Riscul cumplit la care rețeaua Soros supune România dacă blochează candidatura lui Călin Georgescu

Situația actuală este extrem de simplă:  toate sondajele reale arată că Georgescu nu poate pierde alegerile și chiar cele măsluite cam spun același lucru, dar cu jumătate de gură.  Pe de altă parte, rețeaua Soros, care s-a făcut stăpână în mod ilegitim și până la urmă ilegal pe România, nu are nici cea mai mică intenție să dea puterea din mână și să fie dezmembrată așa cum s-a întâmplat în Ungaria. În ultimele 3 luni am asistat la un delir propagandistic anti-Georgescu al cărui rezultat a fost absolut nul, dacă nu o fi produs chiar o creștere a susținerii de care beneficiază candidatul suveranist. Așa că, evident, rețeaua Soros are de gând să folosească sistemul de Justiție, pe care l-a infiltrat complet, pentru a respinge candidatura lui Georgescu, asigurând astfel, pe termen scurt, perpetuarea status-quo-ului.

Riscul pe termen mediu și lung PENTRU ROMÂNIA este însă uriaș: singura garanție reală de securitate pe care o avem vine de la Statele Unite, care sub conducerea lui Trump nu au de gând să mai investească nici 5 cenți în securitatea unor țări controlate de „progresiști” sau „woke-iști”, pe românește de soroșiști. Cu alte cuvinte, blocarea brutală a candidaturii lui Călin Georgescu ne va rupe de Statele Unite conduse de Trump și foarte posibil în următoarele două mandate de J.D. Vance. Pericolul IMINENT este ca fix în timp ce alde Soros, Sandra Pralong și uneltele lor din România își vor  freca mâinile că au „invins” și au pus vreo marionetă gen nicuȘordan președinte în România, undeva pe la Riad Trump și Putin să bată palma pe vreo împărțeală de tip Ialta. Și unde poate Trump ar fi zis „hai lasă-i și pe români la mine, că Georgescu ăla e băiat bun, ridică brațul ca Elon, tovarășul meu” în loc să zică „cine mă? Aia care au făcut fix opusul a ce le-a zis Vance? Ia-i tu și spală-te pe cap cu ei”.

Istoric vorbind, Țările Române au rezistat ca entități statale între 3 imperii fix pentru că mereu exista câte o partidă pro-turcească, pro-austriacă si pro-poloneză (ulterior pro-rusească). Iar reprezentanții de frunte ai acestor grupurii erau mereu pregătiți să ia tronul când imperiul care îi susținea câștiga vreun război și ajungea cu trupele pe-aici. Iar sultanul, împăratul, regele, țarul șamd mereu era în situația în care nu se putea face de ocară anexându-ne pur și simplu, după ce vreme de 10-15-20 de ani întreținuse relații foarte cordiale cu niște oameni de  pe-aici, care acum se prezentau cu ochii umezi de fericire cerând tronul.

Ei bine, fix de asta avem noi acum nevoie și fix această soluție temeinic încercată în ultimii 500 de ani este pe punctul de a ne fi refuzată de rețeaua Soros.  Să ținem minte acest moment, pentru că dacă iese atât de rău cum bănuiesc eu acum că poate să iasă, indivizii ăștia care au supus complet  România voinței unui actor non-statal vor trebui să dea socoteală.