Aferim – o frescă „de epocă” ieşită parcă din minţile a doi adolescenţi excitaţi

24 noiembrie 2015

Nu mă număr printre cei care cred că ţăranul român ar trebui prezentat ca virtutea întruchipată, pentru simplul motiv că orice contact avut cu lumea satului românesc sau cu persoane provenite direct din ea mi-a dat ample oportunităţi să mă conving că lucrurile stau de multe ori exact pe dos. Foarte mulţi ţărani români chiar sunt leneşi, perfizi dar proşti, bigoţi, xenofobi, înclinaţi spre promiscuitate, pe scurt aduc foarte bine cu cei prezentaţi în filmul lui Radu Jude.

Cu alte cuvinte, dacă s-ar fi rezumat la a prezenta o Valahie de început de secol XIX populată cu ţărani din soiul descris mai sus, „Aferim!” putea fi cel mult acuzat că a căzut în păcatul generalizării. Dar ar fi reprezentat o contrapondere destul de legitimă la delirurile sămănătoriste care bântuie arta românească de peste un secol şi care au luat un elan de-a dreptul nebunesc în cinematografia perioadei comuniste.

Nu mă număr nici printre cei care cred că ţiganii au dus-o prea bine în robie la boierii români, chiar dacă, evident, o minimă cercetare istorică ar fi trebuit să aducă în atenţia celor doi scenarişti situaţia mult mai grea a acestei etnii în ţări niţel mai pricopsite decât Valahia şi Moldova. De pildă decizia Dietei de la Augsburg de la mijlocul secolului al XVI-lea , care stabilea că „oricine ucide un ţigan nu se face vinovat de crimă” parcă schimbă niţel percepţia asupra înrobirii ţiganilor în Ţările Române. Dar, una peste alta, e clar că perpetuarea acestei stări de fapt în plin secol al XIX-lea era anacronică şi ruşinoasă pentru români, deci nici din acest punct de vedere „Aferim” nu poate fi considerat o oglindă strâmbă.

Problema esenţială a acestui film este însă faptul că scenaristul-regizor şi colegul său întru scriitură par a trăi cu impresia că în anul de graţie 2015 sexul mai este un subiect-tabu, că mai e nevoie de curaj şi nonconformism pentru a aborda teme sexuale într-o peliculă mainstream. Cei doi nu par să fi priceput că trăim o vreme în care orice persoană cu acces la internet se află la două-trei click-uri distanţă de orice act sexual imaginat vreodată de mintea omenească. Ba chiar par să se fi refugiat la vreo sihăstrie din creierii munţilor, pe unde n-au ajuns nici cablul TV şi nici moravurile generale ale populaţiei.

Pentru că altfel pare de neînţeles cum de şi-au imaginat că un subiect de tipul „sex cu boieroaica = răzbunarea boierului încornorat” poate aduce valoare unui film care avea şansa de a fi o frescă de epocă dură, necosmetizată şi chiar destul de realistă.

Punându-l pe ţiganul Carfin să-şi povestească în stil XXX „isprăvile” cu boieroaica, în timp ce este cărat cu fundul în sus pe calul zapciului, Radu Jude şi Florin Lăzărescu nu reuşesc decât să Citește restul acestei intrări »

Reclame