimul meci, disputat în urmă cu un an şi 4 luni contra lui Londt şi câştigat prin TKO, după vreo două down-uri încasate. Sigur, poate apropiaţii lui Hari să ştie cât s-o fi antrenat acesta, între două îmbrăţisări cu Cristiano Ronaldo şi o nouă arestare pentru agresiune, dar mi-e greu să cred că a tras câineşte în ultimul an ca să revină la o formă  fizică  apropiată de cea din vremurile lui de glorie.

Ce-o ieşi o să vedem diseară (main eventul fiind transmis pe Citește restul acestei intrări »


Legenda K-1 Peter Aerts se retrage din kickboxing

25 aprilie 2012

 La 42 de ani, triplul campion K-1 Peter Aerts a decis că e momentul să pună mănuşile în cui şi să se dedice carierei de antrenor. Hotărârea a fost anunţată în cadrul unui interviu menit să promoveze lupta de retragere, pe care „The Dutch Lumberjack” o va avea împotriva surinamezului Tyrone Spong pe 30 iunie la Bruxelles.

 Puteţi urmări mai jos interviul integral, cu subtitrari în engleză: Citește restul acestei intrări »


Daniel Ghiţă şi Raul Cătinaş, bătuţi de un traficant de droguri

27 noiembrie 2010
Ashwin Balrak, prins cu 82 de kilograme de cocaina

Ashwin Balrak, prins cu 82 de kilograme de cocaina

 Ashwin Balrak,  ultimul luptător care l-a învins pe românul Daniel Ghiţă, a fost arestat ieri pentru trafic de droguri. Conform ziarului olandez De Telegraaf, Balrak şi alţi patru surinamezi au fost arestaţi ieri la Rotterdam, în timp ce „tăiau” 82 de kilograme de cocaină! După o investigaţie care a durat câteva luni, poliţia olandeză a descins într-un apartament situat la etajul 29 al unui bloc turn din Rotterdam, şi a descoperit cinci negrişori care, folosind un banal blender de bucătărie, „tăiau” cocaina. (amestecau cocaina de puritate mare cu substanţe inerte gen lactoza sau bicarbonatul). Unul dintre cei cinci s-a dovedit a fi „bad boy”  Ashwin Balrak, personaj care, pe lângă faptul că este un apreciat luptător K-1, practică de ani buni avocatura, fiind de altfel renumit pentru apărarea în instanţă a diverşilor interlopi. În apartament a mai fost descoperită şi o maşină de presat, care era folosită pentru a ambala cocaina în pacheţele având pe ele logo-ul bandei.

 Într-o altă casă aparţinând grupării lui Balrak, poliţiştii au găsit 25 de kilograme de bancnote, în valoare totală de 1,4 milioane de euro!

 Balrak este ultimul luptător care l-a învins pe Daniel Ghiţă (la puncte, pe 25 mai 2010, în cadrul galei It’s Showtime de la Amsterdam ). De altfel, Balrak se poate lăuda şi cu Citește restul acestei intrări »


Semmy Schilt, descalificat din finala K-1?

2 noiembrie 2010

 Conform site-ului olandez K-1.nl, contestaţia depusă de egipteanul Hesdy Gerges după meciul împotriva lui Semmy Schilt din Final 16 a fost admisă, iar cvadruplul campion olandez Citește restul acestei intrări »


Alexandru Amarfei, antrenorul-impostor de la Respect Gym

29 mai 2010

 Dacă citiţi diversele site-uri dedicate artelor marţiale în general şi kickboxingului în special, e imposibil să nu vă fi lovit de acest individ: un tuciuriu degrabă lătrător de înjurături, care postează cu nick-uri gen unicorn, şi care se repede să arunce din guşă tot soiul de inepţii, prezentate cu mare tupeu ca adevăruri supreme. În sprijinul afirmaţiilor sale, Alexandru Amarfei aduce o singură dovadă: că el e antrenor la Respect Gym .

