Local Kombat Budapesta, sub semnul grotescului

7 Februarie 2010

 Gala Local Kombat Budapesta, care se dorea a fi evenimentul numarul 1 al începutului de an în artele marţiale din centrul şi estul Europei s-a dovedit a fi, din păcate,  un circ grotesc. Combinaţia dintre alegerea dezastruoasă a adversarilor pentru Moroşanu şi Atodiresei, pe de o parte, şi scandalul pilelor bagate de Eduard Irimia în văzul camerelor de luat vederi, la finalul meciului dintre Mihai Barbu şi francezul Phillipe Salmon, pe de altă parte, a afectat serios imaginea unei promoţii care se află la doar un pas de consacrarea în lumea mare a K-1.

 Începând cu sfârşitul, trebuie spus că, în ciuda reacţiei cel puţin bizare a publicului de la Budapesta, care a huiduit decizia (probabil din cauză că dorea să vadă un extra-round), Mihai Barbu a pierdut foarte clar finala piramidei de patru în faţa lui Phillipe Salmon.  Extrem de agresiv şi de rapid, francezul a punctat clar, indiscutabil, în primele două runde, câteva din loviturile de braţ trimise exploziv în faţa lui Barbu punându-l în vădită dificultate pe român. Este foarte adevărat că, în dorinţa de a face spectacol, francezul a făcut risipă de energie, a abuzat de flying knee şi, firesc, a terminat benzina în runda a treia, care i-a revenit românului. Din păcate însă, Mihai Barbu n-a avut nici el resurse să se ducă tăvălug peste adversar pe finalul meciului, şi era perfect normal să piardă lupta cu  2-1 la runde, mai ales că în cea pe care o câştigase nu-şi trimisese adversarul la podea şi nici nu-l pusese în vădită dificultate.

 Cum însă câştigătorul meciului urma să intre pe tabloul unui turneu serios de L-1 Max, care se va desfăşura la Minsk, Eduard Irimia a simţit nevoia să iasă la rampă şi să încerce, cu camera pe el, să obţină un extra round. Au urmat vreo trei minute de parlamentări penibile la masa arbitrilor, dar organizatorul galei K-1 Max din Belarus, prezent la faţa locului, i-a explicat jenat lui Irimia că totuşi nu merge chiar aşa.

(runda a patra, la care se face referire în titlul clipului, nu e de kickbox, ci de negocieri la masa arbitrilor 😆 ) 

 Restul galei a fost şi mai penibil decât evenimentele de la sfârşitul finalei: Moroşanu a avut parte de un samoan cu picioare de sticlă, care, după trei lowkick-uri încasate, deja fusese numărat odată şi nu mai putea păşi prin ring. Mai mult, bietul Pu’u  s-a autoaccidentat încercând să plaseze la rândul său o lovitură similară, provocând finalul unui „meci” absolut hilar.

 Lucrurile n-au stat mult mai grozav nici cu meciul dintre Ionuţ Atodiresei şi ungurul Piskoti Gergo. Lupta ar fi fost una din seria „să vedem dacă poate mânca bătaie un colos cu două capete mai înalt decât Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Morosanu-Mighty Mo, meci terminat in scandari de „rusine, rusine””

25 Octombrie 2009

 Desi, exact cum anticipam, Mighty Mo s-a prezentat la Bucuresti cu niste sunculite care l-au pus in imposibilitate de a-l vana pe Morosanu prin ring, samoanul ne-a aratat totusi cat mai avem pana la nivelul care sa ne permita sa intram in lumea buna a K-1. Practic, vreme de 3 reprize Morosanu n-a putut decat sa fuga (cu destul succes) din calea pumnilor ca nite ciocane aruncati de oponentul sau, si sa loveasca destul de dureros la piciorul din fata al acestuia. In schimb, fara a rupe gura targului, Mighty Mo a aratat ca am exagerat cand l-am considerat pensionar venit sa faca turism, administrandu-i lui Morosanu o corectie serioasa in runda a doua. Corectie care, desi nesoldata cu knowck-down, ar fi trebuit sa ajunga totusi pentru o victorie la puncte.

