Bărbatul care a sărit de la balconul Parlamentului şi handbalistele cântă prohodul regimului Băsescu

23 decembrie 2010

 Când hanbalistele, proaspăt medaliate cu bronz la Campionatul European, au refuzat, sub un pretext destul de străveziu, să fie decorate de cârmaciul abuziv Traian Băsescu, presa tot mai portocalie s-a făcut pur şi simplu că plouă. S-a ieşit cu titluri gen „Handbalistele refuză să fie decorate de Băsescu. Radu Voina dezminte”, deşi omul spunea că nu a declarat el aşa ceva, dar că „este opţiunea fetelor”, pe scurt, s-a pus batista pe ţambal în cel mai bolşevic stil cu putinţă. Asta cu toate că gestul fetelor reprezintă o palmă răsunătoare dată antiumanului regim portocaliu, pentru simplul motiv că trăim într-o ţară în care nimenu nu prea refuză nici decoraţiile care nu i se cuvin, darmite pe alea meritate cu vârf şi îndesat.

 Dacă gesturile de demnitate făcute destul de discret, fără scandal public, sunt ignorate de presa trustizată, chiar dacă sunt făcute de persoane publice cunoscute şi apreciate,  în schimb  protestele concretizate prin tentative de sinucidere beneficiază de expunere maximă. Pentru că, nu-i aşa,  reţeta otevist-cancanoidă a ajuns să fie aplicată şi de televiziunile sau ziarele care, la nivel declarativ, se pretind „quality”.  Aşa că anonimul Adrian Sobaru, un simplu tehnician din TVR, a ajuns în prime time la TV şi pe prima pagină a tuturor ziarelor sărind în gol de la balconul Parlamentului, în timpul discursului ţinut de piticul utecisto-securist Emil Boc

 Sigur că omul, lucrând de ani de zile în televiziune, a ştiut să facă tot ce trebuie pentru a ieşi în prim plan: Citește restul acestei intrări »

Reclame

Regimul Băsescu se va prăbuşi prin revoltă populară?

13 octombrie 2010

 În urmă cu 10 luni, când Traian Băsescu câştiga la mustaţă, printr-o fraudă de câteva zeci de mii de voturi, alegerile prezidenţiale, nimeni nu şi-ar fi putut îchipui că matrozul va duce ţara în pragul răzmeriţei înainte de sfârşitul lui 2010. Şi totuşi, scenele pe care le-am văzut azi în Ministerul Finanţelor ne arată că „temperatura” societăţii româneşti începe să se apropie de cea din Decembrie 1989.

 Protestele izbucnite spontan pe 13 octombrie  în mai toate oraşele mari ale ţării au o cauză cât se poate de simplă: bugetarii au primit azi fluturaşii cu salariile micşorate (profesorii) sau cu sporurile taiate (angajatii finantelor) şi au priceput în sfârşit unde i-au adus  setea de putere a lui Băsescu şi incompetenţa lui Boc. Sigur că am putea comenta la nesfârşit pe seama faptului că românul a demonstrat din nou că mentalitatea sinistraţilor de la inundaţii e o problemă naţională, şi nu una locală, pentru că şi acum au realizat că vine urgia abia când le-a intrat apa în case mâna lui Boc în buzunar. Dar asta e irelevant, pentru că, nu-i aşa, oricum ne ia iarna pe nepregătite de 2000 de ani. Nu contează că, de pildă,  profesorii au stat cuminţi ca tâmpiţii când s-au anunţat reducerile salariale, şi că au ieşit în stradă abia luna asta, când au primit primele salarii micşorate, important e că, în sfârşit, au ieşit în stradă.

 Întrucât experienţa din 1989 ne-a arătat că şi mămăliga explodează, şi că, în plus, când se produce bizarul fenomen Citește restul acestei intrări »


Greva „pe bucăţi”, o armă ineficientă împotriva regimului Băsescu

31 mai 2010

 Sindicaliştii care îşi închipuie că vor zgâlţâi guvernul Boc, şi, implicit, regimul Băsescu, prin mici greve de o zi, făcute ici-colo, în sectorul bugetar, dau impresia unor copii care cred că pot să doboare avioane cu praştia.  Oamenii ăştia pur şi simplu nu înţeleg că regimul Băsescu nu reprezintă altceva decât mâna grea a Securităţii, care a ieşit din mormântul sinistrei Elena Ceauşescu pentru a înşfăca România.

 În aceste condiţii, greva pe bucăţele are cam aceleaşi sanse de izbândă ca şi revolta muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987, şi asta din acelaşi motiv: un regim anti-uman, al cărui singur scop este perpetuarea la putere, nu poate fi zgâţâit cu adevărat decât de mişcările care-l pot alunga prin forţă. Cu alte cuvinte, câtă vreme nu se atinge „masa critică” de grevişti, iar ţara nu riscă să fie pusă pe butuci, sau câtă vreme nu ies în stradă sute de mii de oameni dispuşi să-şi rişte libertatea pentru a alunga căpuşele din fruntea ţării, un individ ca Băsescu îşi va vedea calm de treabă, aplicând cu rânjetul pe buze politica lui „divide et impera” împotriva sindicatelor.

 Problema este cu atât mai gravă, cu cât regimul Băsescu pare complet incapabil de a se opri din furăciuni, măcar până ieşim din criza economică. În vreme ce bugetarilor şi pensionarilor li se cere să accepte veritabile „curbe de sacrificiu”, camarila pedelistă are în continuare Citește restul acestei intrări »