Luaţi plasă cu Honorius!

16 ianuarie 2010

 

 Operaţiunea de mită electorală, devenită marcă înregistrată a PDL, s-a dezlănţuit  în colegiul 1 Bucureşti 1, vizate fiind, cu precădere, zonele sărace din Dămăroaia. Camerele de filmat ale televiziunilor i-au surprins pe portocalii în timp ce distribuiau pungi cu Honorius Prigoană, umplute cu niscai alimente. Nici restul colegiului n-a fost uitat, subsemnatul având, de pildă, dubioasa surpriză de a găsi în poartă punga din imagine, în care se aflau un ziar, un cd cu Fuego (probabil una din producţiile Taraf TV) şi niscai materiale promoţionale.

 Evident, PDL nu poate miza în buricul Bucureştiului pe o fraudă electorală de tipul celor comise pe la secţia de la Paris, nici nu poate recurge la turismul electoral pe scară largă. Şi atunci apelează la banala mită electorală, pe principiul vanghelian „hai domle, că un pui, un ulei, astea dă toţi, nu-i fraudă”. Manevra are însă şanse de succes doar dacă prezenţa la vot va fi foarte mică: colegiul 1 acoperind în mare parte zone locuite de oameni cu venituri peste medie, proporţia celor care s-ar putea lăsa influenţaţi de „un pui, un ulei” nu este semnificativă, şi ar putea înclina balanţa numai în cazul unui absenteism electoral masiv.

 În concluzie, dacă locuiţi în colegiul 1 Bucureşti şi  nu vreţi să fiţi reprezentat în parlament de un puştiulică de 23 de ani, genul care conduce un Lamborghini când are permisul suspendat, faceţi mâine minimul efort de a vă prezenta la vot. Asta ca să nu vă fie ales deputatul de cei care-şi dau votul pe „un pui, un ulei”…

Reclame

Prigonirea sectorului 1 de către Honorius

11 ianuarie 2010

 Întâmplarea face să-l cunosc pe junele Prigoană, alături de care am participat, acum vreo doi ani, la o emisiune TV. Puştiul nu e prost, asta cert, dar e pur şi simplu un copil, al cărui singur argument era, la vremea aia (şi mă îndoiesc că lucrurile s-au schimbat între timp) „aşa am văzut eu că se procedează în America”.  Sincer, când am aflat vestea, pur şi simplu nu mi-a venit să cred că un tânăr atât de necopt se poate gândi serios la ocuparea unui post de deputat.

 Sigur, nu nici pe departe  numai vina lui că s-a aruncat la 23 de ani în lupta pentru o funcţie care ar trebui să presupună, alături de alte calităţi, şi o serioasă experienţă de viaţă. Exhibiţionismul mediatic al  lui Prigoană senior este arhicunoscut încă de pe vremea când vânarea cu pliciul a mamei vitrege a lui Honorius făcea deliciul vulgului consumator de OTV. Aşa că e greu de presupus că eventuala dorinţă a juniorului de a se vedea parlamentar (dacă o fi existat) a fost primită de Silviu Prigoană cu vreun sfat înţelept gen „mai aşteaptă şi tu câţiva ani, tată, să nu râdă lumea de tine”.  Mult mai plauzibil e ca ideea candidaturii să fi plecat chiar de la Prigoană senior, pe principiul „dacă Băsescu a făcut-o pe buzuka aia mică  europarlamentar, ce, eu sunt mai prost?”.

 Aşadar, duminică se vor înfrunta fiul vedetei mediatice de tip otevist Silviu Prigoană şi politicianul cu vechime Radu Stroe, om foarte cunoscut în cercurile politice, dar cu o notorietate publică practic nulă. Cum sectorul 1, de departe cel mai bogat al Capitalei, este unul cu simpatii preponderent liberale, un candidat „normal” al PDL-ului n-ar fi avut nici o şansă, in special dacă ne gândim că alegerile au loc numai în colegiul 1, care delimitează practic partea bpgată a sectorului. Decizia PDL de a-l lăsa să candideze pe Honorius Prigoană face însă mult mai dificil un pronostic, pentru simplul motiv că în ecuaţie întră dintr-odată un public care, în mod normal, n-ar fi dat doi bani pe aceste alegeri. Din păcate, gustul pentru cascadorii mediatice al familiei Prigoană riscă să pună o piatră de moară de gâtul unui sector şi aşa destul de chinuit de sabotajele pedeliste la adresa unui primar liberal.

 P.S. Nu mă număr printre cei care cred că Silviu Prigoană e doar un tuciuriu care face bani din gunoaie şi se dă în stambă pe la OTV. Business-ul pe care l-a făcut el în domeniul electronicelor home -use cu firma Rosal şi brandul Eboda e unul din cele mai respectabile din România post-decembristă.  Dar asta nu înseamnă că ţara asta mai are nevoie de încă o beizadea ajunsă în funcţie strict pe criteriul că este odrasla tatălui său.