Meciul cu Ungaria, între încăpăţânarea tâmpă a lui Piţurcă şi norocul său nefiresc

23 martie 2013

Dacă am spune că România a jucat în 10 oameni meciul cu Ungaria am greşi, pentru că un om care nu este pe teren nu poate rata cu poarta goală şi nu are cum să reuşească să-şi „facă” în afara terenului o minge când a scăpat singur cu portarul. Bogdan Stancu, prezent 93 de minute pe teren din încăpăţânarea tâmpă a lui Piţurcă, a reuşit aceste două „performanţe” plus multe alte „chifle” demne de un jucător din divizia C, nu de un titular al echipei naţionale. Şi, cu toate astea, plus forma slabă prinsă de câţiva componenţi de bază ai Naţionalei, România a reuşit să scoată un 2-2 nemeritat dar util în deplasarea cu Ungaria.

Evident, lucrul ăsta ne arată ce victimă sigură era Ungaria dacă România alinia cea mai bună echipă posibilă şi avea un antrenor care să se remarce mai mult prin calităţile de tactician şi mai puţin prin norocul nefiresc.  Nici măcar nu era nevoie să fii vreun antrenor de top ca să faci din mers ajustările care ne-ar fi adus aproape sigur 3 puncte mari cu Ungaria:  Bogdan Stancu trebuia să zboare de pe teren cu mult înainte de minutul 44 în care a ratat cu poarta goală,  Maxim fiind soluţia evidentă pe postul respectiv. Chipciu, aflat în mare formă, putea fi introdus la pauză în locul unui Torje neconvingător, iar a treia schimbare putea fi păstrată pentru final, ca să nu riscăm să rămânem în 10 după vreo accidentare.

Mi-e greu să cred că schimbările astea, pe care le-a „văzut” probabil jumătate din ţară, nu le-a văzut şi Piţurcă. Doar că logica piţurciană funcţionează după criterii gen Citește restul acestei intrări »

Reclame