De la Doamna Clara la Kovesi, povestea muierii ahtiate dupa putere

15 februarie 2019

Cam asta ar putea recita Kovesi mâine în fața întrebătorilor de la diferite UM-uri de „presă”:

„Eu, eu, pavăza domniei, sufletul ce duce ţara,
Eu, puterea, eu, stăpâna, în sfârşit, eu, doamna Clara,
Am ajuns de râsul lumii, ş-al boierilor, ş-al tău,
Înfruntată, dosădită, o batjocură, eu! eu!”

 

Înlocuind desigur „doamna Clara” cu ceva adecvat. Din păcate „cucuveaua mov” nu rimează, dar umblă vorba că mai are Ghiță niște mailuri, rămâne să vedem dacă nu au fost trimise de pe vreo adresă la fel de fistichie.

În rest, sigur că Doamna Clara din piesa lui Alexandru Davila era un personaj teoretic imaginar, dar probabil plămădit după asemănarea altor muieri ahtiate după putere, de prin Bucureștii anului 1902. Cert este că aceste patru versuri sintetizează perfect realitatea paralelă în care plutea numita Kovesi Laura Codruța, născută Lascu. O realitate în care ea era regina anticorupției, pavăza statului de drept, puterea din spatele tronului, stăpâna cătușelor etc etc etc, pe scurt un fel de Queen of Pain.

Cât de departe era acest univers paralel de Citește restul acestei intrări »

Reclame