 Dacă rezultatele clubului Respect Gym în competiţiile de kickboxing nu pot fi contestate, în schimb calitatea de antrenor a lui Alexandru Amarfei este contestată chiar vehement de către antrenorii adevăraţi. O mostră cât se poate de edificatoare găsim în comentariile de la acest articol, unde antrenorul cu acte în regulă al unui cunoscut club de arte marţiale îl pune pe Amarfei (care semnează cu nick-ul question) în faţa propriei imposturi. Aflăm de acolo că Alexandru Amarfei nu a făcut scoala de antrenori şi nici nu are licenţă de antrenor, lucru de altfel vizibil şi la galele Local Kombat, când este uşuit periodic de arbitrii din colţul ringului, unde se înghesuie la luptele sportivilor de la Respect Gym. De altfel,  după cum se poate vedea în discuţia respectivă, în ciuda vocalizelor pe care le face pe unde nimereşte, Amarfei nici măcar n-a încercat să nege acuzaţia că n-are licenţă. În plus, individul nu lucrează ca antrenor cu vreunul dintre sportivii de top de la Respect Gym, îndeplinind mai degrabă rolul unui cut-man.

 Sigur, ar fi existat posibilitatea ca Alexandru Amarfei, fără a fi antrenor de kickboxing, să se priceapă totuşi la acest sport. Nu este cazul, în comentariile de aici puteţi vedea în toată splendoarea Citește restul acestei intrări »


Iftimoaie şi Zmărăndescu, victorii comice în gala Local Kombat de la Split

28 martie 2010

Mi-e greu să înţeleg ce a gândit promotorul Eduard Irimia când a ales adversarii pentru Iftimoaie şi Zmărăndescu, dar un lucru este cert: rezultatul a fost unul comic-grotesc, cu „meciuri” de nici măcar o rundă şi victorii care, practic, nu valorează nimic. Lucru cu atât mai neplăcut cu cât cei doi sportivi români au dat impresia că sunt bine pregătiţi, capabili să ducă meciuri cu adversari care să-i „bage în priză” pentru super-fight-urile mult mai serioase din cadrul Grand Prix-ului K1- de la Bucureşti.

 Nu a fost însă nici pe departe cazul: Zmărăndescu s-a trezit în ring cu un bosniac care n-a dat impresia că are vreo legătură cu MMA-ul, fiind incapabil de vreo defensivă în faţa unei proiectări violente, care a decis practic meciul. Ajuns în control lateral, Cătălin i-a mai dat şi doi  pumni în ceafă bosniacului iar arbitrul a oprit lupta. A urmat un moment desprins practic din desenele animate, cu doctorul care, în loc să-i acorde îngrijiri medicale luptătorului care zăcea la podea, i-a dat o valiză în cap.  După care Cătălin Zmărăndescu a fost declarat învingător, spre nedumerirea celor care ştiu că în MMA loviturile în ceafă sunt, totuşi, interzise. Sigur, e posibil ca organizatorii să fi stabilit pentru această gală alte reguli decât cele folosite în UFC, caz în care poate n-ar fi stricat să le şi comunice comentatorilor. 

 Ionuţ Iftimoaie, revenit la o formă fizică decentă, a luptat cam o jumătate de rundă cu un adversar care avea nevoie disperată de sutien. Evident, meciul, dacă i se poate spune aşa, s-a încheiat rapid, după ce românul şi-a trimis oponentul de două ori la podea. N-am observat ca Iftimoaie să fi încasat vreo lovitură semnificativă în timpul scurt petrecut în ring şi, la fel ca şi în cazul lui Zmărăndescu, deplasarea la Split a fost cu desăvârşire inutilă din perspectiva pregătirii pentru GP-ul K-1 de la Bucureşti. Unde Iftimoaie va lupta contra lui Ray Sefo, sportiv ajuns la 39 de ani, dar cu o experienţă şi un palmares net superioare oricărui luptător român.

 De altfel nu numai aceste două meciuri au stat sub semnul penibilului: main eventul, lupta de MMA dintre Bob Sapp şi un oarecare austriac de care n-a auzit nimeni, a fost o şuşă cel puţin la fel de penibilă. Pufăind ca o locomotivă, colosul Sapp a încercat să-şi răpună adversarul (cu un cap mai mic decât el) printr-un procedeu inedit, ceva între fagocitoză şi sugrumare 😆 . Aflat într-o formă fizică deplorabilă, Sapp a fost salvat de faptul că adversarul nu i-a mai putut suporta greutatea, şi a fost declarat învingător, în huiduielile sălii.  Sincer, se pare că Irimia a nimerit-o renunţând la el pentru Citește restul acestei intrări »