Local Kombat Sibiu, o gală de criză salvată de luptătorii „noului val”

20 noiembrie 2010

 Gala prin care franciza Local Kombat a aniversat vineri seară la Sibiu 10 ani de existenţă a fost la un pas de a se prăbuşi în abisurile penibilului. Cu bugetul strâmtorat de criză, promotorul Eduard Irimia a apelat, pentru meciurile internaţionale, la tot soiul de journeymani hilari, de tipul slovacului Sarkozi, al cărui „meci” de 20 de secunde cu Sandu Lungu a fost huiduit copios de publicul din sală. Iar politica lui „să aducem pe cine s-o nimeri, doar să ţinem gala” era să-l coste rău pe Sebastian Ciobanu, care s-a pomenit în ring cu un puştan bulgar absolut rudimentar, care nu cred că avea mai mult de 2-3 meciuri profesioniste la activ, dar este cu vreo 20 de kile mai greu şi aproape un cap mai mare decât „fiul lui Dracula”. Cap care, pe deasupra, avea şi cunoscuta tărie a ţestelor bulgăreşti. Colac peste pupăză, Ciobanu a făcut şi el greşeala ca, în loc să-şi pună în valoare tehnica şi experienţa net superioare,  să vrea să arate că-i smardoi taman în faţa unui asemenea adversar, şi a fost la un pas destul de mic să se pomenească bătut de un nimeni.  Sincer, cred că, dacă eram antrenorul lui, la finalul rundei a doua îi dădeam cu scăunelul în cap, în halul ăsta mă enervase în faţa televizorului văzându-l cum e pe punctul să se bată singur. Din fericire, Ciobanu s-a mai trezit la realitate în runda a treia şi, profitând de downul pe care reuşise să i-l administreze bulgarului în debutul meciului, a câştigat la decizie.

 În acest punct, aş vrea să subliniez şi faptul că, în sfârşit, prin cuplul de comentatori Ciprian Sora-Valentin Halacenco, Media Pro pare să fi nimerit prima formulă care să nu Citește restul acestei intrări »

Reclame

Local Kombat Sarajevo, un „eveniment” desprins din preistoria artelor marţiale

30 octombrie 2010

 Dacă mai ţineţi minte cum aratau galele de kickboxing organizate în România prin anii 1998-2001, în câte o sală semi-renovată dintr-o reşedinţă de judeţ ceva mai mică, înseamnă că n-aţi pierdut nimic dacă n-aţi văzut ieri seară Local Kombat Sarajevo. N-am mai fost de peste un deceniu în Bosnia, aşa că habar n-am cum se mai prezintă ţara, dar e clar că iubitorii de kickboxing de  acolo sunt cam în faza în care erau românii la finele anilor ’90. De la felul în care erau îmbrăcaţi spectatorii şi până la halul în care se manifestau, totul a amintit de galele de tristă amintire pe care tocmai le-am pomenit. Şi, dacă mai adăugăm în ecuaţie faptul că Sport.ro l-a adus iar pe ineptul fiu al lui George Mihăiţă să ne macine nervii cu comentariul său lipsit de orice legătură cu acest sport, dar pigmentat cu o atitudine tip ultras de galerie  (pe care chiar nu vrea nimeni s-o simtă venind dinspre microfonul comentatorului) veţi înţelege de ce am urmărit această „gală” cu o silă maximă.

 Fight cardul extrem de slab era desigur de aşteptat, având în vedere atât situaţia economică în care se află atât Bosnia cât şi România, dar mai ales faptul că o asemenea gală nu avea cum să stârnească interesul în vreo terţă ţară. Aşa că, din păcate, e greu de spus dacă victoria foarte concludentă a lui Cătălin Moroşanu împotriva necunoscutului croat Igor Mihaljevic înseamnă şi altceva decât că „Moartea din Carpaţi” a ajuns la un nivel la care poate snopi fără probleme luptători din eşalonul 4 spre 5. Asta cu atât mai mult cu cât croatul, la numai 1.86m înălţime, cu greu poate fi considerat ca o experienţă utilă în perspectiva înfruntării cu vreun greu autentic de peste 1.95 din elita K-1.

 Una peste alta însă, Cătălin  nu s-a făcut de râs, bătându-l clar pe croat, cu 3 downuri, dintre care două în ultima repriză (pe care o puteţi vedea în înregistrarea de mai jos): Citește restul acestei intrări »


Lotul Local Kombat, nimicit la Finala K-1 Collizion Praga

13 decembrie 2009

 Cine mai avea nevoie de dovezi despre nivelul la care se desfăşoară galele Local Kombat din România le-a obţinut cu vârf şi îndesat  în seara aceasta: toţi luptătorii români prezenţi la  Finala K-1 Collizion Praga au părăsit ringul învinşi, şi doar unul singur (Corneliu „Coco” Rus) a izbutit să câştige o luptă înainte de a fi bătut clar.  De altfel, nivelul întregii gale a fost unul jalnic la categoria grea, onoarea organizatorilor fiind intrucatva salvată de cele două meciuri de K-1 Max, în care vedetele Albert Kraus si Artur Kyshenko au făcut spectacol.

 Sebastian Ciobanu a pierdut fără drept de apel meciul contra cvasi-necunoscutului marocan Mounir Zekhini. Slab pregătit fizic (cel puţin în comparaţie cu adversarul direct) şi lipsit de forţă în lovituri, Ciobanu n-a avut practic nici o şansă. Singurul lucru care l-a făcut să termine meciul în picioare a fost exclelenta lui capacitate de a încasa, coroborată cu lipsa de KO power a marocanului.

 Corneliu Rus a dat în sferturile de finală ale „piramidei” peste un olandez cu desăvârşire incapabil să pună probleme, chiar şi la acest nivel. Nu stiu ce palmares are acest Jan Wessels, dar în această seară omul a fost sac de box pentru Coco Rus, sportiv care totuşi nu se poate lăuda cu cine ştie ce experienţă competiţională în ultimii ani. Lucru care s-a văzut şi din felul în care a abordat partida cu olandezul, de parcă ar fi fost ultima din turneu. În semifinale însă, Corneliu Rus a dat peste „călăul” lui Mihăiţă Golescu, croatul Mladen Brestovac, iar meciul a fost fără istoric:  deja consumat după cât dăduse în olandez, românul a tratat neglijent defensiva, şi un low kick al lui Brestovac a pus capăt luptei. Se cuvine menţionat faptul că Rus a dat dovadă de curaj, dorind să continue, dar Ciprian Sora a aruncat prosopul.

 Mihăiţă Golescu a fost singurul dintre românii prezenţi pe tabloul principal al turneului care a dat semne că înţelege ce înseamnă o piramidă de opt: a abordat economicos meciul cu croatul Brestovac, fără a face risipă inutilă de energie, Citește restul acestei intrări »