Lituania-România 0-1, coşmarul barbugistic a luat sfârşit

6 iunie 2009

 Meciul de astă seară ne-a demonstrat, dacă mai era nevoie, ce crimă împotriva a 22 de milioane de suporteri au putut comite Mircea Sandu şi Ionuţ Lupescu, însistând până-n pânzele albe cu barbugiul trişor pe post de selecţioner. Răzvan Lucescu nu a făcut minuni, nici n-ar fi avut când. A fost însă destul ca selecţia să fie făcută după forma arătată de jucători, nu după interesele clanului mafiot Becali, pentru ca România să redevină o echipă competitivă. Adăugând în ecuaţie şi capacitatea noului selecţioner de a menţine o atmosferă destinsă, amicală, la lot, lucru cu atât mai important după eterna scrâşnire a dinţilor din era Piţurcă, obţinem explicaţia subitei schimbări la faţă a Naţionalei.

 Nu rămâne decât să regretăm faptul că schimbarea n-a avut loc într-un moment în care se mai putea salva campania de calificare pentru Mondiale. Oricum, măcar ne-au renăscut speranţele pentru Euro 2012, şi ne-a revenit plăcerea de a urmări meciurile reprezentativei.

Reclame

Mircea Sandu şi Lupescu – afară!

2 aprilie 2009

 Nu voi comenta nici jocul dezastruos din Austria, nici prostia aşa-zisului antrenor Piţurcă, (un decerebrat capabil să-l ţină pe Max Nicu pe bancă 83 de minute ca să-i facă loc petardei Nicoliţă), şi nici măcar tupeul de trişor la cazinou cu care barbugiul a declarat: „nu ştiu cine sînt persoanele care îmi cer demisia. Am dat foarte multe autografe aici”. Ajunge să spun că în Columbia un individ de soiul ăsta nu apuca dimineaţa zilei de 2 aprilie, şi cu asta am spus tot ce este de spus pe acest subiect.

 În schimb, merită comentată oportunitatea menţinerii duo-ului Mircea Sandu- Ionuţ Lupescu în fruntea FRF.  Nu discut combinaţiile sordide în baza cărora un ins ca Piţurcă a ajuns să antreneze Naşionala. OK, erau jucători de vândut, spăgi de luat, prime de împărţit, combinaţii de făcut, cei doi mafioţi s-au orientat spre unul de-al lor. Dar toate „afacerile” astea depind până la urmă de succesul echipei naţionale. Or cei doi s-au dovedit incapabili să gestioneze criza generată de incompetenşa lui Piţurcă.

 Americanii au o expresie foarte simplă şi clară pentru situaţia în care ne aflăm noi acum: „cut your losses”. Pe româneşte, asta înseamnă să pierzi imediat ceva (în cazul de faţă cei 600.000 de euro care ar trebui plătiţi barbugiului ca să-şi ia tălpăşiţa înainte de expirarea contractului) pentru a evita o pierdere mult mai mare pe termen lung (amânarea reconstrucţiei Naţionalei până la finele actualelor preliminarii, cu riscul implicit de a pierde şi calificarea la Euro). Faptul că duo-ul Sandu-Lupescu nu l-a demis pe Piţurcă imediat după meciul peirdut în faţa Serbiei arată că, pur şi simplu, cei doi nu au stofă de manageri. Nu contează cât de prieten e Sandu cu Blatter şi Platini, degeaba a fluierat aseară scoţianul de parcă arbitra Citește restul acestei intrări »


Paraziţii fotbalului românesc

8 septembrie 2008

 Norocul a făcut să nu văd meciul de tristă amintire România-Lituania 0-3, dar îmi ajung rezultatul şi analiza, pertinentă ca de obicei, făcută de Andrei Vochin : se confirmă ceea ce spuneam după înfrângerea umilitoare din blatul ratat cu Olanda, şi anume că Piţurcă e un antrenor bun cel mult pentru o echipă care se zbate să evite retrogradarea din liga lui Mitică.  Şi mai are o calitate, care contează mai mult decât orice: are suficientă nesimţire încât să promoveze la Naţională, trecând peste orice criteriu de selecţie, jucătorii pe care trebuie să-i vândă clanul Becali.

 Răul putea fi curmat după turneul final al CE, dar îmbârligătura de interese de la Casa Fotbalului e aşa de mare, încât antrenorul campion la barbut a primit o nouă şansă, pe care a folosit-o ca să ne toace nouă nervii. De data asta însă, a comis-o mult prea apăsat ca să mai poată fi salvat de influenţa Becalilor.

 Ajungem în felul acesta la singurul motiv pentru care Piţurcă mai este încă în funcţie: Citește restul acestei intrări »