 Evident insa, pentru ca gala a avut loc in Romania, asa ceva nu se putea intampla. In urletele de „Rusine, Rusine” ale publicului, care completau vociferarile lui Mighty Mo,  arbitrii au dictat extra round, un extra round pe care mult mai tanarul si mult mai suplul Morosanu si l-a adjudecat destul de cinstit la puncte.

 Sincer, judecand retroactiv, Irimia era mult mai castigat daca negocia cu Mighty Mo un meci de MMA cu Lungu. Ar fi fost probabil primul adversar pe masura lui Lungu, si l-ar fi scutit pe Morosanu de o experienta destul de penibila. Pentru ca a incerca sa aplici tactica folosita de Kaoklai in victoria contra lui Mighty Mo, fara a reusi lovitura de KO, inseamna doar a-ti da cu firma-n cap.

 Personal asteptam mai mult de la Morosanu, dar este posibil ca si tracul primului meci in fata unui adversar cu nume intr-adevar greu sa fi contat enorm.


Moroşanu vs Mighty Mo, noua tragicomedie cu pumni în cap

6 Octombrie 2009

 Cine a văzut penibila şuşanea intitulată Local Kombat  „Vin Americanii” ar fi putut crede că promotorul Eduard Irimia a înţeles,  din huiduielile copioase care au însoţit finalul grotesc al aşa-zisului meci vedetă Moroşanu vs Goodridge, că publicul din România nu este interesat să plătească pentru a vedea un sportiv român de top lucrând la saci umani de box. Aiurea, tot ce-a înţeles Irimia a fost că plătind câţiva bănuţi unor pensionari ai ringului, poţi clădi fără prea mare efort un palmares care, măcar în ochii spectatorului neavizat, poate părea respectabil. Aşa se face că pe 24 octombrie vom avea parte de o gală intitulată pompos  K-1 Collizion (sau poate Collision, cum ar fi corect 😆 )  care va reprezenta un soi de calificare pentru finala K-1 Europa de la Praga, şi al cărei meci vedetă se va disputa între Cătălin Moroşanu şi Mighty Mo.

 Acum, înainte de a spune „uau, ţi-ai pierdut minţile, Mighty Mo e super-luptător” etc etc, nu strică să aflaţi că ultimul meci al samoanului a avut loc pe 9 august 2008! Cu alte cuvinte, la data galei lui Irimia, vor fi trecut aproape 15 luni de când Mighty Mo n-a mai urcat în ring, lucru care, la cei 39 de ani ai săi, contează mult mai mult decât palmaresul. Şi, cum este foarte probabil că n-a mai luptat nu pentru că l-ar fi boicotat cineva, ci pentru simplul motiv că n-a mai avut chef, putem presupune logic că nici nu s-a mai omorât cu antrenamentele. Aşa că, la fel cum anticipam înaintea şuşanelei „Vin Americanii” că vom asista la Citește restul acestei intrări »


Moroşanu, descalificat în stil Badr Hari

26 Septembrie 2009

Sfârşit trist pentru Cătălin Moroşanu în gala „Final Elimination” de la Seoul: la finalul unei prime reprize pe care o dominase extrem de clar, românul a comis aceeaşi greşeală pe care a făcut-o şi Badr Hari anul trecut în finala K-1, lovindu-şi adversarul după ce arbitrul oprise lupta. Firesc, „Moartea din Carpaţi” a văzut cartonaşul roşu, mai ales că adversarul a aplicat perfect „reţeta” brevetată de Bonjasky Citește restul acestei intrări »


K-1: Leko versus Cătinaş (pe post de Moroşanu) în gala de la Split

21 Martie 2009

 Azi de la ora 23  are loc la Split gala „Obracun u Ringu 9”, un soi de Local Kombat croat, ceva mai răsărit decât al nostru. Meciul vedetă al serii trebuia să fie revanşa Moroşanu-Stefan Leko, dar probabil că promotorii „Morţii din Carpaţi” şi-au dat seama că omul lor n-ar avea cum să câştige decât prin K.O. un meci contra lui Leko desfăşurat în Croaţia. Aşa că locul lui Moroşanu pe afişul galei a fost luat, nu cu mult timp în urmă, de mai puţin cunoscutul şi foarte tânărul Raul Cătinaş, un luptător care n-are de ce să se teamă de arbitraje cu direcţie, pentru simplul motiv că nu poate avea decât de câştigat dintr-un meci cu Leko.

