Securistul Băsescu versus fiul generalului de securitate Oprescu

2 septembrie 2009

 Alegerile prezidenţiale din 2009 vor avea loc în decembrie, adică la exact 20 de ani de la Revoluţia/evenimentele/lovitura de stat din 1989.  Cu alte cuvinte, exact la împlinirea termenul prezis de Brucan, când a făcut celebra afirmaţie că „Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani”. Din păcate însă, putem afirma acum cu deplină certitudine că Brucan a fost un oracol mincinos: după 20 de ani, românii se prezintă la urne pentru a „alege” între un fost securist şi fiul unui general de Securitate din anii 50. I-am numit, în această ordine, pe Băsescu şi Oprescu, singurii candidaţi care, în opinia mea, au şanse să ajungă în turul 2. 

 Sigur că Oprescu încă mai joacă penibil comedia lui „încă nu m-am hotărât, dar mă cere ţara”, deşi nu vede nimeni coada de insi cu paie aprinse-n cap de la uşa lui. Însă, cum scriam încă de pe 16 iunie 2008, nu păcăleşte pe nimeni cu manevra asta: a fost clar de la început că pentru el Bucureştiul e doar o trambulină pentru funcţia supremă în stat, iar sictirul cu care a tratat, vreme de peste un an, funcţia de primar al Capitalei n-a făcut decât Citește restul acestei intrări »

Reclame

Căpitanul Băsescu părăseşte primul vaporul care se scufundă?

31 iulie 2009

 Ieri, în cadrul unui interviu acordat postului de radio România Actualităţi, Traian Băsescu făcea o declaraţie şocantă , afirmând că ia în calcul „în mod deosebit” varianta de a nu mai candida pentru încă un mandat la alegerile de anul acesta. Primul lucru care-ţi vine în cap când vezi ştirea este o întrebare simplă: ce fel de om ar fi acela care, în faţa unor dificultăţi economice fără precedent, a unei datorii externe care a ajuns să bată spre 70 de miliarde de euro, şi, mai ales, a unei panici care ameninţă să bage economia românească în blocaj financiar, şi-ar lua jucăriile şi ar pleca de bunăvoie din fruntea statului? Punând lucrurile în contextul primei meserii a lui Traian Băsescu, ar fi ca şi cum căpitanul unui vapor de cursă lungă ar şterge-o primul de pe navă, cu o şalupă rapidă, lăsând echipajul la mila Domnului, în cazul în care se opresc motoarele şi vaporul este „pus de-a latul” de valuri şi împins spre stânci.

 Ori, după mine, Băsescu are o colecţie impresionantă de defecte, între care nu se numără însă nici laşitatea, nici prostia. Pentru că ar fi o mostră de prostie abisală să-ţi închipui că, după o asemenea dezertare, ai mai putea primi de la români altceva decât un scuipat în ochi. Exemplul lui Emil Constantinescu, ieşit pe uşa din dos din viaţa publică, în dispreţul general, este pe cât de recent şi autohton, pe atât de Citește restul acestei intrări »


Bucureştiul, un oraş parcă blestemat

16 iunie 2008

Din 1989 încoace, bucureştenii par blestemaţi să-l voteze pe cel mai nepotrivit dintre candidaţii cu şanse. N-o să mai discut aici despre episoadele de groază Halaicu şi Lis, mă voi opri la ultimele trei ocazii în care bucureştenii s-au împuşcat singuri în picior:

1. Iunie 2000, PSD-ul câştigase deja sectoarele Capitalei şi avea majoritatea în Consiliul General. În turul 2 sunt Oprescu şi Băsescu. Bucureştenii în aleg pe marinar. Nu e nici un fel de alegere morală, de dreapta, bla bla: între un securist notoriu şi un fiu de general de securitate nu se pot face asemenea distincţii. Pur şi simplu a fost votat cel mai manelist dintre cei doi candidaţi. Rezultatul? Patru ani de blocaj total în administrarea oraşului, un nesfârşit meci primar-consiliu, şi o trambulină pentru Băsescu.

2. 2004-2005, altă etapă neagră: după patru ani de blocaj total în primărie, bucureştenii pun botul la gargara lui Băsescu şi îl realeg, dându-i şi un consiliu cu care să facă treabă. După numai câteva luni, marinarul îl scoate pe Stolojan din schemă, candidează la cea mai înaltă funcţie în stat şi câştigă. Bucureştiul rămâne de izbelişte şi, în aprilie 2005, urmează cele mai groteşti alegeri cu putinţă: Videanu-bordură versus Vanghelie care este. Iese Videanu din primul tur, cu doar 231.000 de voturi în spate, nici 10% din populaţia oraşului.

