Un oier prost şi, mai ales, lipsit de cuvânt

„”Dacă mă bate Vasluiul, mă las de fotbal. Nu mă mai interesează nimic. Nici Liga, nici nimic. Nu o să mai fie Steaua de aur, ci Steaua de tinichea. Totuşi, mă gândesc că un egal este posibil, cum a păţit şi Dinamo, dar în niciun caz nu concep să pierd.” declara, cu a aroganţă de parvenit, finanţatorul Stelei. Ce să vezi, Vasluiul lui Porumboiu a bătut Steaua lui Berbecali cu 1-0, şi, în mod normal, ar fi fost de aşteptat ca oierul să-şi ţină gura vreo câteva zile.
Cum însă Becali şi normalul nu se cunosc, imediat după înfrângere fostul cioban s-a prezentat la o emisiune TV şi a declarat senin „”Am glumit când am zis că mă retrag. Am zis aşa, pentru că eram sigur că o să bat la Vaslui şi de aia v-am aruncat-o pe asta. Doar nu mă retrag acuma după un meci pierdut…Acum sunt mai calm, nu mă mai agit ca înainte, n-are rost”. Logic, l-a spălat rapid şi Tolontan, cu un articol scris în pripă despre de toate şi nimic, dar al cărui scop evident era să mai scuze în ochii suporterilor „aroganţa” stupidă făcută de Becali. Oricum, recordul la umor involuntar a fost bătut, cum altfel, tot de Becali, care a mai declarat după meci „am fost aşa de sigur de victorie că nu mi-am făcut nici rugăciunea”.

 Ce mă şochează pe mine e felul în care acest personaj lipsit de inteligenţă, de

Gerula şi Bastus

 O secvenţă memorabilă despre cum nu au fost tratate niciodată jigodiile în ţara asta, oricum s-a numit ea de-a lungul timpului. În România, jigăniile ca Bastus, unite-n cuget şi-n simţiri, domină viaţa politică, mediul de afaceri, şi orice domeniu de oarecare însemnătate. Vorba aia cu „ţara-i ticăloşită, Doamne” n-a avut niciodată mai mare valoare. 

 Dincolo de asta, Columna

„De partea cealaltă” – filmul bătut de Mungiu la Cannes

Săptămâna asta rulează în Bucureşti filmul „Auf der anderen Seite” („De partea cealaltă” – titlul englezesc „The Edge of Heaven”) , pe care  „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” l-a bătut în „meciul” pentru Palme d’Or. Vă spun cu mâna pe inimă că filmul turco-germanului Fatih Akin mi s-a părut mult mai puternic, infinit mai actual şi, în orice caz, mai  bine realizat din aproape toate punctele de vedere decât pelicula lui Cristian Mungiu.

 N-oi fi eu vreun celebru critic de film, dar, după cum şi-au dat seama cititorii mei, nu prea dau cu bâta-n baltă când vine vorba despre aprecieri, aşa că îmi pun legitima întrebare: cum a câştigat „4, 3, 2”  Palme d’Or? Mergeţi să vedeţi „Auf der anderen seite”, şi pe urmă cred c-o să fiţi la fel de miraţi ca şi mine.

 Poate o să spună unii că noi românii

Dan Andronic aruncă bomba: Gardianul, Ziua şi Cotidianul, doar online!

Pe blogul său, Dan Andronic susţine că „Vântu e cam sătul de cheltuielile mari de producţie cu cele trei ziare şi are de gând să le transforme în publicaţii electronice. Vor mai trage 2.000 de exemplare pentru protocol, dar va stopa distribuţia în ţară.”
Deşi sursa informaţiei este camuflată prin sintagma „o discuţie cu un ziarist bine informat”, scenariul pare destul de plauzibil, judecând cel puţin

Nonima lu’ Caţavencu împotriva aeroportului Băneasa

Un articol din Caţavencu de săptămâna asta, bineînţeles semnat curajos şi anonim „Biroul de investigaţii” (ah, vă mai amintiţi Grupul de veghe „Vulturul Cruciat” sau Departamentul de Lupta Anticoruptie al PRM din România Mare? ) ne învaţă că Aeroportul Băneasa e la un pas de o catastrofă aviatică, pe care o vom vedea în curând la ştirile de la ora 5.  Dacă nu puteţi înţelege publicarea unei asemenea inepţii, explicaţia o găsiţi pe larg tot pe blogul subsemnatului, mai exact aici .

