Papagalul Remus Cernea, simbolul disperării cu care încearcă unii să discute „probleme” care nu există în România

29 februarie 2016

Dacă nu ştiaţi încă, azi am asistat la un nou episod din serialul de mare stupiditate „Remus Cernea cel băgat în seamă de ambasade dar ignorat de români”.  Pe scurt,  la a treia tentativă de a trece prin Parlament legea cu parteneriatul civil, Cernea a încercat să facă puţin circ, convocând o „dezbatere” la care nu dezbătea nimeni nimic, dar la care au participat reprezentanţii a 8 (OPT) ambasade.  Trecem peste sceneta penibilă cu cerut prietena în parteneriat civil (care parteneriat nu există legal, legea picând de două ori) , pupat prietena pentru camerele de luat vederi samd, pentru că nici orientarea sexuală a lui Cernea şi nici relaţia lui cu respectiva domnişoară nu interesează pe nimeni.  Ce ar trebui să ne intereseze însă este incredibila susţinere de care se bucură acest păcălici pe la diverse ambasade şi pe la Bruxelles, doar pentru simplul motiv că este dispus să se facă nonstop de râs în încercarea de a impune în România o legislaţie care nu are nici o treabă cu realităţile româneşti.

Pentru că, să fim serioşi, dacă mâine s-ar găsi un parlamentar isteţ care să ia proiectul lui Cernea şi să schimbe acolo doar câteva cuvinţele, descriind parteneriatul civil ca pe o uniune strict heterosexuală, atât Cernea cât şi ambasadele care-l susţin şi promovează ar sări în sus de 100 de metri. Ce-i interesează pe ăştia nu este situaţia legală a sutelor de mii de cupluri de români heterosexuali care trăiesc în concubinaj, miza reală fiind introducerea pentru prima oară în legislaţia românească a unui act normativ care să ofere drepturi cuplurilor homosexuale.

Sigur că, dacă acceptăm ideea că doi adulţi aflaţi în deplinătatea facultăţilor mintale pot face fix ce vor dpdv sexual,  câtă vreme totul e liber consimţit şi se desfăşoară într-un spaţiu privat, pare greu de respins pe motive logice acest proiect al parteneriatului civil. Pe de altă parte însă, de ce anume ar trebui atunci să limităm această libertate la cupluri? Poligamii (fie ei heterosexuali sau homosexuali) de ce să fie discriminaţi? Ei de ce să n-aibă dreptul să facă fix ce îi taie capul şi de ce statul să nu le protejeze uniunea în acelaşi mod în care ar trebui (în viziunea establishmentului european) s-o facă pentru cuplurile gay?

Iar dacă asta este o non-problemă pentru că nu sunt sificient de mulţi poligami în România, cine stabileşte începând cu ce număr devin relevante problemele unei minorităţi sexuale? Remus Cernea? Ambasada Olandei? Parlamentul European? Nu ar trebui ca aceste probleme să intre în dezbaterea publică din România  în momentul în care evoluţia societăţii ROMÂNEŞTI impune acest lucru?

Până una-alta poate ar trebui să ne uităm câţi kilometri de autostradă avea Olanda  când a legalizat uniunile homosexuale? Sau şi mai bine, care era ponderea locuinţelor care beneficiau de apă curentă şi canalizare la momentul respectiv?

Nu de alta, dar băgându-le cu de-a sila românilor pe gât tot felul de Citește restul acestei intrări »

Reclame