Amendamentul la legea dării în plată şi turbarea postacilor băsişti

8 martie 2016

Cine a urmărit cu atenţie epopeea legii dării în plată şi reacţiile cauzate de ea în nervosul www românesc a observat probabil că haita postacilor băsişti s-a dezlănţuit furibund împotriva lui Isărescu şi a băncilor abia când aceştia au reuşit să obţină introducerea unui amendament care limitează toată tărăşenia la creditele imobiliare de până la 150.000 de euro. Până la apariţia amendamentului se făceau atacuri moderate (şi oarecum fireşti) la adresa lăcomiei băncilor, iar eternul şi fascinantul domn Isărescu era „ciupit” mult mai delicat decât a făcut-o subsemnatul cu mult înainte să înceapă balamucul.

Imediat însă ce senatorul PSD Belacurencu a reuşit să introducă în proiectul de lege votat în Senat amendamentul referitor la plafonul de 150.000 de euro, postacii băsişti au sărit ca turbaţi la gâtul lui Isărescu, apelând inclusiv la chestii scoase direct din hârdăul cu zoaie al răposatului Vadim. Cum atacul la ordin a fost evident şi cum Băsescu numai cu protecţia socială nu s-a ocupat cât a fost preşedinte ( aşa că nu poate fi acum bănuit că moare de grija românilor care or avea credite de 153.000 de euro), hai să vedem care este cu adevărat problema acestui amendament.

În 2007, pe vârf de bulă imobiliară, Elena Udrea cumpăra cu 3,29 milioane de euro un teren de numai 5.963 metri pătraţi, situat pe malul lacului Griviţa din Bucureşti. Terenul a fost cumpărat pe baza unui credit luat de la BRD. Ulterior, în 2010, după ce bula a făcut poc iar terenuri de genul respectiv nu mai aveau cum să fie o investiţie profitabilă dacă dădeai pe ele 3 milioane de euro plus dobânzi, Elena Udrea a scăpat de cartoful fierbinte, plasându-l cu tot cu credit unui cetăţean pe nume Alexandru Faur ( partener de afaceri  cu Gheorghe Stelian etc). Doar că, evident, nici respectivul nu avea de unde să scoată sumele respective, aşa că acum banca îl execută silit, după cum se poate vedea în acest document.  Fireşte, dacă nu se obţine pe teren o sumă care să acopere creditul (şi vă daţi seama cam care sunt şansele să se întâmple asta) , Alexandru Faur e bun de plată la BRD pentru tot restul vieţii. Aşa că ar exista unele şanse să-i revină memoria şi să declare pe la DNA ce anume l-a făcut să preia acest credit otrăvit de la Elena Udrea, într-un moment în care era cât se poate de clar că valoarea de piaţă a terenului nu mai acoperea de mult nici măcar principalul creditului.

Dacă legea dării în plată ar trece fără nici un plafon, aşa cum zbiară acum propaganda băsistă, Alexandru Faur ar putea să-i pună BRD-ului terenul în braţe şi să-şi vadă liniştit de viaţă, fără să-l mai treacă vreo criză de conştiinţă sau Citește restul acestei intrări »

Reclame