 Lucrurile nu s-au schimbat prea tare din 12 decembrie (când publicam respectiva însemnare) până astăzi. Metrul pătrat din Băneasa e tot câteva mii de euro, pereţii vilelor diverşilor apropiaţi/angajaţi ai grupului Realitatea-Caţavencu

Primul an de blog, 30.000+ de vizitatori

Se împlineşte un an de când am început blogul şi, per total, pot spune cu mâna pe inimă că-mi place rezultatul de până acum. N-am spamat cuvinte-cheie sau posturi nenumarate (am 189 în 370 de zile), nu mi-a pus trustul linkuri pe site-ul ziarului, iar oamenii care au ajuns aici cu google au dat de informaţie utilă/postari originale, nu de trei cuvinte cu titluri despre iphone şamd.
Intenţionez s-o ţin aşa, şi din blogosfera tot mai dominată de spam să încerc să atrag acei cititori care caută altceva decât stirici din domeniul IT, poze cu femei, discuţii despre sex şi altele asemenea.

„Nothing else matters” – lautari sârbi dezlănţuiţi

Cum e să fii rocker, să ceri melodia favorită la un chef cu lăutari, iar taraful să execute onorabil „comanda”? Cam aşa:

Sigur că rezultatul e totuşi grotesc, dar

Gustave, crocodilul ucigaş

 Am urmărit aseară pe HBO un film incredibil de prost despre un crocodil gigantic: animalul sărea ca un cangur, alerga ca o gazelă prin savană, mă rog, înţelegeţi ideea, film american de serie C cu monştri.  Ce mi-a aras atenţia a fost faptul că, încă de la început, pe generic scria cu litere mari că filmul e inspirat din fapte reale. Aşa că am săpat un pic pe net şi am ajuns repede la concluzia că filmul Primeval e un exemplu tipic despre felul în care scenariştii de doi bani de la Hollywood îşi pot bate joc de un subiect excelent.

 Pe scurt,

Movieplex Cinema Plaza, bătaie de joc pe bani mulţi

Până azi, n-am considerat niciodată că a cere 20 de ron pentru un bilet de cinema înseamnă jecmăneală: pentru a oferi condiţii bune de vizionare a unui film trebuie să bagi destul de mulţi bani, aşa că e normal să vrei să mai şi câştigi. Dar batjocura la care am asistat duminică după-amiază la Movieplex Cinema Plaza mi-a schimbat puţin optica: degeaba faci săli de nivel occidental, dacă te zgârceşti la plata celor câţiva angajaţi, iar aceştia muncesc la misto.
Concret:

Copie după carte de identitate – România anului 2008

Finala Cupei Libertadores: fotbal ca-n curtea şcolii

 După destule meciuri cu apărări stil autobază văzute la Euro 2008, e plăcut să dai cu ochii de un meci deschis, în care şi echipa care pierde cu 3-1 ar fi putut câştiga, judecând după numărul ocaziilor. (oricum a făcut-o dar la penalty-uri. În tur a fost 4-2 pentru LDU Quito, iar victoria lui Fluminense din retur a dus disputa la loviturile de departajare, întrucât în Copa Libertadores nu se aplică regula golurilor marcate în deplasare).

 

Mama a zis că am voie

Super-reclamă franţuzească. Ăştia chiar au imaginaţie, nu ca alde „creativii” noştri de doi poli.