 De altfel, Cătinaş a făcut acum câteva zile o afirmaţie foarte inteligentă, spunând „doar luptând cu campioni poţi ajunge campion”.  Filozofie pe care, din pacate, luptători precum Ciprian Sora n-au înteles-o nici măcar pe finalul carierei.

 În gala cu pricina mai luptă încă doi români: Mihăiţă Golescu (împotriva croatului Ostojic) şi Mihai Barbu (contra francezului Haddad).

 

EDIT: Superbă victorie a lui Cătinaş contra lui Leko, detalii aici.


Local Kombat „Vin americanii” – o şuşanea penibilă

13 Decembrie 2008

Încă n-am reuşit să-mi scot din cap  spectacolul grotesc de la „meciul” Moroşanu – Goodridge: anticipam că la 42 de ani împliniţi bietul canadian e doar un sac uman de box, dar nu-mi imaginam că totuşi  nu mai e capabil să dea măcar un pumn pe parcursul a două reprize. Circul, oricum jenant, a fost completat de public şi de arbitru: neavizaţii speraseră într-o încleştare titanică, aşa că  s-au simţit furaţi văzând că au venit de fapt să-l vadă pe Moroşanu lucrând la sac, şi au început să fluiere şi să strige „hoţii”. Drept care arbitrul, în loc să oprească meciul din runda I,  a lăsat să continue şi toată runda a doua, cu riscul de a-l vedea pe bătrânul Goodridge omorât în ring (vă asigur că nu e nici o exagerare, sper să nu se prăpădească pe la spital în noaptea asta). Aşa că masacrul a continuat încă 3 minute, în huiduielile generale. Noroc ca staff-ul lui Goodridge a avut mai multă minte şi a aruncat prosopul înaintea rundei a treia.

 „Gala” a  continuat în aceeaşi notă, cu un meci între un francez de care n-auzise nimeni şi debutantul Corneliu Rus.  Francezul a încasat nu mai puţin de 4 lovituri clare sub centură, dintre care două absolut devastatoare, iar comentatorii se mirau apoi că era mai mult pe jos, prelingându-se pe corzi la fiecare clinch. Pe scurt, exceptând meciul de bună factură în care Andrei Buda l-a bătut clar la puncte pe italianul Emanuelle Deprophetis, am asistat la o şuşanea penibilă. M-am oprit după al patrulea meci, am totuşi lucruri mai bune de făcut cu timpul meu.

 Ce mi se pare absolut de neînţeles este faptul că sportivii şi antrenorii nu par să priceapă un lucru simplu: nu ai cum să progresezi „luptând” cu bătrânei de 42 de ani, cu sparring partneri şi, în general vorbind, Citește restul acestei intrări »


Moroşanu versus Goodridge – tragicomedie cu pumni în cap

12 Decembrie 2008

   Pentru cine nu ştie, în seara asta se desfăşoară la Ploieşti un soi de gală de K-1 (sub penibila denumire „Vin americanii”), al cărei meci-vedetă este înfruntarea dintre Cătălin Moroşanu şi relativ faimosul Gary Goodridge. Miza ar fi un necunoscut „titlu intercontinental WKN”, dar, pentru Moroşanu, cred că o victorie în faţa unui luptător cu oarece nume în circuitul K-1 ar conta mult mai mult decât un trofeu de care n-a auzit nimeni.

 Trebuie recunoscut că promotorii lui Moroşanu s-au orientat destul de bine: Gary Goodridge este născut în 1966, şi n-a mai câştigat nici un meci în ultimii doi ani, pierzând opt înfruntări şi scoţând o singură egalitate. În schimb, sacul de box uman are notorietate: printre adversarii care l-au cotonogit din 2006 încoace se numără Peter Aerts şi Remy Bonjasky. Mai mult, Citește restul acestei intrări »