3. În 2008 PD-L câştigă la mustaţă majoritatea în Consiliul General, iar în turul II bucureştenii au de ales între un băiat de Primăverii, fiu de general de securitate, bun de gură dar boem şi fără nici un fel de program administrativ, şi un fălcos cu tot atâta carismă cât un topor, dar excelent administrator, cu rezultate foarte bune in prefectura Bihor, vamă şi ministerul administraţiei şi internelor. Firesc, câştigă băiatul generalului de securitate Oprescu.

Recunosc sincer: pe mine mă zgârie pe creier simpla idee că, undeva într-o fostă vilă de protocol, un boşorog torţionar îşi freacă mâinile la aflarea veştii că progenitura sa ajuns să conducă Bucureştiul. Dar, dincolo de asta, cred sincer că, din toate punctele de vedere, Blaga ar fi fost un primar mai bun decât Oprescu. Mai ales că Blaga ar fi rămas primar patru ani, în vreme ce, pentru Oprescu, postul câştigat ieri e doar trambulina pentru asaltul final către Cotroceni.


Ce naiba votam Duminică?

13 iunie 2008

La sectorul 1, unde locuiesc, treaba e simpla din punctul meu de vedere: Murgeanu e cel care, cu cizmele de cauciuc în picioare/şuba pe spinare le dădea socoteală ziariştilor când ploile sau viscolele îl prindeau pe Videanu pe la Rio de Janeiro. În acelaşi timp. Chiliman s-a remarcat prin faptul că n-a fost în stare să cheltuie banii alocaţi sectorului şi că m-a lăsat fără coşuri de gunoi pe stradă aproape un an, în timp ce se chinuia prin tribunale să schimbe gunoierii pedelişti cu unii liberali.
Şi la Capitală, avem doi candidaţi a căror competenţă într-ale administraţiei Citește restul acestei intrări »


De ce nu voi vota azi cu Oprescu

1 iunie 2008

1. E baiat de Primaverii, fiul generalului de securitate Mircea Oprescu. Nu voi insista asupra a ceea ce a facut (sau mai bine zis săvârşit) Mircea Oprescu în anii 50: nu cred că i se poate face vreo vină fiului pentru faptele tatălui. Ca alegător însă, n-am nici un chef să contribui cu votul meu la menţinerea în fruntea ţării a securiştilor gen Băsescu sau a urmaşilor securiştilor, tip Oprescu.

2. În opinia mea, tot circul blocării candidaturii în PSD, al respingerii candidaturii la BEM etc a fost atent regizat. Lui Oprescu i s-a creat în acest fel oportunitatea de a avea în spate electoratul dur al PSD fără a pierde şansa de a atrage o mare parte a nehotărâţilor.

3. Nu cred că doctorul Oprescu poate fi un bun administrator al Bucureştiului. Nu de băieţi şmecheri şi plezirişti de Primăverii are nevoie oraşul ăsta.

4. La primăriile de sector PSD-ul va avea câştig de cauză doar prin Onţanu şi Vanghelie. Nu-l văd pe Oprescu făcând echipă cu Vanghelie, aşa că, dacă doctorul se alege, vom avea iar un primar general aflat în luptă cu 5 din cei 6 primari de sector. Parca am mai vazut filmul ăsta, şi s-a terminat urât.

 

Singurul motiv pentru care l-aş fi votat pe Oprescu ar fi fost Citește restul acestei intrări »


Manevra Oprescu: cine a dat chix?

25 aprilie 2008

Scenariul 1(sugerat de un cunoscut cu multe antene prin primării) : Băsescu ştia că dacă Oprescu merge din partea PSD e un candidat redutabil, aşa că l-a presat pe Vanghelie să facă orice pentru a-i bloca doctorului candidatura. Mânerul folosit de marinar la Vanghelie: afacerea de puşcărie cu economatele. (citat aproximativ: „dacă nu face cum zic eu, se îngroapă în puşcărie cu economatele pe piept) 

 Cu largul sprijin al lui Geoană (care ştia că Oprescu primar= bunicuţa pe cai de rasă) candidatura lui Oprescu este blocată în PSD. Când omul a vrut să meargă independent, s-a încercat eliminarea lui  numărând atent semnăturile. Chiar şi cu contestaţia admisă, candidatului Oprescu îi va veni greu să suplinească, într-un timp foarte scurt, lipsa unei organizaţii municipale de partid care s-ar fi ocupat de campanie.

 În varianta asta chixul ar fi al aripii Iliescu-Năstase din PSD, iar victoria a lui Băsescu şi Geoană.

 Scenariul 2: Citește restul acestei intrări »